Adversarul „lumii finanţelor“ a ajuns la Palatul Elysée. Prima sfidare: realitatea lumii în plină criză

Cert este că Hollande (57 de ani) aduce la Palatul Elysée stânga după 17 ani de do­minaţie a dreptei. Mai are de trecut un hop: alegerile legislative din vară. Dacă le va câştiga, va fi bine pentru el. Dacă rezultatele vor fi îndoielnice, va avea împotriva sa nu doar "lumea finanţelor", ci şi o parte a Parla­mentului.

Nicolas Sarkozy, fostul preşedinte, a părăsit Palatul Elysée imediat după ce i-a predat puterea preşedintelui ales.

Apoi Hollande a fost învestit oficial în funcţia de preşedinte al Franţei. A urcat, potrivit tradiţiei, într-o maşină Citroën decapotabilă care a parcurs bulevardul Champs-Elysées până la Arcul de Triumf, unde şeful statului francez a aprins flacăra la mormântul soldatului necunoscut.

Dar ceremonia plină de simboluri a fost abia începutul.

Învestitura Guvernului este o urgenţă, relaţiile cu Germania sunt o urgenţă. Prima vizită urma să fie aseară în Germania, la Angela Merkel, iar peste două zile va fi în Statele Unite la summitul G8 şi va fi primit la Casa Albă.

Prima impresie este importantă, dar nici ce ai spus în trecut nu poate fi uitat repede. Ce vrea de fapt socialistul François Hol­lande pentru Franţa şi pentru lume?

Dacă ascultăm ce a spus în campania electorală şi ieri la învestitură îşi doreşte pentru Franţa o redresare a "justiţiei" şi când spune a justiţiei se referă mai mult la "justiţia socială".

Dar cât va putea face din tot ce a promis pentru "justiţia" socială? Nu va putea face prea multe, nu va putea, de pildă, într-o lume supusă atâtor constrângeri, să instituie săptămâna de lucru de 35 de ore precum pre­decesorul său socialist François Mitterand.

Este greu de crezut că va putea să-i impoziteze pe bogaţi pe atât cât a promis în campanie.

Deja bogaţii Franţei au anunţat că pleacă din ţară, dacă stânga ajunge la putere. Iar Marea Britanie, cu siguranţă, nu se va supăra, a spus-o, de altminteri, premierul britanic David Cameron.

Pe plan extern el intenţionează să le propună liderilor europeni un nou pact care să combine reducerea datoriilor şi creşterea, după cum a reiterat ieri la învestitură.

"Acesta este mandatul pe care l-am primit de la poporul francez: să redresez Franţa în justiţie, să deschid o nouă cale în Europa, să contribui la pacea în lume şi la păstrarea planetei."

A mai promis că îi va face pe toţi francezii să trăiască împreună, fără distincţie privind originea.

Şeful de la Elysée, un gaullist mai degrabă decât un socialist

Hollande l-a numit în funcţia de secretar general al Preşedinţiei Republicii - o poziţie extrem de puternică în cadrul administraţiei - pe Pierre Rene Lemas (61 de ani) despre care presa din Franţa scrie că este ""mai degrabă un gaullist decât un socialist" din cauza trecutului său. Lemas este directorul de cabinet al preşedintelui Senatului Jean Pierre-Bel. El a studiat la celebra École Naţional d'Administration, pepiniera de "birocraţi" a statului francez.

"Diferenţele dintre noi nu trebuie să devină diviziuni sau diversitatea discordie. Ţara are nevoie de linişte, de reconciliere, de unire."

"Măsor astăzi şi greutatea constrân­gerilor cu care se confruntă ţara noastră: o datorie mare, o creştere slabă, un şomaj ridicat, o competitivitate degradată."

Hollande urma să se întâlnească aseară la Berlin cu cancelarul german.

"Le voi spune (liderilor europeni - n.n.) că este necesar ca şi continentul nostru să-şi protejeze, într-o lume atât de instabilă, valorile şi interesele, în numele principiului reciprocităţii schimburilor noastre co­merciale. Pentru a depăşi criza care o afectează, Europa are nevoie de proiecte, are nevoie de solidaritate, are nevoie de creştere."

Rămâne de văzut câte proiecte va putea duce la capăt. Cert este că, la lansarea candidaturii sale, nimeni nu se aştepta la victoria acestui şef, timp de 11 ani, al Partidului Socialist (PS) şi deputat din Corrèze.

Pentru că nu avea nici charisma fostului director al Fondului Monetar Internaţional (FMI) Dominique Strauss-Kahn (văzut iniţial drept candidat) şi nici legătura profundă cu francezii a fostei sale partenere Ségolène Royal, candidată la Preşedinţie în 2007.

Totuşi a câştigat. I-a uimit chiar şi pe apropiaţi: "S-a schimbat. Este ca şi cum ar fi intrat în acest costum (de preşedinte) cu fiecare zi ce trecea", aprecia recent partenera sa, Valérie Trierweiler, potrivit AFP, preluată de Mediafax.

Nici stângist şi nici anarhist, Hollande a studiat la Şcoala Naţională de Administraţie (ENA), iar ulterior a intrat la Curtea de Conturi.

Începe politica scriind "note" pentru preşedintele Mitterrand, ales în 1981, singurul preşedinte socialist, până atunci, în cea de a Cincea Republică (instaurată în 1958).

Un social-democrat asumat, un european convins, François Hollande a crescut în cadrul aparatului Partidului Socialist. Până a ajuns preşedintele Franţei, oferindu-i partidului său o victorie strălucită după cumplit de dura luptă din campanie, o victorie după care tânjea de 17 ani.

Filogermanul Jean-Marc Ayrault ajunge premier

Noul preşedinte şi-a ales în prima zi de mandat premierul în persoana unui foarte apropiat colaborator, Jean-Marc Ayrault (62 de ani), liderul deputaţilor socialişti din Adunarea Naţională. Ayrault este unul dintre cei mai vechi oameni politici din Franţa - de mai multe ori deputat, de mai multe ori primar sau consilier local.

Le Monde arăta în 2009 că el este al doilea om din Franţa ca număr de mandate obţinute - la nivel central sau local. Are studii de germană la Facultatea de Litere din Nantes, iar faptul că este filogerman ar putea ajuta în relaţiile cu Franţa.

Aseară ziarele din Franţa făceau speculaţii asupra numelor viitorilor miniştri. Ediţia on-line a publicaţiei Le Figaro a propus o listă de miniştri pentru nouă posturi cheie din viitorul guvern, invitându-şi cititorii să se exprime în privinţa lor.