Scăderea numărului de expaţi se vede în discursurile „scorţoase“ şi deloc motivante ale multor manageri români

Mulţi dintre managerii români, deşi lucrează în culturi organizaţionale dictate „din străinătate”, încă nu reuşesc să se delimiteze de discursurile „scorţoase”, de prezentări în faţa angajaţilor sau a partenerilor aglomerate şi obositoare şi de absenţa unui limbaj nonverbal care să îi ajute să se vândă sau să îşi vândă compania şi produsele mai uşor. Principalele motive pentru care executivii români încă nu sunt printre cei mai buni speakeri de business îl reprezintă numărul tot mai mic al expaţilor prezenţi în România şi lipsa de educaţie în discurs public din şcoli, este de părere Amalia Sterescu, senior business consultant.

 

„În anii ’90, prezenţa managerilor străini într-o multina­ţională era mai mare, numeric, faţă de prezent şi ocupau atunci mai multe niveluri de management spre deosebire de acum, când îi regăsim exclusiv în poziţii de top management. La finalul anilor ’90, multinaţionalele, prin managerii străini şi companiile externe de training, au oferit managementului românesc aflat în formare o educaţie în leadership, inclusiv în aria public speaking-ului. Uşor, uşor tot mai multe niveluri de conducere au fost ocupate de români şi tot mai multe programe de instruire s-au făcut cu firme româneşti“, spune Amalia Sterescu. Ea are o experienţă de peste 15 ani în management, timp în care a lucrat atât în domeniul telecom, cât şi în IT. De un an a început să predea în unele licee private din Bucureşti cursuri opţionale de public speaking (de comunicare în faţa unui public sau vorbit în public - n.red.) şi de curând a înfiinţat o şcoală de profil pentru elevi, studenţi, manageri şi antreprenori.

 

Prin urmare, spune ea, procesul de rafinare a stilului de public speaking pe modelul celui occidental a suferit întreruperi, amânări, opriri sau s-a limitat pur şi simplu la competenţe de prezentare.