Angajaţii care au o vechime mai mare în companie sunt adesea percepuţi ca fiind mai loiali şi sunt mai bine răsplătiţi de angajator pentru că au cunoştinţe mai bune legate de mecanismele interne ale organizaţiei. De aceea, în cazul unui proces de restructurare, de exemplu, nu ei sunt primii care pleacă (se aplică principiul LIFO - Last in, first out = ultimul venit, primul plecat).
Cu toate acestea, specialiştii spun că vechimea în companie nu garantează performanţa angajatului, iar în corporaţiile locale se găsesc deopotrivă exemple pozitive şi negative despre angajaţii care au petrecut mai mult timp într-o companie.
"La fostul angajator, am avut un coleg (care încă mai lucrează acolo) excelent profesionist pe administrarea riscurilor. Nu a fost niciodată apreciat la justa lui valoare. Este de vreo 13 ani în acea companie, dar nu a ajuns manager. Când ar fi avut ocazia, i s-a adus un şef din afară, despre ale cărui capacităţi prefer să nu mă pronunţ. Sigur, este şi vina lui că nu s-a promovat, că nu s-a împrietenit cu cine trebuie, că nu a tras sfori", spune Mihai, care a lucrat anterior pentru una dintre cele mai mari bănci de pe piaţa locală. El povesteşte că acest coleg a fost luat "de bun" de către angajator, pe principiul că "îi putem oferi orice, pentru că lui îi place aici, nu va pleca". În opinia lui Mihai, un angajat care rămâne într-o companie arată loialitate în primul rând, nu neapărat o lipsă de perspectivă şi nu ar trebui judecat astfel. "Din păcate, să munceşti bine în speranţa că cineva te va observa nu prea mai este de actualitate. Contează foarte mult pe cine ştii, nu ce ştii", spune el.
Performanţa şi potenţialul - aceştia sunt cei doi indicatori măsuraţi anual de către oamenii din departamentele de resurse umane, iar rezultatele evaluării se transpun în traseul carierei în companie pentru fiecare angajat. Chiar dacă angajaţii tineri reprezintă, cel puţin aparent, un cost mai redus pentru companie, cunoştinţele acumulate de angajaţii cu o vechime mai mare acoperă diferenţa, chiar dacă au salarii mai mari. În plus, costurile implicate de trainingul angajaţilor tineri, precum şi costurile aferente unei fluctuaţii de personal mai mari aduc la egalitate aceste costuri. Managerii de companii spun însă că cea mai mare greşeală e să laşi un angajat să rămână pe aceeaşi poziţie în companie pentru o perioadă mai lungă de timp, pentru că, inevitabil, la un moment dat va greşi. De aceea, este bine ca angajaţii să fie "rotiţi" prin mai multe departamente şi să aibă responsabilităţi diferite pentru a putea performa şi, totodată, să rămână motivaţi.
"Am o colegă care, din punct de vedere profesional, este «slăbuţă». Însă menţionează mereu faptul că este de 100 de ani în companie ca pe cel mai mare atu. Poate singurul. Calităţi de manager nu are, însă are calitatea de a se face bine văzută de şefi. Recent a ameninţat cu demisia din cauza volumului imens de lucru şi a faptului că nu este apreciată cum se cuvine, şi, drept cadou, departamentul a fost împărţit în două, iar ea a preluat doar o parte din sarcinile de până acum, desigur având în continuare acelaşi salariu", spune Alex, manager într-o firmă de bunuri de larg consum.
Până la urmă, angajaţii care au rămas loiali unei companii vor fi răsplătiţi mai devreme sau mai târziu, însă doar dacă vor avea rezultate.
Aveţi angajaţi sau colegi care au o vechime foarte mare în companie? Sunt mai buni decât angajaţii mai "proaspeţi"?
Aşteptăm opiniile şi comentariile dvs. la adelina.mihai@zf.ro,www.zf.ro/profesii/sau pe pagina de Facebook a ZF.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
