La nivelul Bucureştiului, înainte sau după cutremurul din 1977reprezintă o întrebare de câteva mii de euro în momentultranzacţionării unei locuinţe, scrie revista Business Construct înnumărul din luna decembrie, care va apărea în această săptămânăalături de Ziarul Financiar.
Astfel, un apartament cu două camere construit înainte de 1977la o apropiere de circa 10 minute de o staţie de metrou este scosla vânzare - fără îmbunătăţiri majore - cu cel mult 50.000 de euro,în timp ce pentru o locuinţă similară construită după anulcutremurului proprietarii cer în jur de 60.000 de euro, conformanunţurilor postate pe site-urile de specialitate.
Din cele aproximativ 800.000 de locuinţe din Bucureşti, aproape700.000 sunt apartamentele construite în perioada regimuluicomunist, majoritatea fiind dispuse în aproximativ 9.000 deblocuri, conform datelor de la Institutul Naţional deStatistică.
Dintre acestea, peste 300.000 au fost date în folosinţă dupăcutremurul din martie 1977, cele mai multe fiind grupate lângămarile bulevarde care au făcut legătura dintre cartiere şi centruloraşului.
Diferenţa tipurilor de construcţie dintre cele două perioade nuconstă atât în modul de realizare, cât în faptul că după cutremur afost luată în calcul posibilitatea unor seisme mai puternice.
Cu toate acestea, nici la cutremurul din 1977, cel mai puternicdin ultimii 50 de ani, nu blocurile finalizate de regimul comunistau fost cele care s-au prăbuşit, făcând aproape 1.500 de victimenumai în Bucureşti. În aceste condiţii, se justifică diferenţa depercepţie asupra apartamentelor?
Arhitectul Şerban Popescu Criveanu, profesor în cadrulUniversităţii de Arhitectură din Bucureşti, spune că blocurile dinoraş au fost construite în prima fază cu modele de rezistenţăgermane. "Construcţiile au fost făcute foarte bine, dovadă că în1977 au căzut doar trei scări de bloc făcute de comunişti, şiacelea probabil din cauza unor vicii de execuţie. Am făcut atunci ocomisie să vedem dacă este cazul să evacuăm locatarii din blocuri.Surpriza noastră a fost că nu au existat decât mici defecte, înrest clădirile au rezistat foarte bine. Modelul german după care aufost construite apartamentele până atunci a fost foarte bun, însătrebuie să luăm în calcul că în Germania nu există activitateseismică", afirmă arhitectul.
Recent, un alt reputat arhitect, Călin Negoescu de laWestfourth, sublinia faptul că "singura componentă unde nu s-aufăcut economii în acea perioadă a fost structura, de frica unorcutremure, dar instalaţiile şi finisajele sunt sub oricecritică".
Cu alte cuvinte, blocurile comuniste au fost construite fără aavea "pretenţii arhitecturale", cu suprafaţe modeste şi camere"îngrămădite", finisaje şi instalaţii slabe, care cu timpul audevenit o problemă serioasă - ţevi ruginite, subsoluri insalubre -,dar care nu au neapărat o problemă de structură, cutremurele fiinduna dintre principalele griji ale soţilor Ceauşescu.
Geneza Bucureştiului comunist
Dezvoltarea rezidenţială a Capitalei în perioada regimuluicomunist este strâns legată de marile platforme industriale -Republica în est, IMGB în sud şi industria uşoară din zona de vesta oraşului.
Toate aceste ambiţii industriale incluse în cincinalelecomuniste au necesitat o mână de lucru imensă, care a venit de lasate, după ce majoritatea terenurilor au fost colectivizate, înanii '50 şi '60. Este probabil unul dintre cele mai mari proiectesociale din Europa, care a dublat populaţia Capitalei în mod forţatîn numai cinci decenii.
"În acea perioadă România se afla într-o situaţie deosebit deinteresantă din punct de vedere social, dar extrem de delicată dinpunct de vedere economic", spune Constantin Jugurică, fostuldirector tehnic de la Proiect Bucureşti, institutul de arhitecturăcare s-a ocupat cu proiectarea marilor cartiere construite deadministraţia comunistă. "Nu s-a pus problema atunci a niciuneidemolări, nici măcar la periferie, pentru că nu am fi avut undesă-i cazăm şi pe ăia şi pe ăia (muncitorii aduşi din alte zone aleţării şi populaţia existentă - n.red.). Atunci s-a pus problemaconstruirii unor cartiere lângă marile platforme industriale",explică arhitectul.
Au apărut astfel primele mari cartiere de blocuri din Bucureşti- Titan, în est, care a ajuns în 20 de ani cel mai mare "ansamblurezidenţial" din Capitală, cu circa 200.000 de locuitori, iar înparalel au fost începute de asemenea lucrările pentru cartiereleDrumul Taberei şi Militari, în vest, privite pe atunci ca unansamblu întreg, şi Berceni, în sud. Cartierele erau ca nişteoraşe-satelit, limitrofe Bucureştiului, nefiind legate de oraş prinnicio şosea importantă.
A doua etapă a dezvoltării rezidenţiale a presupus legareaacestor "minioraşe" de Bucureşti, spune Jugurică. La începutulanilor '70 au fost construite marile artere care legau cartierelede centrul oraşului: Giurgiului, Iuliu Maniu, Colentina sau CaleaMoşilor.
În această perioadă a fost înregistrat un record de locuinţeconstruite în Capitală. Conform datelor INS, în perioada 1971-1980au fost date în folosinţă 2.938 de blocuri de locuinţe, cu 65% maimult decât în deceniul anterior. În anii '80 au fost finalizate2.653 de blocuri, pentru ca după căderea regimului comunist numărulde proiecete să fie redus considerabil, până la circa 800 deblocuri în perioada 1991-1999.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
