Cei mai mulţi muncitori imigranţi sunt din Polonia (916.000), urmaţi de Irlanda (322.000), România (233.000), Portugalia (219.000), Italia (192.000) şi Franţa (165.000).
Producţia (307.000), retailul (261.000), sănătatea şi sectorul social (225.000) reprezintă domeniile unde lucrează, în Marea Britanie, cei mai mulţi europeni care nu au cetăţenie britanică. Personalul din structurile de primire turistică şi cei din sectorul de servicii alimentare sunt în număr de 222.000, sectorul construcţiilor angajează 194.000 de imigranţi, în timp ce educaţia are 159.000 de angajaţi din afara Marii Britanii.
Având în vedere că 2,2 milioane de europeni lucrează în Marea Britanie, băncile, companiile de telecomunicaţii şi fermierii avertizează Guvernul de la Londra că au nevoie de forţă de muncă calificată.
Alegând să părăsească Uniunea Europeană, Marea Britanie pune în pericol accesul la cea mai mare piaţă, care reprezintă 45% din exporturi. Dacă Marea Britanie părăseşte Uniunea Europeană fără un acord comercial sau unul de tranziţie, este posibil ca exporturile să fie supuse tarifelor Organizaţiei Mondiale a Comerţului, după ani în care comerţul a fost liber.
Plecarea Marii Britanii va lăsa un gol în bugetul Uniunii Europene dacă statul este de acord să plătească o sumă de bani în schimbul unor beneficii. Marea Britanie este al doilea cel mai mare contribuitor al Uniunii Europene, după Germania.
Marea Britanie ar putea plăti între 24,4 miliarde de euro şi 72,8 miliarde de euro când va ieşi din Uniunea Europeană.
