Opinie Cristian Hostiuc: Clasa politică s-a urcat cu picioarele pe economie, iar BNR, companiile, oamenii de afaceri şi bancherii „asistă“ cum primesc lovituri în plin. Pentru că au tăcut, toţi au devenit prizonierii politicienilor

Autor: Cristian Hostiuc 15.07.2012

Banca Naţională este cea mai credibilă instituţie din sistemul de stat, dar şi din întreaga economie, fie de stat, fie privată, datorită guvernatorului Mugur Isărescu, în cei 22 de ani de conducere.

Dar acest lucru are şi un preţ. În cele două decenii, conducătorii BNR, în frunte cu Mugur Isărescu, s-au ferit să spună public ceea ce gândesc, ceea ce se întâmplă în economie cu adevărat şi în special cu modul în care clasa politică şi guvernul administrează finanţele ţării, companiile de stat aflate în portofoliu sau politicile publice de sănătate şi educaţie care mănâncă anual miliarde de euro.

Pentru a nu intra într-un război cu prim-miniştrii, indiferent cine au fost ei, cu miniştrii sau cu şefii partidelor, şi, de ce nu, pentru a nu fi înlocuit, Isărescu a sprijinit politicile oricărui guvern prin ţinerea cursului, prin acomodarea cu bani a bugetului, chit că o face indirect, istoric prin acceptarea dată a numirilor politice în fruntea băncilor (cazurile Bancorex sau Agricola nu se uită niciodată, având în vedere că au costat peste 2 miliarde de dolari) sau prin devalizarea, atât a băncilor de stat, cât şi a băncilor private, tot pe filieră politică - Banca Dacia Felix, Credit Bank, Bankcoop, Banca Română de Scont sau Banca de Investiţii şi Dezvoltare.

Joi, la BNR, a avut loc dezbaterea anuală "Mugur Isărescu şi invitatţii săi", care a picat exact în mijlocul celor mai aprige bătălii politice din ultimii 20 de ani. Având în vedere credibilitatea de care se bucură, tot mediul de afaceri a aşteptat să vadă ce zice Banca Naţională, prin guvernator, despre situaţia politică şi despre consecinţele ei asupra economiei, asupra cursului valutar, asupra afacerilor, asupra încrederii investitorilor în viitor. În cele trei ore de discuţii despre inflaţie, despre "problemele actuale ale creşterii economice, inflaţiei şi cursului de schimb", Isărescu s-a ferit din răsputeri să facă vreo menţiune asupra situaţiei politice actuale, ca şi cum ea nici nu ar exista. Singura menţiune făcută a fost că speră ca ideile, concluziile din acea întâlnire între macroeconomişti, economişti, analişti să fie luate în seamă de "factorii politici".

Din păcate, "factorii politici", indiferent care sunt ei - USL, PDL, Ponta, Antonescu, Băsescu, Blaga, Boc -, s-au suit cu picioarele pe ţară şi pe economie. Şi asta nu de săptămâna trecută, ci de câţiva ani buni.

Iar oamenii de afaceri, BNR, Asociaţia Română a Băncilor, Consiliul Investitorilor Străini, AmCham au acceptat acest lucru pentru că ajunseseră la mâna statului sau pentru că fac afaceri cu statul şi nu trebuie să-i supere pe cei care, printr-o semnătură, ca prim-ministru, ca ministru, ca director al unei agenţii de stat, ca şef al unei companii de stat, pot aloca milioane de euro printr-un contract unde preţurile sunt umflate şi de unde cei aflaţi la putere îşi extrag "tainul" de rigoare.

Atâta timp cât era creştere, economia duduia şi banii erau aproape pentru toţi, nimeni nu-şi punea problema clasei politice şi a modului de administrare a economiei şi finanţelor publice.

Pentru ca "factorii politici" să audă şi să tragă concluziile aşa cum speră guvernatorul ar trebui ca toată clasa de business şi BNR şi bancherii să iasă în faţă şi să nu le fie teamă să spună ceea ce gândesc. Din cauza comportamentului iresponsabil, discreţionar al politicienilor mediocri şi incompetenţi, aflaţi şi la putere şi în opoziţie, din cauza cumetriilor dintre politicieni şi cei puşi paravan în sectorul privat pentru administrarea doar a unor contracte cu statul fără să se creeze niciun loc de muncă, nicio afacere, nicio piaţă, economia suferă şi cei care au investit bani, muncă, talent în crearea unor servicii, produse, branduri şi dau de muncă la mii de oameni sunt loviţi. Ar trebui să spună că din cauza clasei politice şi a modului cum se administrează finanţele publice avem taxe şi impozite mari, avem un sistem de sănătate şi educaţie la pământ, că avem companii de stat - Poşta, Hidroelectrica, CFR-urile şi câte or mai fi - care, în loc să susţină creşterea economică în perioade de criză, mai mult aduc pierderi şi probleme.

La prima vedere, creşterea cursului, de 5% în acest an, pare mică, având în vedere devalorizările de acum zece ani, de 40 - 50% pe an. Dar această creştere a cursului, mică cum e ea, va aduce un nou val de credite neperformante în bănci, întârzieri la plată şi o revenire a blocajului în economie. A ieşit în faţă vreun bancher să-şi dea foc la costumul Canali şi să spună că aşa nu se mai poate, că ce se întâmplă pe scena politică se va vedea clar în economie în lunile următoare, când comercianţii vor avea vânzări mai mici, când se vor disponibiliza noi angajaţi pentru că nu-s îndeplinite targeturile? Nu a ieşit nimeni în faţă. Dar, în schimb, în discuţiile tête-à-tête, toţi sunt înfioraţi de ce se întâmplă pe scena politică. Cât timp Hidroelectrica arăta bine, niciun bancher nu avea vreo problemă cu contractele încheiate cu băieţii deştepţi. Toată lumea ştia, astfel de contracte se fac între cei aflaţi la putere şi cei din spatele firmelor. Nu aveau o problemă cu acest lucru şi cu ce se întâmplă în birourile societăţii pe care ei o creditau. Chiar nici nu conta. Dar, dintr-o dată, lucrurile s-au întors, Hidroelectrica a intrat în insolvenţă şi nu mai poţi să fii sigur de nimic. Un băiat deştept şi-a declarat insolvenţa, ca să nu-şi plătească datoriile, mai urmează ca şi cel mai "băiat deştept" să facă la fel, pentru ca tacâmul să fie complet: şi cu energia ieftină luată, şi cu banii luaţi. Cu dorinţa de a obţine contracte cu statul, oamenii de afaceri şi-au promovat şi susţinut propriii oameni în conducerea companiilor de stat. Aceştia au prins o putere atât de mare, încât acum se întorc împotrivă şi stabilesc ei regulile jocului şi cum se împart banii. Iar companiile private şi oamenii de afaceri au ajuns ei să se milogească să le fie plătite contractele pentru serviciile prestate sau să le fie rambursat TVA-ul, din operaţiuni cinstite, nu din fraude.

De-a lungul celor două decenii, BNR şi-a clădit şi apărat independenţa cu dorinţa de a nu fi deranjaţi. "Noi ne-am făcut treaba", este răspunsul Băncii Naţionale când este întrebată de îndeplinirea condiţiilor convenite cu FMI. Restul nu e treaba lor.

Dacă nu vor apăra independenţa economiei, a oamenilor de afaceri, a consumatorilor, a investitorilor, a deponenţilor, a politicilor publice, de incompetenţa şi lipsa de responsbailitate a clasei politice, BNR s-ar putea să nu mai aibă cum să apere nici cursul, nici băncile, nici dobânzile şi nici independenţa faţă de exterior, faţă de speculatorii de la Londra, New York sau Frankfurt. Şi atunci

s-ar putea să nu se mai apare nici pe ea, când clasa politică se va sui cu picioarele pe BNR, că era treaba ei să apere cursul.

Pe economie, pe mediul de afaceri, clasa politică s-a suit cu picioarele şi loveşte din plin în lupta pentru propria lor putere. Dacă nu ies în faţă să protesteze, să-şi apere afacerile lor şi, până la urmă, independenţa faţă de disputele politice, vor ajunge să plătească un tain mai mare atunci când una dintre părţi va învinge. Nu vă interesează ce se întâmplă pe scena politică, nu e treaba voastră, nu credeţi că puteţi schimba ceva? Atunci veţi fi prizonierii clasei politice, aşa cum sunteţi şi acum.