Profesii

​Industria slujbelor de tip self-employment este în plină ascensiune, dar deja ies la iveală primele hibe din sistem. Ce faci atunci când şeful tău este o linie de cod?

​Industria slujbelor de tip self-employment este în...

Autor: Lorena Cornea

25.09.2016, 14:48 2366
Managementul algoritmic este noua fiţă în materie de unelte folosite de companiile gigant pentru a ţine legătura şi a dirija activitatea angajaţilor săi. Chiar dacă sună futurist, managementul algoritmic are un strămoş ieşit la lumină cu un veac în urmă, care se numea management ştiinţific. 
 
Pe atunci, Frederick W. Taylor îşi abandona pregătirea pentru examenul de admitere de la Harvard ca să devină ucenic în domeniul hidraulicii. Într-o fabrică în care muncitorii erau pe atât de interesaţi pe cât era şi şeful lor să îi plătească, Taylor a venit cu o idee: a trimis „manageri de teren” să observe exact cât timp necesită fiecare sarcină şi cum ar trebui dusă la capăt în mod cât mai eficient. Astfel, în 1911 „Principiile Managementului Ştiinţific” prevedea că fiecare sarcină de lucru avea un termen limită şi un anumit mod în care trebuia executată.
 
În 2016, „Principiile Managementului Ştiinţific” sunt aplicate cu dibăcie de către un algoritm; nu, nu de un manager cu ceas şi carneţel în mână, ci de un calup de linii de cod. Ce nu reuşeşte acest program să rezolve, totuşi, este mulţumirea angajaţilor săi - pentru că, practic, el este şeful.
La sfârşitul lunii august, angajaţii care se ocupă cu livrările serviciului UberEats proaspăt lansat în capitala britanică au protestat împotriva unui update al aplicaţiei care le controla programul zilnic de muncă. Înarmaţi cu foi A4 lipite pe spate, care spuneau „Suntem oameni, nu uneltele celor de la Uber!”, şi claxoane de la biciclete, motociclete şi scootere, şoferii serviciului de livrări de mâncare s-au revoltat.
 
Greva a reprezentat una dintre primele dispute industriale din Londra, dar cu siguranţă nu va fi ultima. O izbire între muncitori fără un loc stabil de muncă, care fac grevă împotriva unei companii care nu i-a angajat prin contract. Managerul lor este nimic mai mult decât un algoritm dintr-o aplicaţie din smartphone-urile lor, care necesită un update. Iar ei nu îl vor descărca.
 
„Le vom întrerupe activitatea, pentru că şi ei ne întrerup nouă viaţa. Avem nevoie de banii ăştia ca să trăim”, scandau tinerii pe roţi.
UberEats s-a lansat în iunie în Londra, promiţând clienţilor „mâncarea lor preferată, din localurile lor preferate, livrate la viteză de Uber”. Potrivit FT, în goana după angajaţi, Uber a promis iniţial un salariu de 20 de lire pe oră. Dar odată cu creşterea clientelei, compania a redus semnificativ suma iniţială: 3,3 lire per livrare plus câte o liră pentru fiecare milă parcursă, dar minus 25% din suma totală - comparativ cu cele 20 de lire iniţiale, sloganul protestatarilor începe să capete sens.
 
Uber şi alte companii care se bazează pe cererile clienţilor au drept muncitori persoane independente care oferă servicii de ride-sharing, livrează mâncare, repară diferite lucruri etc. Muncitorii nu sunt clasificaţi drept angajaţi, companiile neavând obligaţia de a le plăti asigurări medicale sau alte beneficii. 
Nu există statistici clare momentan, dar numai în Statele Unite, de exemplu, există peste 800.000 de oameni care îşi câştigă traiul lucrând pentru astfel de companii, prin intermediari online precum TaskRabbit, Lyft, Uber sau Deliveroo, fără a fi angajaţi propriu-zis.
 
Managementul algoritmic este cel care susţine economia job-urilor de ocazie şi o ajută să se dezvolte. Pentru companiile ca Uber, al cărei ţel este să facă transportul „simplu ca bună ziua”, managementul algoritmic se potriveşte ca o mănuşă: rezolvă o problemă de actualitate, şi anume instruirea, monitorizarea şi evaluarea unor lucrători care nu sunt de fapt angajaţi, dar astfel încât să se comporte de parcă ar fi angajaţi - să efectueze o muncă standardizată rapid şi dintr-o bucată.
 
Companiile care se folosesc de acest tip de management insistă că este benefic şi crează mai multe „slujbe”, servicii mai adecvate consumatorilor şi mai ieftine pentru dezvoltatori, transparenţă pe piaţa muncii şi chiar scapă de capriciile unui şef „uman”. Dar o vară întreagă de revolte arată că muncitorii de ocazie realizează că de fapt, nu sunt în totalitate în control. De fapt, şefii lor sunt doar nişte amărâte de linii de cod care rulează în interiorul unui smartphone, care îi lasă doar să aleagă când vor să lucreze, nu şi cum, sau cel mai important, cu cât sunt plătiţi.
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO