Profesii

Topul celor mai mari angajatori cu capital privat românesc

Topul celor mai mari angajatori cu capital privat românesc

Florentin Scarlat, external affairs&communications manager la Merck, Sharp& Dohme: O multinaţională este similară unui ceasornic: nu prea face greşeli, dar nici nu aleargă, iar după cum se ştie, în ceasurile de marcă, mecanismele conţin pietre preţioase. Sunt două aspecte care marchează trecerea de la o companie românească la o multinaţională: nivelul de pregă­tire al oamenilor pe care i-am întâlnit într-o multinaţională, dar şi modul în care compania funcţiona.

01.08.2010, 23:55 1315

Cei mai mari 300 de angajatori au împreună 800.000 de angajaţi,ceea ce înseamnă că numai 10% din efectivul de personal deţinut deaceste companii a fost angajat de firmele cu capital privatromânesc. Astfel, cel mai mare angajator de pe piaţa locală a avut35.520 de angajaţi la finele anului 2009, în timp ce compania cucei mai puţini angajaţi din topul celor mai mari 300 de angajatoriavea la finele anului trecut 905 angajaţi, conform datelor obţinutede ZF de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC).Reprezentanţii ONRC spun că una din cinci companii nu şi-a depusbilanţul pentru anul 2009, astfel, este posibil ca unele companiisă nu figureze în datele centralizate de ZF.
În topul celor mai mari 50 de angajatori cu capital privat românescse află companii care şi-au redus numărul de salariaţi cu peste1.000 în ultimii patru ani, acestea fiind, în general, fime careactivează în sectoare puternic afectate de declinul economic.
Spre exemplu, Hidroconstrucţia, cel de-al doilea constructor de pepiaţa locală în funcţie de cifra de afaceri din 2009, a renunţat înultimii patru ani la 1.400 de salariaţi. Jumătate din concedierilefăcute în cadrul firmei, care este deţintă de AsociaţiaSalariaţilor, au fost făcute anul trecut, când au fost 740 dedisponibilizări, pe fondul caracterului sezonier al lucrărilor înconstrucţii şi al discontinuităţii finanţării investiţiilor.
Totuşi, Hidroconstrucţia rămâne cel mai mare angajator privat cucapital românesc din România, având peste 6.700 de salariaţi."Campioană" la numărul ce concedieri în ultimii patru ani este însăo altă companie, Elvila, producătorul de mobilă controlat de omulde afaceri Viorel Cataramă, care a concediat aproape 1.900 deoameni în ultimii patru ani.
Totuşi, Elvila nu este singura companie din industria mobilei carea operat concedieri: anul trecut, unu din cinci angajaţi dinindustria mobilei şi-a pierdut locul de muncă, adică 16.300 deoameni, potrivit datelor Asociaţiei Producătorilor de Mobilă dinRomânia (APMR).
Alte companii din topul celor mai mari angajatori cu capitalromânesc care au renunţat la peste 1.000 de angajaţi în patru anisunt Arabesque, care a angajat în această perioadă peste 1.500 desalariaţi şi a renunţat la 1.000 dintre aceştia anul trecut,Braiconf , Catex sau Oncos Impex.

RCS& RDS şi Banca Transilvania şi-au dublat numărulde salariaţi în patru ani
RCS&RDS, cel mai mare operator de telecom controlat de un om deafaceri român, aflat pe locul doi în topul celor mai mariangajatori români, şi-a dublat numărul de angajaţi în ultimii patruani, ajungând de la 3.020 de angajaţi în 2005 la un efectiv de6.350 de salariaţi la finele anului trecut. Şi Banca Transilvania,singurul jucător din topul primelor zece bănci cu capital privatromânesc, a înregistrat o creştere a numărului de salariaţi de la3.100 în 2005 la 5.500 la finele anului trecut, când a renunţat lapeste 400 de angajaţi.
Dedeman, retailerul de bricolaj deţinut de fraţii Adrian şi DragoşPavăl din Bacău, şi-a mărit de peste patru ori efectivul desalariaţi în ultimii ani, ajungând în top 10 cei mai mariangajatori români cu capital privat, cu un număr de aproape 3.000de angajaţi. O evoluţie surprinzătoare a avut însă grupul Romaqua,cel mai mare îmbuteliator de apă minerală, controlat de omul deafaceri Octavian Creţu: de la 146 de angajaţi în 2005, Romaqua şi-acrescut de peste 12 ori efectivul de salariaţi până în 2009,ajungând la un efectiv de peste 1.800 de salariaţi.

"Am schimbat trei directori de HR în ultimii patruani"
Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă angajatoriicare fac recrutări masive este gestionarea proceselor de recrutareşi selecţie de personal. În cadrul Fan Courier, una dintre cele maimari companii de curierat cu capital autohton, deţinută deantreprenorii Felix Pătrăşcanu, Adrian şi Neculai Mihai, numărul desalariaţi s-a dublat, de la aproape 500 de angajaţi în 2005 la1.000 în 2009, la care se mai adaugă şi colaboratorii.
"A fost dificil să facem recrutări până în luna noiembrie a anului2008, pentru că erau candidaţi care să corespundă cerinţelornoastre. De altfel, am schimbta trei directori de resurse umane înultimii patru ani, tot din cauza de necorespundere profesională",spune Adrian Mihai, unul din proprietarii Fan Courier, care spunecă în Bucureşti compania are 1.150 de angajaţi în prezent, iar lanivelul întregii ţări sunt 2.500- 2.600 de colaboratori. În opiniasa, recrutările se fac mai uşor de când a început criza, pentru căsunt mai mulţi candidaţi pe piaţă, iar oamenii sunt "mai atenţi",în aşa fel încât compania nu mai este nevoită să recruteze dincomunele aflate în împrejurimile Bucureştiului, ca înainte. Faţă de2008, compania a înregistrat cu aproape 200 de angajaţi mai puţinîn 2009, potrivit datelor ONRC.
"Nu am făcut concedieri, ci am făcut o triere a oamenilor înfuncţie de competenţe, iar dacă până acum eram mai indulgenţi, înprezent suntem foarte atenţi la oameni, pentru că orice greşeală sevede la client", adaugă Adrian Mihai, care a mai precizat că înperioadele de dinainte de criză compania făcea creşteri salarialede două ori pe an, însă în prezent sunt îngheţate majorărilesalariale.
O altă companie aflată în topul celor mai mari angajatori cucapital privat autohton este Medlife, operatorul de serviciimedicale private care şi-a mărit de patru ori numărul de salariaţiîn perioada 2005 - 2009, conform planului de business stabilit. "Înprezent cred că am trecut de 1.100 de angajaţi, din care peste 80%reprezintă personalul medical. Creşterea s-a făcut numai organic.Acum nu mai este o problemă să găsim medici, însă la început erafoarte greu. Făceam headhunting pentru fiecare medic. În prezent,la clinica de la Băneasa (deschisă recent - n. red.) am avut 300 deCV-uri pentru 50-60 de poziţii de medici", a spus Mihai Marcu, unuldintre acţionarii MedLife.

Cum fac angajatorii români recrutările
Atât pentru poziţiile de entry-level şi specialist, cât şi pentrucele de middle şi top management, angajatorii români nu obişnuiausă apeleze la firme specializate de recrutare sau de executivesearch, aceste practici - folosite de multinaţionale - fiindimplementate abia în ultima perioadă, când companiile româneşti aulăsat deoparte conceptul "noi le facem pe toate", spunspecialiştii.
"În ultimii ani am început să observ, odată cu atragerea unordirectori de resurse umane din companiile multinaţionale şi cudezvoltarea unor reţele profesionale, o deschidere tot mai marecătre alte tipuri de servicii, cum sunt evaluarea de personal şiexternalizarea unei părţi din personal pentru perioadedeterminate", susţine Florin Godean, sales and marketing directorîn cadrul firmei de recrutare Adecco România, filiala locală auneia dintre cele mai mari companii de recrutare şi leasing depersonal din lume.
Godean a mai precizat că încă de anul trecut numărul companiilorromâneşti care au cerut servicii de recrutare, leasing şi evaluarede personal a început să crească.
Oana Ciornei, unul din membrii fondatori ai companiei de executivesearch TheSearchers, spune că, preponderent, multinaţionalele suntcele care apelează la firmele de recrutare de executivi de top,întrucât cele cu capital românesc fac recrutări mai mult inhousesau pe bază de recomandare.
"Totuşi, există printre companiile cu capital românesc şi unelecompanii profesionalizate, care au dezvoltat deja o politică desuccesiune pentru poziţiile din middle şi top management şiapelează la firme de executive search în cazuri punctuale", spuneCiornei. Compania The Searchers a fost înfiinţată în luna octombriea anului trecut şi a încheiat afaceri de peste 100.000 de euro înultimele trei luni din 2009.
Salariile oferite pentru poziţiile-cheie sunt asemănătoare încompaniile româneşti cu cele oferite de multinaţionalele careplătesc chiar peste media pieţei. Totuşi, într-o companieromânească procesele nu sunt foarte bine definite, nu există oevaluare şi o analiză de personal bine stabilite, planuri desuccesiune sau programe de talent management. De regulă, companiileromâneşti vor să-şi acopere o nevoie pe termen scurt şimediu.
"Există poziţii care nu sunt considerate cheie în companiileromâneşti şi sunt plătite diferit faţă de multinaţionale. Spreexemplu, salariul oferit pentru o poziţie de business planningmanager în cadrul unei companii româneşti aflată în curs deprofesionalizare variază între 1.500 şi 2.000 de euro, în timp ce omultinaţională oferă un salariu de 3.000 - 3.500 de euro net pentruaceeaşi poziţie", mai spune Ciornei.

Ce spune un angajat care a trecut de la o companieromânească la o multinaţională
Florentin Scarlat a lucrat timp de doi ani (în perioada 2005 -2007) în cadrul Ozone Laboratories, la acea vreme o companieromânească deţinută de proprietari libanezi cu business principalîn România, pe funcţia de corporate affairs director, după care aplecat, pe aceeaşi funcţie, la Unilever, gigantul la nivel mondialdin industria bunurilor de larg consum, unde a lucrat timp de treiani. Cum a fost trecerea de la practicile din compania româneascăla multinaţională?
"Unilever mi-a oferit posibilitatea să învăţ foarte mult, atât prinintermediul programelor de training pe care le-am urmat (înRomânia, dar şi la Shanghai, Londra, Rotterdam), cât şi prin lucrulîmpreună cu oamenii care reprezentau, până la urmă, compania. Suntdouă aspecte care marchează trecerea de la o companie românească lao multinaţională: nivelul de pregă­tire al oamenilor pe care i-amîntâlnit într-o multinaţională, dar şi modul în care companiafuncţiona", spune Scarlat, care în prezent este externalaffairs&communications manager în cadrul producătoruluiamerican de medicamente Merck, Sharp& Dohme.
O altă diferenţă în ceea ce priveşte cele două tipuri de companii oreprezintă şi baza de date pusă la dispoziţie angajaţilor pentrudomeniul comunicare şi afaceri publice, de exemplu.
"Un şir nenumărat de cazuri de best practice era întotdeauna ladispozitia ta pentru a te putea inspira. Compania îţi punea ladispoziţie un întreg network regional şi global de oameni cu multăexperienţă la care puteai apela atunci când aveai nevoie. Omultinaţională este similară unui ceasornic: nu prea face greşeli,dar nici nu aleargă, iar după cum se ştie, în ceasurile de marcă,mecanismele conţin pietre preţioase", mai spune Scarlat. Şievaluarea angajaţilor se face diferit într-o multinaţională faţă deo companie românească, întrucât procesul se derula mult mai atent,cu indicatori de performanţă clar stabiliţi şi măsurabili, şi erafăcut de specialişti cu experienţă în domeniu.

Cele mai surprinzătoare evoluţii în topul celor mai mariangajatori cu capital românesc privat în perioada 2005 - 2009

  • Hidroconstrucţia a renunţat la peste 1.400 de angajaţi înultimii patru ani, jumătate dintre aceştia fiind concediaţi peparcursul anului trecut.
  • Braiconf, Oncos Impex şi Arabesque au făcut fiecare peste 1.000de concedieri în ultimii ani.
  • Elvila, campioana concedierilor: a dat afară peste 1.800 deangajaţi în patru ani.
  • RCS&RDS şi-a dublat numărul de angajaţi.
  • Cu 146 de angajaţi în 2005, Romaqua şi-a crescut de peste 12ori numărul de angajaţi până în 2009.
  • Unicarm şi-a triplat numărul de angajaţi în patru ani, ajungândla 1.600 de angajaţi.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO