OPINIE CRISTIAN HOSTIUC, DIRECTORUL EDITORIAL ZF

De ce vor să îşi tragă un glonte în cap: Ministrul Finanţelor reneagă cea mai bună decizie economică luată de PSD, care i-a adus şi îi ţine la guvernare. Problema este că PSD a frânat creşterea salariului minim exact când economia României putea absorbi aceste majorări salariale

7 aug 2018 Autor: Cristian Hostiuc

Eugen Teodorovici, ministrul Finanţelor, a declarat într-un interviu la DC News că nu susţine impunerea unui salariu minim în sectorul privat. În sectorul bugetar, este altceva. Olguţa Vasilescu, ministrul Muncii, spune că Eugen Teodorovici a vorbit în nume personal şi că PSD nu susţine aşa ceva.

Aproape o treime dintre salariaţii din România, 4,9 milioane, sunt plătiţi la nivelul salariului minim care este de 1.900 de lei brut, adică 1.162 de lei net. Dintre aceştia cei mai mulţi sunt în sectorul privat. În 2018 PSD a majorat salariul mediu brut de la 1450 la 1900 de lei prin trecerea contribuţiilor sociale de la angajator la angajat, dar pe net salariul a crescut numai cu 94 de lei, adică mai puţin decât în anii anteriori.

O parte dintre patronate au salutat această declaraţie. Altele au spus că susţin un nivel salarial minim în anumite zone pentru a atrage forţă de muncă acolo. În alte zone nu este nevoie de salariu minim în sectorul privat pentru că piaţa reglează lucrurile.

Din mai 2012, de când PSD a preluat guvernarea, creşterea salariului minim a fost cea mai bună măsură economică. De la 700 de lei brut, respectiv 538 de lei net, acum s-a ajuns la 1.900 de lei, adică 1.162 de lei net. În euro, salariul a crescut de la 130 de euro la 250 de euro.

Creşterea accelerată a salariului minim din ultimii cinci ani, la care s-a adăugat şi toate mişcările ulterioare de salarii, nu numai că nu a redus numărul locurilor de muncă aşa cum anticipau economiştii şi patronii, dar a şi creat 600.000 de locuri de muncă în plus.

Iar dacă România ar fi avut încă 500.000 de oameni dispuşi să muncească, piaţa şi economia i-ar fi înghiţit imediat.

Această creştere salarială a fost absorbită de economia României fără probleme pentru că existau resurse de productivitate obţinute în urma ajustărilor din perioada crizei. La acest lucru s-a adăugat contextul internaţional, unde marile bănci centrale ale lumii au injectat lichiditate pentru a readuce creşterea economică.

În România, această creştere salarială, susţinută de creşterea salariului minim şi de cererea din piaţă pentru noi angajaţi, nu a generat inflaţie şi nu a dus la creşterea dobânzilor la lei, cel puţin până în toamna lui 2017.    

Creşterea economică obţinută din 2012 încoace, pe baza măsurilor fiscale, nu a produs mari dezechilibre macro, aşa cum erau temerile economiştilor.

Creşterea salariului minim este singura măsură luată de PSD, care rezistă. Scăderea TVA de la 24% la 19%, respectiv 9% la alimente, s-a epuizat, iar preţurile aproape că au revenit la nivelul de unde au scăzut când a început să se reducă TVA-ul.

Din scăderea TVA, mai ales de la 21% la 19%, ne-am ales cu o mare vulnerabilitate bugetară care ne va izbi în plin în momentul în care condiţiile economice din întreaga lume se vor schimba într-un sens negativ.

Creşterea salariului minim a ajuns să fie cea mai bună măsură capitalistă tocmai pentru a susţine menţinerea capitalismului într-o lume globalizată, unde companiile mari au devenit din ce în ce mai mari şi impun regulile jocului.

Germania a introdus salariul minim în 2015 tocmai pentru a-şi proteja economia în faţa capitalismului corporatist. În Statele Unite, treptat autorităţile locale introduc salariul minim tocmai pentru a-şi ţine oamenii în zonă şi a nu-i lăsa să plece în zonele mai puternic economic, unde salariile sunt mai mari. În SUA marea dilemă este de ce salariile nu au crescut deşi economia a crescut, iar şomajul a scăzut.

Pe lângă imigraţie – când cei care intră într-o ţară acceptă salariile de jos -  concluzia analiştilor a fost că multinaţionalele au ajuns atât de puternice prin globalizare şi prin achiziţia competitorilor încât reuşesc să obţină câştiguri mai mari fără a majora salariile, prin reducerea organigramelor, prin robotizare şi automatizare, prin transferarea operaţiunilor low-cost, cu salarii minime, în alte zone. În aceste condiţii, nu există nicio forţă care să susţină creşterile salariale, de sindicate nici nu mai este vorba, iar oamenii au devenit din ce în ce mai nemulţumiţi şi au ajuns să protesteze împotriva capitalismului.

Fără o măsură administrativă patronii, ca să-i denumim aşa, nu au niciun motiv să majoreze salariile, mai ales în zonele cele mai vulnerabile, acolo unde nu există investiţii şi cerere de forţă de muncă.

În România, nimeni nu ar majora de bună voie salariile în cele 32 de judeţe rămase în urmă din punct de vedere economic. 70% din businessul românesc este legat de primele 10 judeţe care angajează 80% din forţa de muncă.

Odată ce a preluat puterea la finalul lui 2016, Dragnea şi PSD au avut o şansă extraordinară de a accelera creşterea salariului minim şi de a o aduce la un nivel mai ridicat care ar fi susţinut mai bine economia.

Dacă ar fi majorat salariul până la 1.500 de lei net, nu 1.162 lei cât este acum, exact când există cerere mai mare de forţă de muncă, România ar fi avut o şansă să facă un salt mai mare şi să se aşeze pe un alt palier, înainte să apară criza. La 1.500 de lei, care ar fi împins palierul următor la 2.000 de lei net, poate 200.000 de români care lucrează în afară şi-ar fi îndreptat atenţia către România.

Economia României şi companiile pot să absoarbă un salariu minim de 1.500 de lei, mai ales când dobânzile la lei sau la euro sunt jos, când inflaţia de 5% încă nu creează probleme şi când investitorii pot ţine banii aici.

Din păcate, Dragnea a ratat această şansă care ar fi ţinut PSD-ul la guvernare încă mulţi ani.

Noroc pentru PSD că PNL şi USR, cu economişti şi lideri rămaşi în secolul trecut, încă nu au început să înţeleagă importanţa salariului minim în contextul actual, mondial şi local. Creşterea salariului minim nu este o măsură comunistă sau socialistă, ci este o măsură care nu distruge joburi, ci chiar poate contribui la creşterea lor, la aducerea de forţă de muncă din altă parte, dacă cea din România vrea să stea acasă.

Problema actuală a României este că nivelul actual al salariului minim de 1.162 de lei net nu este atât de atractiv pentru a-i determina pe cei care pot să mai muncească şi stau acasă să vină la muncă, şi nici pentru a-i aduce pe cei din afară înapoi în România.

Bine că celelalte foste ţări comuniste, care se confruntă cu aceeaşi problemă a deficitului de forţă de muncă, majorează salariul minim, care oricum este mai mare cu 50% sau 100% decât în România, ca să îşi ţină forţa de muncă în ţară.

În lumea actuală investiţiile merg acolo unde există mai întâi forţă de muncă şi apoi stimulente fiscale.

Degeaba avem ajutoare de stat pentru investiţii dacă nu există cine să muncească.

 

 

 

 
Cuvinte cheie:
psd
, crestere
, salariu minim
, absorbtie
, decizie
, economia romaniei
, guvernare
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Abonează-te la Închide