Romani in afara granitelor

Care sunt planurile Aurorei Simionescu, primul cercetător străin acceptat la Agenţia Spaţială Japoneză: Vreau să explorez totul

27 iun 2018 Autor: Roxana Petrescu

„Caracteristica mea principală nu este că sunt astronom, ci faptul că sunt cel mai curios om pe care-l ştiu“, spune Aurora Simionescu, cercetătoarea plecată din Brăila şi a cărei carieră urmează o traiectorie globală.

De la 1 septembrie Aurora Simio­nescu va deveni pro­fesor asis­tent în cadrul Institu­tului de Cercetare Spa­ţială din Olanda (SRON), după ce timp de cinci ani a ocupat o funcţie similară în cadrul Agenţiei Spaţiale Japoneze (JAXA).

Datorită experienţei internaţio­na­le şi comunităţii care „gravi­tează“ în jurul său, Aurora Simionescu a devenit deja con­sultant ştiinţific pentru satelitul Athena, un proiect de cercetare a razelor X al Agenţiei Spaţiale Europene ce va fi lansat în 2028.

„Acum sunt între joburi pentru că de la 1 septembrie voi prelua funcţia de profesor asistent în cadrul Institutului de Cercetare Spaţială din Olanda (SRON). Oportunita­tea aceasta a venit în contextul în care fon­dul de ştiinţă al Olandei a iniţat o serie de burse dedicate promovării femeilor în ştiin­ţă, la nivel de profesor. Este o bursă pe cinci ani“, spune Aurora Simionescu.

Născută în Brăila, Aurora Simionescu urmează cursurile Colegiului Naţional Gheorghe Munteanu Murgoci. Descope­rin­du-şi însă aproape întâmplător pasiunea pentru domeniul care avea să-i ajungă carieră, în 2002 pleacă la Universitatea din Bremen (Germania), actuala Jacobs, pentru a studia geoştiinţele şi astrofizica, domeniu în care se şi licenţiază de altfel.

Doctoratul în astrofizică şi-l face la Universitatea Ludwig Maximilians din München. Ulterior, timp de patru ani a fost bursieră la Stanford, universitate de top 10 la nivel global, continuându-şi astfel studiile în domeniul astrofizicii.

În iunie, 2013, pleacă în Japonia pentru a fi implicată într-un proiect de cercetare derulat de Agenţia Spaţială Japoneză (JAXA), devenind astfel primul profesor asistent de altă origine acceptat în cadrul instituţiei nipone.

„Experienţa mea în Japonia a venit ca urmare a unei deschideri a Agenţiei către femei sau către cercetători străini. Diversitatea aduce progresul, iar eu întruchipam ambele cerinţe.“

 

Din ce e făcut universul?

Acceptarea ei în JAXA a venit în contextul unui proiect, lansarea unui satelit pentru observarea razelor X.

„Problema a fost că la trei săptămâni de la lansarea satelitului, au apărut defecţiuni la bord. Astfel, satelitul a ajuns într-un spin care a determinat ruperea panourilor solare care îl alimenteză. Evenimentul a venit foarte repede după bucuria lansării, dar la final aş face lucrurile fix la fel, chiar şi cu aceste costuri emoţionale.“

Aurora Simionescu a devenit astfel una dintre primele persoane de pe pământ care au putut vedea un spectru în raze X cu o claritate de 30 de ori mai mare decât era posibil înainte de lansarea satelitului japonez.

„Când am prezentat rezultatele la o conferinţă au crezut că este o simulare. Cred că din experienţa din Japonia am învăţat că trebuie mereu să punem mai multe întrebări. Problema nu a fost încărcătura satelitului, ci «maşina» care transporta această încărcătură.“

Ea spune că, în linii mari, măsurând acest spectru de raze X, cercetătorii pot vedea, printre altele, care este componenţa chimică medie a universului.

„Analiza relevă informaţii despre modul în care s-au produs şi răspândit elementele chimice în cosmos. Din aceste informaţii deducem după cât timp de la Big Bang ar fi devenit posibilă apariţia vieţii. Noi suntem acum la 13,7 miliarde de ani de la momentul Big Bang-ului, iar majoritatea elementelor chimice care ne formează pe toţi au circa 10-12 miliarde de ani.“

Analize precum cele descrise de Aurora Simionescu sunt imposibil de rea­lizat între cei patru pereţi ai unui laborator clasic, spaţiul fiind cel mai bun tărâm de testare.

„Nu putem replica între patru pereţi ce se întâmplă în interiorul unei stele. Spaţiul este pentru noi un laborator mult mai uşor de accesat.“

 

Noua provocare

Misiunea Aurorei Simionescu în proiectul japonez a fost să propună cele mai interesante analize pe care satelitul le putea face odată lansat.

„Am colaborat foarte mult cu inginerii care au făcut hardware-ul pentru acest satelit. Este foarte rar să ai această experienţă care presupune o mediere între ambele limbi, cea de hardware şi cea de observaţii.“

Problema a fost că pierderea satelitului a echivalat oarecum cu pierderea obiec­tivului, Aurora Simionescu începând astfel să caute noi oportunităţi.

„Am fost contactată de doi profesori din Olanda care m-au sfătuit să aplic (pentru o bursă - n.red.). Nu era vorba despre o bursă restricţionată pe astrofizică, intenţia lor fiind de a-şi completa echipa de profesori în domenii precum oceanografie sau fizică atomică, dincolo de astrofizică. Obiectivul este de a promova participarea femeilor la nivel de profesor, dezvoltarea părţii de mentorat.“

Astfel, de la 1 septembrie, Aurora Simionescu va prelua funcţia de profesor asistent în cadrul Institutului de Cercetare Spaţială din Olanda (SRON).

„Comisia de evaluare a avut în componenţă profesori din Danemarca, Germania, Olanda, Spania şi Belgia, fiind vorba despre o comisie multidisciplinară. În total au fost şase membri din toate culorile ştiinţei.“

Ajunsă în faţa acestei comisii, Aurora Simionescu a avut cinci minute pentru a-şi prezenta proiectul în vederea câştigării acestei burse.

„Nu aveam cum să-mi prezint proiectul în cinci minute, aşa că am făcut altceva. I-am convins să mă ia tocmai neexplicându-le proiectul. Le-am zis trei motive pentru care această bursă este importantă pentru mine şi alte trei motive pentru care venirea mea acolo ar fi fost un câştig pentru ei. A fost cea mai puternică senzaţie de advertising pe care am avut-o în viaţa mea.“

 

O altă „jucărie“

Principalul atu al Aurorei Simionescu în câştigarea bursei în Olanda a fost chiar experienţa sa internaţională prin intermeiul căreia a pus bazele unei reţele întregi de colaboratori. Tocmai această reţea ar putea deveni foarte importantă în viitorul apropiat, comunitatea cercetătorilor spaţiului fiind la începutul unui proiect major.

„Agentia Spaţială Europeană va lansa un satelit, Athena, care va observa cerul în lumina razelor X, ori în 2016 în Japonia eu am participat la lansarea unui telescop spaţial cu acelaşi obiectiv. Anul acesta am intrat în echipa de science advisory pentru acest satelit care va fi lansat în 2028. Deja lucrăm la proiectul Athena, iar la anul vom fi în faza de design.“

Aurora Simionescu spune că în acest moment există două mari telescoape de raze X în lume, ambele lansate în 1999. Unul este al NASA şi unul aparţine Agenţiei Spaţiale Europene.

„O dată pe an, cele două telescoape primesc propuneri de la toată comunitatea de cercetători, rata de suprasubscriere fiind de 8 la 1. În acesti cinci ani, cât am bursa, unul dintre obiectivele mele este să scriu astfel de propuneri care să aibă succes. Cel mai fain este atunci când primeşti mailul prin care eşti anunţat că propunerea ta de cercetare a fost acceptată, atunci când ştii că este un telescop care se uită la obiectul propus de tine. Aceasta este senzaţia cea mai puternică. De două ori telescopul NASA a analizat un obiect propus de mine, de 2 ori cel al Agenţiei Europene.“

Deşi Olanda îi oferă mai multe posibilităţi prin accesul la telescoape radio sau optice astfel încât să mai poată face descoperiri chiar şi cu telescoapele din 1999, cert este că se simte nevoia de ceva nou.

„Ne trebuie o «jucărie» nouă, iar acum avem timpul pentru a ne gândi la această jucărie care va fi urmaşul celor două telescoape.“

Cu o experienţă internaţională de peste 15 ani, Aurora Simionescu mai încearcă acum un lucru şi anume să stabilească o cale de comunicare între comunitatea de cercetători români de aici şi cea a celor de peste graniţe cu scopul realizării unui transfer de know-how.

„În România, una dintre principalele probleme este faptul că fondurile de cercetare sunt foarte variabile. Am colaborat mai puţin decât mi-aş fi dorit cu mediul ştiinţific de aici, dar sper că acest lucru să se schimbe. Am intrat în contact cu Institutul Astronomic Român pentru a vedea cum am putea să stabilim nişte legături, să înmugurim ceva, măcar o bază de date cu cercetătorii de peste hotare care pot oferi un sprijin celor de aici.“

Aflată într-o scurtă vizită în Bucureşti, la momentul realizării interviului, Aurora Simionescu spune că în scurt timp va porni într-o călătorie, înainte de începe noua etapă a carierei sale din Olanda.

Pasionată de fotografie, dar şi de dans, de explorarea pământului în lung şi-n lat, Aurora Simionescu pare genul de om a cărui energie ar putea alimenta lumi.

„Caracteristica mea principală nu este că sunt astronom, ci faptul că sunt cel mai curios om pe care-l ştiu. Eu vreau să explorez totul, să ştiu cum să fac fotografii, să dansez, să călătoresc. Meseria de azi îmi permite să-mi alimentez această curiozitate pentru că nu este un mediu mai amplu de cercetare decât spaţiul.“

 

 

O campanie Ziarul Financiar la inițiativa