Tinerii din România încă nu rezonează cu ideea de a sta într-o companie toată viaţa, ba chiar mulţi consideră un avantaj faptul că la 20 şi ceva de ani au schimbat deja patru angajatori. Pe de-o parte, pentru oamenii din HR reprezintă o oportunitate de a atrage mereu noi candidaţi, pentru că pot fi convinşi să îşi schimbe locul de muncă, însă cei care pierd angajaţii se aleg cu costuri mai mari pentru recrutare sau chiar sincope în fluxul de muncă, este de părere Andrew Littauer, preşedinte şi cofondator al grupului de firme cu activităţi în resurse umane APT, care anul trecut a ajuns la afaceri de 19, 5 milioane de euro în România.
„În România se întâmplă destul de des să primeşti CV-ul de la oameni tineri care au 20 şi ceva de ani şi care sunt foarte mândri că au avut deja patru joburi, mulţi consideră asta un avantaj. Nu găseşti foarte multe persoane care să fi stat într-o companie aproape toată viaţa, cum se întâmplă în SUA, spre exemplu, unde tradiţional vezi mulţi oameni care ajung la vârsta de 65 de ani şi care primesc un ceas din aur pentru că au lucrat pentru aceeaşi companie timp de 40 de ani. Şi, de cele mai multe ori, motivul schimbării atât de des a jobului este un procent în plus la salariu“, spune Andrew Littauer. El locuieşte în România de două decenii şi a prins atât regimul comunist, dar a asistat şi la tranziţia ţării spre democraţie.
În opinia sa, de obicei, oamenii care aleg să facă schimbări de job mai des sunt chiar angajaţii foarte buni, care ştiu cât de valoroşi sunt pe piaţă, mai ales în contextul în care tot mai multe companii susţin că nivelul de pregătire al tinerilor este tot mai scăzut. Mai mult, Andrew Littauer precizează că mobilitatea angajaţilor este şi un bun indicator al ratei reale a şomajului. Cu alte cuvinte, dacă un angajator are nevoie de personal, de multe ori, cei mai buni oameni sunt deja recrutaţi, mai ales în oraşele mari precum Bucureşti, Cluj sau Timişoara, care s-au conturat ca adevăraţi poli economici cu zeci sau sute de mari jucători.
