Sa invatam de la politicieni

Cei mai multi dintre noi ne dorim relatii de calitate cu cei apropiati, ne dorim ca ei sa stie ca pot avea incredere in noi. Daca avem copii, ne-am dori sa fie bine apreciati in colectivitatile lor, sa fie politicosi si respectuosi, sa ne uitam cu drag la ei.

Daca avem o echipa in responsabilitate, ne dorim oameni motivati, impreuna cu care sa mentinem un spirit pozitiv si constructiv de echipa si sa obtinem rezultate grozave.

Pentru a construi aceste relatii de calitate, liderii nostri politici ne sunt un exemplu puternic. Putem invata foarte multe observandu-i cu atentie in actiune, atat in interviurile sau alocutiunile pe care le sustin cu diferite ocazii, cat si in discutiile pe care le poarta la televiziuni. Ii vedem in salile de sedinta si ii cunoastem prin rezultatele muncii lor.

Ei folosesc cu maiestrie o serie de principii, pe care le-am rezumat mai jos. Tot ce avem noi de facut pentru a construi relatii durabile cu cei din jurul nostru este sa facem exact pe dos decat fac ei. La ei vedem aplicate principiile asa cum sunt enumerate aici. Tot ce avem noi de facut este sa facem exact invers.

Desigur ca nu putem vorbi despre toti politicienii atunci cand spunem ca ei traiesc aceste principii. Sunt insa poate prea multi cei la care le vedem frecvent.

 

 

Una din regulile pentru feedback negativ pe care le gasim in cursuri si carti de specialitate este sa criticam in particular, intre patru ochi. Daca facem asta de fata cu altii atunci persoana se poate simti atacata, probabil va nega ce avem de spus si chiar va raspunde cu aceeasi moneda, in orice caz nu-i vom deveni un prieten mai bun criticandu-l in public. Obiectivul feedback-ului negativ nu este sa dezonoreze sau sa rusineze persoana, ci sa indrepte comportamentul, sa-l faca pe celalalt sa se simta un pic vinovat pentru greseala si dornic de a o repara cat mai repede.

 

 

Avem printre noi multi oameni care, atunci cand nu au nimic de spus nu incearca sa demonstreze asta prin cuvinte. Trecem prin viata invatand tot felul de lucruri, devenim buni in anumite domenii iar altele ne raman mai putin cunoscute. Cand e vorba despre lucruri la care ne pricepem, avem toate motivele sa exprimam opinii, informatii sau chiar sa dam sfaturi. Cei mai intelepti dintre noi au taria de a sta departe de discutii aprinse pe marginea unor lucruri in care nu sunt experti. Ba mai mult, se folosesc de momentele respective ascultand si invatand. Ei cunosc o vorba veche si adevarata care spune: "Atunci cand vorbesti, nu afli nimic nou". Multi politicieni insa au pareri despre orice si nu ezita sa si le etaleze, de multe ori facandu-si evidenta ignoranta. Au pareri despre sanatate, au pareri despre fotbal, despre invatamant, despre doctrine politice, despre treburi gospodaresti ale unui oras, despre energii regenerabile si, mai nou, despre gauri negre.

 

 

Cuvantul-cheie dintr-un talk show dambovitean nu este talk, ci este show. Obiectivul de a transmite o concluzie curata audientei nu exista, sau este frecvent acoperit de zecile de idei ce curg de-a valma, de politeturile schimbate intre invitati, de coloratura limbajului corpului sau de cuvintele goale ce intruchipeaza principiul anterior. Uneori nici moderatorul nu-si doreste sa comunice neaparat ceva util, ci mai degraba sa se asigure ca lumea se uita, ca face rating. Ce concluzii putem trage noi dupa ce vedem aceste dialoguri? Le stim deja, si probabil le folosim: daca stai de vorba cu cineva, asculta-l pana la capat, incearca sa intelegi si ce spune si ce vrea sa spuna, da-i ocazia sa povesteasca daca trece printr-o experienta mai putin placuta, acorda-i intreaga ta atentie, nefiind preocupat tot timpul sa-ti spui propria poveste sau parere. Trebuie sa stim ca nu suntem obligati sa stam de vorba pe-ndelete cu oricine. Dar daca cei la care tinem mult nu gasesc la noi intelegere fara judecare si ascultare fara intreruperi, relatia respectiva se raceste in timp.

 

 

Romania a intrat in Uniunea Europeana. Al cui e meritul? Nu ne-ar ajunge o pagina sa enumeram toate institutiile, agentiile si persoanele care au depus eforturi ani la rand pentru aceasta realizare.

Fiecare cetatean isi are meritul lui, macar prin contributia cu impozitele sale la cheltuielile facute de tara pentru integrare. Insa rareori ne este dat sa auzim oameni de stat multumindu-le altor oameni, de stat sau nu, pentru eforturile depuse.

Auzim insa "Noi, Guvernul, am reusit integrarea Romaniei in UE". Sau, ca sa luam si alte exemple, "noi, partidul, am adus bunastare pensionarilor", "noi, ministerul, am dezvoltat segmentul intreprinderilor mici si mijlocii", "noi, grupul parlamentar al acestui maret partid, am facut posibila aceasta lege".

Ce avem noi de facut? Din nou, exact invers: sa ne dam seama ca orice realizare a noastra a fost, cel mai probabil, obtinuta prin contributia mai multora din jurul nostru si sa nu ezitam sa le spunem si sa le aratam acelora multumirea si aprecierea noastra. Ne vom simti mai bine si vom dormi mai linistiti, stiind ca avem prieteni si parteneri care sunt alaturi de noi.

 

Cum v-ati simtit cand ati auzit oameni vorbindu-va de bine, fara sa stie ca ii auziti? E un sentiment special si vestea buna e ca, daca ne pasa de cei din jurul nostru, ne este foarte la indemana sa spunem lucruri bune despre ei. Nu e nevoie sa inventam, nu e nevoie sa exageram, cred ca la toti cei dragi ai nostri gasim destule lucruri bune si adevarate care se pot spune. Le putem spune si direct, nu e nevoie sa o facem doar cand vorbim cu altii, totul e sa spunem lucrurile bune.

Si acum o intrebare: cand ati auzit ultima oara politicieni laudandu-i sincer si dezinteresat pe partenerii sau adversarii lor? In parlamentul englez se aude frecvent expresia "my honorable opponent". Cand ati auzit-o ultima oara la politicienii nostri? Cat de des ii auzim vorbind cu respect si fara bascalie unii despre altii?

 

 

Este unul din lucrurile pe care le invatam de cand suntem mici: daca promiti, respecti. Putem concluziona ca politicienii nu au fost mici, din moment ce promit pentru a castiga, nu pentru a respecta? Au fost, si multi dintre ei probabil ca au avut un comportament moral impecabil inainte de a intra in politica. Intrebarea e ce se intampla dupa aceea?

 

 

Aici s-ar putea ca unii cititori sa intrebe ce e rau daca-ti vezi de interesul propriu. Mai nimic. Dar cuvantul cheie in principiul 7 este "numai". Cineva spunea odata ca politicianul ideal se gandeste la interesul pe termen lung al tarii. Multi dintre ai nostri se gandesc, din ceea ce putem vedea in fiecare zi, poate ne inselam, nu la interesul pe termen lung, ci la interesul pe termen scurt si nu al tarii, ci al lor.

Vedem bugetele celor doua camere parlamentare, vedem discutiile aprinse ale unora despre cum sa se mentina la guvernare sau ale altora despre cum sa beneficieze de guvernare, chiar daca sunt in opozitie. Nu prea vedem sedinte de guvern duse pana seara tarziu sau organizate in weekend despre situatia scolilor.

Intalnirile de seara sau de weekend sunt, din ceea ce vedem, aproape exclusiv despre "cum sa-i batem pe ceilalti" sau "cum sa profitam de ceilalti".

Ce avem noi de facut? Desigur, sa ne gandim la noi insine, ar fi ciudat sa nu o facem. Dar sa ne gandim si la cei din jurul nostru. Putem face asta cu timpul nostru, cu banii nostri sau pur si simplu cu atentia noastra nedistribuita atunci cand, de exemplu, un coleg sau prieten are nevoie de o vorba buna.

Poate nu ne este prea la indemana sa avem exact atunci rabdare sau timp sa dam o mana de ajutor. Prinde bine atunci sa ne gandim ca momentele cand oamenii au nevoie de ajutor nu prea se suprapun cu momentele cand suntem noi in dispozitia ideala, emotionala sau financiara, de a ajuta.

 

 

Unul dintre cei mai apreciati presedinti americani a fost Ronald Reagan. De-a lungul mandatelor sale, doua principii in care credea au fost in permanenta vizibile: "comunismul e rau si trebuie lichidat" a ghidat politica sa externa, iar "implicarea statului in economie este prea mare" a ghidat politica interna. Ambele au fost lucruri cu care multi nu erau de acord, dar asta nu l-a facut sa le schimbe. Pentru a fi un lider veritabil, lucrurile in care crezi trebuie sa vina din interior. Unii fac sondaje si in baza lor stabilesc lucrurile pe care le sustin. In acest caz cine este liderul si cine imitatorul? Chiar daca nu ne propunem sa devenim mari lideri ai lumii, putem castiga mai usor respectul celor din jur daca avem principii solide de viata. Ceilalti pot fi sau nu de acord cu ele, dar vor sti intotdeauna pe ce se pot baza la noi, iar noua ne va fi foarte usor sa luam decizii si sa ne comportam in fiecare zi. Ce vedem la politicieni? Schimbare. Pot fi date zeci de exemple in care diversi politicieni au avut la un moment dat anumite pozitii fata de marile probleme interne sau externe, pentru a-i uimi apoi pe multi cu alte pozitii, in alte vremuri, fata de aceleasi probleme.

Schimbarea este buna. Dar daca nu avem un nucleu dur care sa ramana neschimbat indiferent de circumstante, schimbarea s-ar putea sa ne duca prin locuri nedorite si in care sa nu ne regasim.

 

 

Acest ultim principiu e probabil cel mai important dintre toate, pentru ca de-aici incep problemele si tot de-aici porneste increderea. Circula o vorba pe vremea presedintelui Clinton: de ce ii este greu presedintelui sa spuna adevarul, tot adevarul si numai adevarul (asa cum i se cerea sa jure in sala de judecata)? Pentru ca la el asta inseamna trei lucruri total diferite. In momentul in care in mintea noastra adevarul capata nuante si masuri, relatiile cu ceilalti ne sunt afectate. Ce vedem la politicieni? Sa decidem fiecare daca vedem adevar sau daca vedem altceva.

Acestea sunt principiile pe care le-am observat aplicate la multi dintre alesii nostri si pe care ni le dorim aplicate la noi si la cei din jurul nostru exact pe dos. Poate se gasea si un al zecelea principiu, dar atunci, prin asemanarea numerica cu cele 10 porunci biblice, comportamentul politicienilor s-ar fi bucurat de o atentie mult prea mare.

 

 

Octavian Pantis este trainer si managing director al TMI Training and Consulting, una dintre cele mai mari si respectate companii de training din lume.

El a fondat filiala romana a companiei in 1999 si astazi TMI Romania lucreaza cu cele mai mari companii de pe piata, avand o echipa de traineri si consultanti excelent pregatita. TMI Romania a fost desemnata "Compania de Training a Anului" in cadrul galei Business-Edu.

Octavian Pantis este membru al Professional Speakers Association for Europe.