O nouă ameninţare la periferia zonei euro: criza uleiului de măsline

Cele mai mari victime ale crizei euro, Spania, Italia şi Grecia, sunt ameninţate acum de o nouă lovitură economică, respectiv declinul industriei uleiului de măsline, scrie Financial Times.

Preţul produsului mediteraneean a coborât la minimul ultimilor zece ani şi ameninţă să destabilizeze o industrie de care depind cele mai multe locuri de muncă din zonele rurale, conform specialiştilor de profil.

Declinul coincide cu o scădere majoră a recoltei de măsline din Spania, cel mai mare cultivator din lume al plantei oleaginoase. "Piaţa traversează o criză serioasă", afirmă Pekka Pesonen, directorul sindicatului fermierilor Copa-Cogeca din Bruxelles. " Recolta este fundamentală pentru statele producătoare, în termeni de locuri de muncă la sate", susţine Pesonen.

Spania, Italia şi Grecia sunt cei mai mari cultivatori de măsline din lume, cu o cotă de 70% din producţia globală. Cultura măslinelor este vitală pentru unele regiuni rurale din Spania, cum este Andaluzia, unde şomajul a atins o cotă de 33%.

În depozitele en-gros, preţul unei tone de ulei de măsline a scăzut la 2.900 de dolari pe tonă, cel mai redus nivel din 2002 până în prezent, şi la mai puţin de jumătate de maximul de 6.000 de dolari înregistrat în 2005, conform datelor Fondului Monetar Internaţional.

Uleiul de măsline a pierdut teren în magazinele europene, în favoarea altori uleiuri vegetale, cum este cel de floarea soarelui. Spre exemplu, în reţeaua spaniolă de supermarketuri Eroski, un litru de ulei de măsline costă între 1,99 euro şi 3,25 euro, în timp ce un litru de ulei de floarea soarelui costă 1,25 euro.

Oil World, o companie de consultanţă cu sediul în Hamburg, a anunţat într-un raport emis recent că anul acesta consumul de ulei de măsline din statele productoare va scădea "aparent din cauza crizei economice".

Spania va consuma anul acesta un volum de ulei de măsilne similar celui din 2002, în timp ce consumul din Grecia şi Italia este estimat la o cotă similară celei din 1995.

Una dintre problemele majore cu care se confruntă materia primă mediteraneeană este că nu reuşeşte să "puncteze" pe alte pieţe majore pentru a conpensa declinul din Europa. China, spre exemplu, un consumator gigant de materii prime, nu cumpără mai deloc ulei de măsline, preferând alternative mai ieftine, cum este uleiul de soia sau de palmier. În consecinţă, preţul uleiului de soia s-a dublat în ultimele două decenii, susţinut însă şi de recoltele slabe din America de Sud.