Preţul mediu al unei cutii de medicamente s-a dublat în ultimii şapte ani

Autor: Ioana David 14.06.2012

Preţul mediu al unei cutii de pastille a fost de 22,1 lei anul trecut, cu 130% mai mult cu anul 2005, arată calculele ZF pe baza datelor companiei de analiză şi studii de piaţă Cegedim România.

Creşterea puternică a preţului mediu, calculat ca raport între consumul total de medicamente şi numărul de cutii comercializate, este un paradox în industria de sănătate, în condiţiile în care pastilele care se eliberează pe bază de prescripţie au preţul stabilit la cel mai mic nivel din Europa, iar politicile implementate în ultima perioadă sunt de încurajare a utilizării de medicamente ieftine.

În afara industriei de medicamente este puţin cunoscut faptul că statul prin intermediul Ministerului Sănătăţii stabileşe preţul produselor ce se eliberează cuprescripţie medicală (RX-urile).

Preţul mediu al unei cutii de pastile s-a dublat din 2005 până în prezent arată o analiză a ZF pe baza datelor companiei de analiză şi studii de piaţă Cegedim România.

Pentru prima dată apare astfel explicaţia că deşi România cheltuieşte cu 15-25% mai mult anual pe medicamente, rezultatele sistemului sanitar nemulţumesc pe toată lumea.

În 2011, statul a decontat pentru medicamente peste 1,5 mld. euro, comparativ cu peste 800 mil. euro în 2005. În 2005 o cutie de medicamente costa în medie 9,54 de lei, iar anul trecut a costat 22,1 lei, arată datele Cegedim.

Alte explicaţii pentru creşterea preţului mediu la medicamente ar fi devalorizarea leului şi dificultăţile din piaţă care determină companiile să păstreze numai o parte dintre produse, spun alţi oameni din industrie. În acelaşi timp, alte voci vorbesc despre faptul că datele ar fi viciate de exporturile paralele, care ajung la 18% din piaţă. Exportul paralel se referă la produsele cumpărate din România şi revândute în statele unde preţurile sunt mai mari, câştigându-se din diferenţă, astfel că acestea nu ar trebui să fie excluse din analiză pentru că se fac numai pentru produse scumpe.

În România baza de la care se pleacă este o comparaţie cu preţul produselor din alte 12 state europene, stabilindu-se un minim, astfel că pe plan local sunt cele mai mici preţuri din Europa.

Preţul la unele medicamente este suportat de stat, care le decontează pe baza a trei liste, cu procente de decontare de 50%, 90% şi 100%, pe care se află peste 7.300 de produse, potrivit calculelor ZF. Dintre acestea, aproape 5.000 de produse sunt decontate integral (100%).

Durerile producătorilor de medicamente

Producătorii de medicamente, fie că sunt originale sau generice, sunt ne­mulţumiţi de preţurile mici ale produselor din România, de taxa clawback şi de termenele mari de plată, care ajung la peste 300 de zile.

Dacă pe de o parte acestea le afectează businessul, pe de altă parte încearcă să compenseze prin promovarea produselor mai scumpe.

Dragoş Damian, CEO al Terapia Ran­baxy, unul dintre cei mai mari pro­ducători locali de medicamente, spune că au dispărut peste 1.000 - 1.500 de medicamente din piaţă în ultimii ani şi că statul român ar fi trebuit să-şi protejeze producţia locală. Astfel că au ajuns să se elibereze mai multe produse originale comparativ cu cele generice (produse intrate în fabricaţie în momentul în care expiră patentul unui produs original). Preţul mediu al unui produs de import (aproape 39 de lei în 2011) este de aproape cinci ori mai mare comparativ cu cel al unui produs local (aproape 8 lei), arată datele Cegedim.

Cu toate că au în portofoliu şi branduri cu o tradiţie de peste 50 de ani, dar lansează şi noi produse, cele mai mari 15 fabrici ro­mâneşti de profil au cu greu un cuvânt de spus în lupta cu giganţii in­ternaţionali care vin cu bugete de promovare mult mai mari şi cu o putere de negociere pe măsură.

Cei mai mari 15 producători de medi­camente de pe piaţa locală au avut anul tre­cut afaceri cumulate de 315 mil. euro, adică 12% din piaţa de medicamente, o industrie dominată de importatori, conform unei analize a ZF pe baza datelor Cegedim.

Preţul mediu al unui produs de import (aproape 39 de lei în 2011) este de aproape cinci ori mai mare comparativ cu cel al unui produs local (aproape 8 lei), arată datele Cegedim.

Conform informaţiilor APMGR, dacă în 2006 se fabricau în România peste 314 milioane de cutii, în 2010 se produceau numai 190 de milioane.

Cum se explică totuşi creşterea preţului mediu al unei cutii cu pastile?

"Există o predilecţie pentru utilizarea medicamentelor scumpe", spune Dragoş Damian, CEO al Terapia Ranbaxy, unul dintre cei mai mari producători locali de medicamente.

Altfel spus, a crescut ponderea pe care medicamentele scumpe o au în totalul pieţei de medicamente prin dispariţia unor produse ieftine din piaţă, prin introducerea în 2008 a unor produse pe listele de compensate cu preţuri mai ridicate, dar şi prin apariţia de terapii noi cu beneficii pentru pacienţi, este de părere Damian. El este şi preşedintele Asociaţiei Pro­du­cătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR).

Pe de altă parte, Sorin Popescu, şeful grupului de comunicare al Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM), este de părere că datele de piaţă includ şi exporturile paralele (fenomen prin care produsele sunt cumpărate din România şi sunt revândute în alte state), astfel că aceste cifre sunt artificiale.

"Exportul paralel se face numai la produse cu valoare mare", spune Popescu. De aceea o majorare de câteva procente a exportului paralel al volumului pentru un produs scump antrenează o creştere mult mai mare a valorii. Acest fenomen afectează 18% din vânzările de medicamente.

Popescu este de părere că o evoluţie reală a preţului mediu pentru o cutie de pastile se poate face numai pe baza datelor Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), date care nu sunt publice.

În acelaşi timp, Petru Crăciun, directorul general al Cegedim România, explică evoluţia preţului în trei perioade de timp diferite.

Astfel că între 2005 şi 2008 preţul a crescut ca urmare a introducerii normelor GMP (Good Manufacturing Practice - obligatorii pentru cei care vor să producă pastile), între 2007 şi 2009 preţul a fost influenţat de devalorizarea leului, iar după 2010 "constrângerile financiare semni­ficative" determină companiile să "susţină doar produse cu capacitate superioară". Adică producătorii încearcă să îşi vândă produsele mai scumpe. Tendinţa s-a accentuat odată cu mărirea termenelor de plată pentru com­pensate la peste 300 de zile şi cu introducerea taxei claw-back (o taxă pe vânzările com­paniilor).

Sunt posibile noi creşteri de preţuri?

"Nu numai că sunt posibile, ci sunt foarte probabile. Un prim aspect ţine de condiţiile în care termenele de plata rămân lungi, iar politica de preţuri şi taxa claw-back forţează companiile să-şi finanţeze operaţiunile mai mult prin produsele cu preţuri mai mari", a mai spus Petru Crăciun de la Cegedim.

Ce spune Petru Crăciun, directorul general al Cegedim, despre

Efectul indirect al introducerii normelor GMP (Good Manufacturing Practice - norme obligatorii pentru orice companie care vrea să producă pastile) a fost creşterea preţului mediu la Rx locale de la 3,45 lei în 2005 la 4,62 lei în 2008 (plus 34%). În acelasi timp, preţul mediu la Rx (produse care se eliberează numai pe bază de prescripţie medicală - n. red.) de import a crescut lent, de la 7,12 euro în 2005 la 7,63 de euro în 2008 (plus7%), datorită schimbării lente a ponderii produselor în vânzările totale.

Devalorizarea leului, în condiţiile în care în valoare importurile sunt predominante, a condus la creşterea preţului în lei la Rx import de la 25,31 lei în 2007 la 32,67 lei in 2009 (plus 29%), în conditiile în care preţul mediu în euro a crescut de la 7,58 de euro în 2007 la 7,71 euro în 2009 (plus 1,7%).

Preţurile medii au crescut semnificativ atât la Rx locale, cât şi la cele de import, atât în lei, cât şi în euro, din cauza constrângerilor financiare semnificative generate de reglementările recente, care forţează companiile să susţină doar produse cu capacitate de finanţare superioară.

Nu numai că sunt posibile, ci sunt foarte probabile. Un prim aspect ţine de condiţiile în care termenele de plată rămân lungi, iar politica de preţuri şi taxa claw-back forţează companiile să-şi finanţeze operaţiunile mai mult prin produsele cu preţuri mai mari.

Adiţional, noile produse - fie că sunt generice, fie că sunt originale, fiecare în segmentul lui - vor încerca să rezolve mai bine problemele pe care le adresează peste media actuală a preţurilor.