Chiar şi aşa, contractele pe termen lung sunt în continuarepreferate de români, 61% dintre aceştia optând pentru această formăde angajare. Aproape două treimi (61%) din salariaţii români arprefera să lucreze cu contracte pe perioadă nedeterminată, maiarată rezultatele sondajului efectuat în perioadanoiembrie-decembrie 2010 pe un eşantion de 270 de angajaţi.
Adrian G., 23 ani, este proaspăt absolvent al Facultăţii deEconomie şi Administrarea Afacerilor a Universităţii "AlexandruIoan Cuza" din Iaşi. La începutul acestui an a renunţat la jobul pecare îl avea în Iaşi şi s-a angajat ca asistent în cadruldepartamentului de recrutare
într-o multinaţională americană. El nu este deranjat de faptulcă a semnat un contract pe perioadă determinată de 6 luni, acestlucru făcând parte din "bucătăria internă" a companiei.
"Am fost angajat prin intermediul unui agent de muncă temporară,iar contractul pe perioadă determinată a fost un mijloc de a«fenta» sistemul intern al companiei, în condiţiile în careaprobările pentru noi locuri de muncă vin tocmai din StateleUnite", a spus Adrian.
"E un compromis pe care nu ţi-l permiţi după o anumităvârstă"
Nu de aceeaşi părere este însă Florin Popa, 30 de ani, economistla o multinaţională din domeniul bunurilor de larg consum.
"A lucra cu un contract pe perioadă determinată mi se pare uncompromis pe care nu mi l-aş putea permite după vârsta de 25 deani. De la o vârstă simţi nevoia unei stabilităţi mai mari şi aunei continuităţi în muncă", a spus Popa.
În egală măsură, când vine vorba de alegerea unui loc de muncă,rolul tipului de contract semnat prezintă mai puţină importanţă caîn trecut.
Contractele de muncă pe perioadă determinată reprezintă unuldintre cele mai controversate subiecte discutate în ultimaperioadă, având în vedere că în proiectul de modificare a Coduluimuncii, aflat încă în dezbatere, sunt prevăzute articole care arflexibiliza formele de angajare. Spre exemplu, una dintre noileprevederi propuse de investitorii străini - cei care au elaboratproiectul de modificare a Codului muncii - prevede folosireacontractelor temporare pe o perioadă mai lungă de timp (de la doiani, cât e în prezent, până la trei ani), ceea ce a creat o seriede nemulţumiri în rândul unor angajaţi care susţin că o astfel demăsură încurajează "nesiguranţa" la locul de muncă.
"România trebuie să înţeleagă faptul că un contract de muncă nueste o «căsătorie pe viaţă», ci o reglementare legală a relaţieidintre angajaţi şi angajatori. Contractele pe perioadă determinatănu ar duce la o vulnerabilizare a pieţei muncii, ci ar reflectadinamica lumii în care trăim. Dinamica tehnologiilor trebuie să neoblige să percepem munca drept un proiect flexibil", este de părereSorin Faur, coordonator regional al departamentului de resurseumane al companiei de audit şi consultanţă BDO Balkans, funcţie dincare coordonează activitatea din 7 ţări.
Pe de altă parte, Ivana Vacoková, managerul general pentruRomânia al Grafton Recruitment, susţine că românii preferăcontractele pe perioadă nedeterminată pentru a avea siguranţalocului de muncă, acesta putând fi denunţat unilateral de cătreangajator numai pe baza unei motivaţii legale. România se află peultimele locuri în Europa în ceea ce priveşte ponderea pe care oare forţa de muncă temporară din numărul total de salariaţi, careeste în prezent sub 0,5% dintr-un total de 4,5-5 milioane deangajaţi. În state dezvoltate precum Marea Britanie sau Franţaangajatorii preferă astfel de contracte de muncă pentru că sunt maiflexibile, în aceste ţări numărul de angajaţi temporarireprezentând chiar şi 4,5% din totalul de salariaţi.
Totuşi, angajarea în regim temporar oferă angajatoruluiposibilitatea de a renunţa mai uşor la acest tip de contracte încazul în care producţia scade, nefiind obligat să negocieze cuangajaţii pachete compensatorii sau să negocieze cu sindicateleprocesul de restructurare.
Distanţa până la birou nu mai e criteriu de selecţie ajobului
Studiul Grafton mai arată că românii manifestă în continuaredisponibilitatea de a se muta cu serviciul în afara ţării, 71%dintre respondenţi susţinând că ar accepta o mutare în străinătate,primul motiv care contează în luarea deciziei fiind salariul, aldoilea posibilitatea de a pleca împreună cu familia şi abia apoioportunităţile de dezvoltare personală.
Menţinerea procentului ridicat al persoanelor care ar migra înafara ţării - dacă locul de muncă ar impune acest lucru - sedatorează în primul rând posibilităţilor de promovare încarieră.
"De multe ori aceste şanse nu există pe piaţa locală.Posibilităţile de dezvoltare a carierei ori lipsesc, ori sunt netinferioare celor de peste hotare, unde şi salariul ar fisemnificativ mai mare", a mai spus Vacoková.
Spre deosebire de perioada 2007 - 2008, când românii îşi alegeaulocul de muncă în funcţie de distanţa pe care o aveau de parcurs deacasă la birou, în prezent localizarea biroului în raport culocuinţa nu joacă un rol determinant în căutarea unui loc de muncă:46% dintre respondenţi sunt dispuşi să accepte biroul la o distanţăde 45 de minute sau chiar mai mult. De ce?
"Trăim în prezent într-o piaţă a angajatorilor şi nu într-una aangajaţilor ca în trecut. Această schimbare s-a petrecut din cauzadeficitului de noi locuri de muncă. În consecinţă, distanţa până labirou nu mai reprezintă un criteriu atât de important,responsabilităţile şi salariul fiind cu mult mai motivante", spunemanagerul Grafton.
Rezultatele studiului mai arată că peste jumătate (54%) dintreangajaţii care ar renunţa la locul de muncă în perioada de probă arlua această decizie pe motiv de neconcordanţă dintreresponsabilităţi şi fişa postului, aşa cum a fost prezentatăcandidatului în cursul procesului de recrutare.
"Deşi suntem în perioadă de criză, oamenii trebuie să fieconştienţi de drepturile lor, iar dacă angajatorii nu îşi respectăcuvântul, trebuie penalizaţi", a mai spus Faur de la BDO.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
