Profesii

Ce înseamnă să fii un şef bun?

Ce înseamnă să fii un şef bun?

"Şefu' trebuie să răspundă primul", şefu' ştie","şefu' zice cum să facem" ... de câte ori auzim sintagmele acestea? Sunt şefi buni şi şefi mai puţin buni, neperformanţi sau răi, după caz. Dar cum deosebim un şef bun de un şef rău? Cum ajungi un şef bun? Ca să ajungi la primul nivel de management ai nevoie să fii un bun specialist, să te faci remarcat, să dai rezultate pe zona ta şi să arăţi că ai potenţial de a face mai mult de atât.

Ca să ajungi la nivelul de şef bun ai nevoie de competenţe noi. În primul rând, ai nevoie de capacitatea de a vedea imaginea în ansamblu, de a şti în ce tip de organizaţie eşti şi în ce cultură, dar şi la ce nivel organizaţional şi ca să poţi acţiona în acord cu această perspectivă.

Un şef bun într-o organizaţie birocrată s-ar putea să nu se poată adapta şi să nu câştige reputaţia de şef bun într-o organizaţie matriceală (sistem prin care criteriile de formare a echipelor şi de stabilire a liniilor de raportare are în vedere natura proiectelor derulate, competenţele de care este nevoie, nu subordonarea directă de natura funcţională), care este mai fluidă ca mod de circulaţie a informaţiei şi a puterii.

Sunt organizaţii birocratice, puternic ierarhizate şi centralizate unde a fi un şef bun înseamnă să poţi gestiona eficient puterea contractuală, juridică pe care ţi-o dă statutul de şef - iar ca să ajungi într-o astfel de poziţie ai nevoie de competenţe politice. Acestea pot fi în sensul de a fi în partidul potrivit, dar şi în sensul de a şti cine sunt polii de putere în organizaţie şi a te simti confortabil să joci în liga "băieţilor deştepţi". Aici autoritatea este bine definită şi decurge dintr-un sistem de reguli şi proceduri care precizează poziţia fiecăruia în organizaţie. Un şef bun aici poate fi cel care nu face abuz de putere.

Într-o organizaţie tehnocrată, în care puterea vine din informaţie, a fi un bun şef înseamnă a avea competenţe tehnice solide în domeniul în care activează compania şi a fi un astfel de expert. Doar aşa reuşeşti să câştigi respectul subordonaţilor. Văd foarte frecvent această abordare în companiile IT, telecom, consultanţă. Managerii se impun greu dacă nu au competenţe tehnice solide - deoarece miza este mereu despre "cine are dreptate". Sunt organizaţii foarte competitive, reunind mulţi experţi care "au mereu dreptate". Un alt tip de organizaţii sunt cele în care cultura este una de tip "familial", indiferent că sunt societăţi locale, mici sau mai mari, puterea este consensuală.Sunt organizaţii în care cultura este "suntem o mare familie", iar deciziile se iau doar dacă există consens. Nu există consens, nu se iau decizii. Frecvent în astfel de organizaţii există un "baron" care conduce şi care a implicat în management pe cei cu care are o relaţie privilegiată.

Poate fi "fratele mai mic" sau "nepotul", dar şi alte persoane cu care este în relaţii bune şi creează alianţe.Este multă putere de seducţie aici, cine pe cine a cucerit şi sa împrietenit. A fi un bun şef într-o astfel de organizaţie înseamnă să ştii care sunt polii de putere în organizaţie, cine este mâna dreapta a cui, cine este preferatul… doar fiind în tabăra potrivită poţi atrage resursele necesare pentru ca echipa ta să îşi poată atinge obiectivele.

Organizaţiile mature ca nivel de dezvoltare, colaborative şi fluide, în care este o cultură a acţiunii şi a învăţării, un bun şef este cel care are încredere în competenţele din echipa sa, deleagă responsabilităţi, este prezent în procesul de management fără să sufoce echipa, dar poate fi şi ferm şi confruntativ cu neperformanţa.

Găsirea unui şef bun într-o organizaţie poate fi corelată cu legea lui Paretto, "legea celor câţiva buni", care spune în linii mari că 80% din rezultate sunt produse de 20% dintre manageri.

Ceea ce văd frecvent în multe organizaţii cu care colaborez este faptul că au şefi care încă fac management dintr-o perspectivă de specialist, de expert. Cred că piaţa actuală are o mare nevoie de şefi buni şi maturi ca abordare a procesului de management, care să poată creşte şi conduce echipe performante, într-un mediu din ce în ce mai competitiv şi cu resurse din ce în ce mai puţine. Avem nevoie de şefi buni care cresc alţi şefi buni şi cresc şi ei odată cu oamenii lor.

Rodica Obancea este Coaching Partner în cadrul firmei cu activităţi în domeniul resurselor umane HART HR Consulting.

Opinia sa a fost scrisă ca o reacţie la articolul ZF - rubrica "Viaţă de manager" : "Un şef bun trebuie să fie neapărat şi un bun specialist?"

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO