♦ Poziţia României ca jucător pe piaţa gazelor naturale depinde mai mult ca niciodată de capacitatea intelectuală pe care autorităţile o au în promovarea intereselor naţionale în contextul în care presiunile privind deschiderea pieţei sunt imense.
În acest moment, piaţa locală este în zorii lansării unor noi fronturi de producţie, cele din zona de mare adâncime a Mării Negre. Ce rol va mai juca însă gazul natural pe termen lung, ţinând cont de tradiţia de peste un secol a acestui domeniu, dar mai ales de scăderea dramatică a consumului din ultimii 30 de ani?
„Trebuie să fie foarte clar faptul că în conÂdiÅ£iile asigurate de legislaÅ£ia din RomâÂnia, politica de valorificare a producÅ£iei de hidroÂcarburi, inclusiv prin export, o face deÅ£iÂnătorul licenÅ£elor de explorare-producÂÅ£ie, respectiv cel care este titular ÅŸi/sau opeÂraÂtor în perimetrele deÅ£inute. Åži acesta nu mai este de mult numai Romgaz“, spune Neculai Pavlovschi, fost director general adjunct al Romgaz, unul dintre cei mai buni specialiÅŸti din domeniul de profil.
Romgaz este cel mai mare producător de gaze naturale din România, unica firmă de acest gen rămasă în portofoliul statului după privatizarea din 2004 a Petrom, produÂcător de petrol ÅŸi gaze. ÃŽn acest moment, piaÂÅ£a de explorare ÅŸi producÅ£ie de hidrocarburi din România este împărÅ£ită între mai mulÅ£i investitori privaÅ£i, în Marea Neagră, de exemplu, în zona de mare adâncime, operatorii de proiect fiind ameriÂcanii de la ExxonMobil ÅŸi ruÅŸii de la Lukoil.
Gazul natural, pilon pentru industrializare
ExtracÅ£ia gazelor naturale a fost unul dintre cei mai importanÅ£i piloni pe care s-a bazat industrializarea României, îniante de RevoluÅ£ie piaÅ£a locală fiind printre cei mai mari 10 producători de gaze naturale din luÂme, cu un consum de 40 mld. meÂtri cubi, de peste trei ori mai mare faţă de cel de acum.
ÃŽn ciuda potenÅ£ialului esÂtiÂmat pentru Marea Neagră, planurile preÂvăd mai ales exportul în loc să construiasÂcă oportunităţi de consum intern. Romgaz de altfel este singura companie care are în derulare un proiect concret pentru utilizarea noilor resurse pe plan intern prin intermediul unei centrale noi de producere a energiei electrice la Iernut.
Industria gazelor naturale are o istorie pe plan local de mai bine de 100 de ani.
„Descoperirea primei acuÂmulăÂri indusÂtriÂaÂle de gaze naturale a avut loc la Sărmăşel (juÂdeÅ£ul MureÅŸ) în anul 1909“, spune Aurel Emil Pop, fost ÅŸef al direcÅ£iei de geologie din cadrul Romgaz.
Potrivit acestuia, sonda a erupt cu un deÂbit de peste 900.000 mc/24 h, fiind consideÂraÂtă la acea dată, în funcÅ£ie de debit, a patra sonÂdă din lume.
„În anul 1913 sonda a fost cuÂplaÂtă ÅŸi a proÂdus în prima conductă de gaz metan conÂÂstruÂită în RoÂmâÂnia, SărÂmăÂÅŸel -Turda - Ocna Mureş“, mai spune Pop.
Cele trei etape
Fostul geolog al Romgaz spune că sunt trei etape esenÅ£iale în istoria dezvoltării industriei de gaze naturale din România ÅŸi anume perioada dintre cele două războaie mondiale, perioada regiÂmului comunist ÅŸi peÂrioada de după RevoluÅ£ie.
„În prima etaÂpă, deÅŸi au avut loc reorganizări frecvente, cu mutări de sedii ale societăţilor de gaze naturale în diverse oraÅŸe din Ardeal (Cluj, MediaÅŸ, Târnăveni), s-a amplificat prograÂmul de lucrări geologice ÅŸi de foraj, punânÂdu-se în evidenţă zăcăminÂteÂle de la CopÅŸa Mică (Sibiu), Bazna (Sibiu), ÅžaroÅŸ (Sibiu), Åžincai (MureÅŸ)“, explică Pop.
În 1948 s-a înfiinţat societatea româno-sovietică SOVROMGAZ cu sediul la Mediaş, care avea ca obiect de activitate explorarea, exploatarea, transportul şi desfacerea gazelor naturale. După desfiinţarea din 1954 a SOVROMGAZ, au urmat Partizanul Păcii, Trustul de Extracţie a Gazului Metan şi în final, din1957, Direcţia Generală a Gazului Metan cu sediul la Mediaş.
„Producţia de gaze naturale din zăcămintele de gaze naturale din operarea Întreprinderii de Extracţie Gaz Metan Metan Mediaş a atins în anul 1976 un maxim de 29,83 miliarde de metri cubi, din care 24,69 miliarde de metri cubi în Bazinul Transilvaniei şi 5,14 miliarde de metri cubi în zona extracarpatică. Este de menţionat, că această perioadă a fost cea mai importantă din dezvoltarea industriei gazului metan în România. Susţin această informaţie prin volumul deosebit de mare de lucrări de investiţii derulate şi aici mă refefer la prospecţiuni geologice şi geofizice, lucrări de foraje de cercetare geologică şi de exploatare, construcţia de depozite de înmagazinare a gazelor naturale în zăcăminte de gaze depletate, construirea de staţii de comprimare a gazelor la plecarea din câmpurile de gaze naturale, construirea de conducte în câmpurile de gaze aflate în exploatare“, mai spune Pop.
Resursa pe care a crescut România
Această efervescenţă înregistrată în industria gazului natural a contribuit major la industrializarea României.
„Beneficiind la un moment dat de resurse importante de gaze naturale, România le-a folosit în primul rând pentru dezvoltare economică şi socială internă, distingându-se o lungă perioadă de timp prin utilizarea acestora ca materie primă şi ca pe o sursă de energie mult mai curată decât cărbunele care domina până prin anii 70-80 Europa postbelică. Totodată, la noi, gazele naturale au asigurat şi încă reprezintă o componentă importantă în gospodăriile populaţiei. În anii 60-70 , România exporta gaze naturale în Ungaria la un nivel de 200 milioane de metri cubi anual“, mai spune Pavlovschi. Astfel, înainte de anii 90, România ajunsese în primii zece producători de gaze naturale la nivel global.
„În acea perioadă au fost descoperite principalele resurse şi a fost creată o vastă infrastructură pentru extracţie, transport, înmagazinare şi distribuţie având un nivel tehnic apropiat de cel la nivel internaţional. Toate acestea au avut loc pe fondul unei abundenţe în ce priveşte rezervele de gaze naturale fapt ce a determinat alocarea acestora pentru susţinerea unei politici de industrializare forţată în acei ani. Ca urmare, destul de vremelnic, ritmul de creştere a extracţiei de gaze naturale l-a devansat pe cel al descoperirii de noi rezerve instalându-se încă din anii 80 un declin accentuat al producţiei naţionale iar importurile de gaze din Rusia ajunseseră la peste 7 miliarde de metri cubi din cele aproape 40 de miliarde de metri cubi care se consumau în 1989“, explică Pavlovshi.
Situaţia de acum
Azi, România nu mai consumă decât 12 miliarde de metri cubi de gaze naturale. Decăderea chimiei, una dintre industriile care au crescut pe fondul acestei bogăţii interne, a fost unul dintre factorii care au dus la prăbuşirea dramatică a consumului de gaz natural din România. În Ungaria de exemplu, o ţară dependentă în proporţie de 90% de importuri pentru a-şi acoperi consumul, lucrurile stau diferit. Potrivit Biroului Central de Statistică din Ungaria, în perioada 2008-2016 producţia de produse chimice, în valoare, a crescut cu peste 34%, depăşind pragul de 2,2 miliarde de euro. Producţia de medicamente, un alt sector care are un consum semnificativ de gaze, a crescut şi ea în valoare cu 23%.
„În prezent, mai mult ca oricând, poziţia de jucător în regiune va depinde de modul în care se va crea o reală şi calificată capacitate în primul rând intelectuală pentru promovarea intereselor naţionale în contextul cerinţelor impuse de aderarea la principiile şi practicile economice şi comerciale europene dominate de cerinţele liberalizării pieţelor, interconectării sistemelor, alinierii preţurilor, diversificării surselor de aprovizionare“, mai spune Neculai Pavlovschi.
Dincolo de potenţialul de producţie din zona de mare adâncime din Marea Neagră, România mai are zone care pot contribui la creşterea extracţiei de gaze naturale.
“O atenţie deosebită ar trebui acordată pentru adâncirea factorului de recuperare în zăcămintele convenţionale vechi. O creştere de numai 1% poate asigura o recuperare suplimentară în condiţii economice de circa 10 miliarde de metri cubi într-o perioadă de producţie de circa 12 ani“, explică Pavlovschi.
La acestea se adaugă, adoptarea unor programe şi măsuri pentru valorificarea zăcămintelor neconvenţionale onshore sau eficientizarea modului de utilizare a gazelor, în special în procese de ardere.
“Din punctul de vedere geologic –geografic, Bazinul Transilvaniei reprezintă în continuare potenţialul major. Acolo sunt şi principalele elemente de infrastructură, de experienţă, competenţă şi tehnologie“, adaugă Pavlovschi.
Dacă potenţialul nu lipseşte de mai bine de 100 de ani, în prezent România duce o lipsă acută privind internalizarea consumului noilor resurse de gaze naturale.
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZÄ‚-TE