Profesii

Alegerea unei bone, cel mai greu proces de recrutare

Alegerea unei bone, cel mai greu proces de recrutare

Autor: Corina Mirea, Adelina Mihai

30.07.2012, 00:05 4030

"Cel mai greu proces de recrutare a fost cel de recrutare a unei bone pentru copilul meu", spune o mamă care lucrează ca headhunter într-una din cele mai mari firme de executive search de pe piaţa locală.

Recrutarea unei bone este un proces de durată, anevoios şi foarte dificil, pentru că presupune practic asimilarea unui nou membru în familie şi de aceea procesul a devenit tot mai dificil atât pentru părinţi, cât şi pentru agenţiile de recrutare în domeniu, care spun că cu greu mai găsesc persoane care să nu fie motivate de câştigul salarial atunci când vor să se angajeze ca dădace.

"După o căutare de mai bine de 3 luni, am investigat şi testat toate tipurile de colaborare: bonă internă, bonă filipineză, bonă externă, bonă part-time etc. Cea mai mare parte a bonelor înscrise în bazele de date ale agenţiilor sunt fără o calificare minimă, fără experienţă în această zonă, netestate psihologic, agramate, neîngrijite, provenite din rândul persoanelor dispo­nibilizate sau al persoanelor ieşite la pensie care doresc să-şi consolideze venitul", spune Diana Gămulescu, 31 ani, consultant în comunicare şi mamă a doi gemeni.

Diana a încercat să colaboreze cu agenţii specializate în plasarea de personal, dar s-a dovedit a fi un eşec, deoarece candidatele fie nu res­pectau profilul căutat, fie erau neserioase şi se răzgândeau şi nu mai participau la pro­cesul de recrutare fără să anunţe în prea­labil, fie erau selectate şi apoi testate şi nu corespundea "auto­pro­movarea" cu realita­tea sau aveau aşteptări salariale mai mari decât un salariu mediu pe piaţă.

Empatia, flexibilitatea, simţul răs­pun­derii sau adaptabilitatea sunt calităţi tot mai rar întâlnite printre persoanele care vor să fie bone, susţin specialiştii în recrutare a per­sonalului calificat pentru îngrijirea copiilor.

"Recrutarea de bone a devenit din ce în ce mai grea din cauza restructurării locurilor de muncă ce a dus la nevoia femeilor de a se reorienta din punct de vedere profesional. Vedem tot mai multe persoane care vor să se angajeze în acest domeniu pentru că nu au altă variantă şi nu pentru că asta îşi doresc cu adevărat. În prezent, oamenii care vin să îşi găsească un job sunt derutaţi, depresivi, uneori chiar disperaţi şi de multe ori sunt incapabili de a fi empatici sau afectuoşi", a spus Carmen Şuiu, director al agenţiei Cleaning & Babysitting RO, care face recrutări de personal calificat pentru posturi de bonă, îngrijitor pentru bătrâni sau asistenţi medicali din Bucureşti.

Printre competenţele de tip soft skill (so­ciabilitate, responsabilitate, bună co­mu­nicare sau empatie - n. red.) pe care pă­rinţii le caută în dosarul unei candidate pre­zentat de o agenţie de recrutare de bone, aceş­tia sunt atenţi ca viitoarea bonă a co­pilului lor să aibă un aspect îngrijit, cunoş­tinţe minime de limbă engleză, prezenţă de spirit, precum şi o vârstă medie de 35-40 de ani.

Potrivit specialiştilor, cerinţele cu pri­vire la vârsta medie pe care bonele ar tre­bui să o aibă sunt destul de greu de satisfăcut, având în vedere faptul că în pragul vârstei de 40 de ani femeile încep să fie considerate prea în vârstă pentru a mai profesa în mediul privat şi aleg să se reorienteze spre un job de dădacă, neavând experienţă în acest domeniu.

"Este foarte greu să găseşti o persoană în vârstă de 30-40 de ani care să aibă expe­rienţă ca bonă în acest domeniu şi nu doar ca mamă. De asemenea, este momentul în care managerii din sectorul privat consideră că acestea sunt prea bătrâne pentru a mai profesa, ele fiind obligate să se reorienteze către un alt tip de job. Iar recrutarea devine cu atât mai dificilă cu cât persoanele cau au studii superioare nu sunt de acord să lucreze decât pentru un salariu care porneşte de la cel puţin 1.500- 2.000 de lei, simţindu-se inferioare dacă acceptă o remuneraţie mai mică", este de părere Nena Maria, admi­nistrator al agenţiei de recrutare Elite- Jobs. Cu toate acestea, ea spune că există şi familii care încă doresc să angajeze persoane mai în vârstă, de preferat ieşite la pensie, pentru joburi de tip part-time, al căror salariu nu reprezintă un efort financiar considerabil.

În general, salariul mediu pe care o familie trebuie să îl plătească unei bone pentru opt ore de muncă pe zi este în jur de 1.200 de lei, dar acesta poate creşte în funcţie de competenţe (limbi străine sau studii superioare) şi de cerinţele în plus pe care părinţii le au (menaj sau gătit), ajungând chiar până la 2.000 de lei pe lună, spun recruterii.

"Sunt persoane cu studii superioare, ani buni de experienţă şi nu câştigă salariul unei bone care se respectă", mai spune Diana Gămulescu, mama celor doi gemeni. Ea spune că, din interviurile efectuate cu peste 100 de persoane a observat că venitul pe care şi-l doresc variază între 1.000 şi 1.600 de lei/lună pentru îngrijirea unui copil şi 1.500- 2.100 lei/ lună pentru îngrijirea gemenilor.

"La aceste sume se achită comisionul agenţiei, care variază în funcţie de pachetele agenţiei, între 600 şi 1.200 de lei", mai spune Diana.

Am întâlnit multe persoane care voiau să se angajeze, dar care nu ştiau să vorbească sau să scrie corect

Completarea C.V.-urilor, testele de competenţe lingvistice, studiile de caz sau testarea psihologică sunt doar câteva dintre "probele" pe care bonele trebuie să le treacă în cadrul procesului de recrutare realizat de agenţiile de amplasare a forţei de muncă în acest sector.

"În cadrul interviurilor de angajare am întâlnit multe situaţii în care persoanele care voiau să obţină un post de bonă nu ştiau să vorbească în mod corect limba română sau chiar nu ştiau să scrie. De aceea, în timpul procesului de recrutare încercăm să eliminăm pe cât posibil acest deficit şi le evaluăm prin teste psihologice, completarea CV-ului sau teste situaţionale, în care sunt nevoite să scrie despre sine, despre aşteptările pe care le au sau chiar despre modul în care trebuie să lucreze cu cei mici", a precizat Nena Maria. Astfel, ea spune că pericolul ca cei mici să deprindă obiceiuri verbale greşite este redus considerabil.

Pe lângă testul psihologic, care este obli­gatoriu pentru dosarul fiecărei viitoare bone, Carmen Şuiu spune că recomandările an­ga­jatorilor anteriori, precum şi analize me­dicale efectuate la zi sunt cerinţe obli­gatorii care decid selectarea unei candidate.

Trendul bonelor filipineze începe să se estompeze

Dacă până în urmă cu aproximativ doi ani de zile cei mai mulţi dintre middle manageri, top manageri şi expaţi apelau la serviciile persoanelor de origine filipineză pentru a avea grijă de copiii lor, în prezent, specialiştii sunt de părere că trendul s-a estompat în mare parte şi asta în special din cauza experienţelor negative pe care angajatorii români le-au avut cu acestea.

"Din ceea ce am observat în ultimul timp, trendul bonelor filipineze a trecut şi asta pentru că multe dintre ele fie s-au căsătorit şi au abandonat locul de muncă, fie au încercat să fie date afară pentru a se întoarce în ţara natală. Singurele familii care mai sunt interesate de astfel de persoane sunt cele care au un buget redus şi care cred că plata salariului este singura cheltuială pe care trebuie să o suporte. Însă nu îşi dau seama că angajarea unei dădace din Filipine presupune cheltuieli în plus pentru transport, mâncare sau utilităţi", a explicat Nena Maria.

Şi Diana Gămulescu spune că în pri­vinţa bonelor filipineze agenţia anunţă un salariu de 250- 300 de euro, dar formalităţile cu ambasada, cartea de muncă, transportul şi comisionul agenţiei depăşesc cu mult 6.000 de euro.

"Calea cea mai sigură, dar şi cea mai de durată, este recrutarea unei persoane cu recomandare, care din diverse motive rămâne liberă de contract. Având referinţe, îi poţi afla mult mai repede şi uşor calităţile, dar şi defectele, are deja experienţă în comunicarea, creşterea, hrănirea, precum şi cunoaşterea programului unui copil, în funcţie de vârstă", recomandă Diana Gămulescu.

Piaţa bonelor are nevoie de certificare a personalului

Pe lângă agenţiile de recrutare de pe piaţa locală care fac "o triere" a persoanelor ce vor să se angajeze ca bone încă de la primul interviu de angajare, există şi organizaţii non-guvernamentale care oferă cursuri gratuite de calificare pentru ocupaţia de baby-sitter.

"Pentru a fi bonă, astăzi nu mai este suficient argumentul «am crescut doi copii, deci pot să îl îngrijesc şi pe al tău», este nevoie de profesionalizarea serviciului de supraveghere a copiiilor. Este timpul ca părinţii să poată avea de unde alege, între bonele de ocazie şi cele profesioniste", a precizat Tatiana Dabija, coordonator promovare şi relaţii publice în cadrul proiectului "Şcoala Bonelor", implementat de Fundaţia Romanian Angel Appeal (RAA).

Potrivit Tatianei Dabija, calificarea bonelor a devenit deja o nevoie pentru România, care, pentru a reduce numărul cazurilor de copii abuzaţi de către persoanele care îi au în grijă, trebuie să reglementeze meseria de baby-sitter prin lege. De asemenea, ea spune că diferenţa dintre o bonă profesionistă şi cea care nu are experienţa unor cursuri de calificare stă în cunoştiinţele de acordare a primului ajutor în cazul unor accidente, metodele de stimulare a creativităţii, tehnicile de învăţăre prin joc, noţiunile despre nutriţie sau chiar cele ce ţin de psihologia copiilor.

În cadrul cursurilor organizate de "Şcoala Bonelor", de la începutul derulării proiectului şi până în prezent au fost intruite 500 de bone calificate atât în Capitală, cât şi în alte 6 de judeţe din România.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO