Ionuţ Simion, PwC România: Este nevoie stringentă de o politică demografică şi de investiţii în educaţie, cu accent pe digitalizare

Ionuţ Simion, country managing partner - PwC România, una dintre cele mai mari companii de audit şi consultanţă de pe piaţa locală cu un business de peste 215 mil. lei anul trecut, crede că viitorul economic al României stă în servicii, IT&C, industrii creative, turism sau agricultură modernă.

„Suntem în prezent în faţa aşa-nu­mi­tei Revoluţii Industriale 4.0. cu accent pe tehnologia digitală. Sunt de părere că România are toate premisele să facă un salt îna­inte din acest punct de vedere pentru că are atât infrastructura de comunicaţii necesară, cât şi forţa de muncă specializată. Ceea ce lip­seş­te sunt politicile publice coerente care să ma­xi­mizeze acest potenţial. Cred că un astfel de model de dezvoltare economică ar fi de­zi­ra­bil, pentru că ar fi mai suplu şi adaptabil în pers­pectiva transformărilor economice pe care le va produce revoluţia digitală“, spune Simion.

Potrivit acestuia, revoluţia digitală va schim­ba sectoare întregi de activitate, totul de la industrie până la trans­por­turi urmând să fie modelate, de inovaţii pre­cum impri­mantele 3D sau mobi­lita­tea electrică.

„Iată de ce cred că România are ne­vo­ie de investiţii în edu­ca­ţie, cu accent pe digi­ta­lizare, pe pregă­ti­rea co­piilor să poată lua de­ci­zii, să-şi exerseze creativitatea, să lu­cre­ze bine în echipă, să îşi dez­volte inte­ligenţa emoţio­na­lă şi abilitatea de a învăţa şi a se reinventa, aptitudini care vor fi esenţiale pen­tru adapta­rea la ceea ce se va cere pe piaţa mun­cii peste 10-20 de ani. Iar inves­tiţiile tre­buie să aibă loc acum, pentru că ciclul de for­mare a unui copil este îndelungat, iar rezul­ta­tele se vor vedea abia peste mulţi ani“, atrage atenţia Simion.

Potrivit acestuia, desele reforme au afectat ge­neraţii întregi, azi România având un sistem edu­caţional decuplat de la realităţile economiei.

„Abia în ultima vreme am remarcat de­mer­suri pentru refacerea învăţământului voca­ţio­nal, inclusiv prin impli­carea mai pregnantă a mediului pri­vat, pre­cum şi pentru stimularea acti­vi­tă­ţi­lor de cercetare-dezvol­tare şi inovare prin acor­darea de faci­lităţi fiscale, o măsură bine-ve­nită de altfel.“

Evoluţia demografică, o mare necunoscută

Dincolo de investiţia în educaţie, Simion mai aduce în prim-plan o problemă majoră pentru România, îmbătrânirea populaţiei pe fondul unui spor natural negativ accentuat.

„Nu avem o politică coerentă în materie de demografie şi nici nu înţelegem pe deplin cau­zele scăderii demografice, inclusiv scăde­rea fertilităţii, pentru că nu sunt legate exclusiv de factori economici.“

Şeful PwC România mai spune că, dincolo de educaţie, domeniile prioritare în care sunt necesare schimbări sunt sistemul sanitar, îmbunătăţirea infrastructurii, îmbunătăţirea calităţii actului administrativ şi a politicilor publice, totul cu accent pe inovaţie ca factor esenţial ce poate accelera creşterea.

Ca parte a unei echipe regionale, Simion spune că provocările cu care celelalte state din Europa Centrală şi de Est se confruntă sunt similare.

„Este vorba de emigraţie, îmbătrânirea populaţiei, dependenţa în diverse grade de fluxurile de capital străin, slaba calitate a actului administrativ, sisteme publice ineficiente, economii care se confruntă cu o productivitate mai scăzută decât a statelor din Europa Occidentală şi care nu au reuşit încă să depăşească aşa numita „capcană a statelor cu PIB mediu“.

Boala lungă, moarte sigură

Ceea ce totuşi diferenţiază România de statele vecine este modelul de dezvoltare ales după anii ‘90.

„România a ales să facă trecerea de la economia planificată şi proprietatea de stat către economia de piaţă după 1990. S-a ales o tranziţie graduală, care în principiu ar fi trebuit să fie mai uşor suportabilă pentru populaţie. Însă, în înţelepciunea populară există o vorbă: boala lungă, moarte sigură. Am întârziat aşa de mult procesul de privatizare în spatele unor lozinci precum «nu ne vindem ţara», încât am ajuns fie să o dăm pe mai nimic, fie anumite fabrici s-au închis fiind falimentate şi devalizate.“

Simion spune că  alte ţări - Polonia, Cehia sau Ungaria - au ales să aplice aşa-numita terapie de şoc, care a fost mai dificilă la început, dar a repus mai rapid bazele unei creşteri sănătoase, chiar de la mijlocul anilor ‘90, acestea atrăgând mai multe investiţii străine, şi reuşind astfel să recupereze mai rapid decalajele faţă de occident.

„Dacă am privi şi partea plină a paharului însă, elementele pozitive ar fi că, în mod poate paradoxal, întârzierea procesului de privatizare după 1990 a permis capitalului autohton să se dezvolte şi a creat premisele pentru apariţia unor antreprenori în serie care au avut succes. În regiunea noastră, doar Polonia are un sector antreprenorial mai dezvoltat decât cel al României, iar acest lucru merită apreciat, pentru că aceste companii reprezintă coloana vertebrală a economiei şi dau stabilitate în vremuri de criză.“

Incoerenţa la nivelul politicilor macro a fost un alt factor care a ţinut România pe loc.

„România a avut foarte rar politici pe termen lung care să fie aplicate cu consecvenţă“, subliniază Simion.

Cum îi aducem înapoi pe cei plecaţi?

Una dintre problemele care se confruntă economia României este exodul masiv de forţă de muncă peste hotare, multe dintre companiile locale fiind acum obligate să aducă muncitori străini. Dacă pe termen scurt un astfel de fenomen poate avea efecte pozitive, cum ar fi reducerea şomajului şi creşterea fluxurilor de capital trimise în ţară de diaspora, pe termen lung fenomenul duce la depopularea unor întregi zone lucru care inevitabil are ca efect slăbirea ţesutului economic. Revenirea în ţară a românilor plecaţi depinde însă de mulţi factori.

„O mare parte a acestora depinde de direcţia imprimată de autorităţi şi de performanţa sectorului public (îmbunătăţirea sistemului sanitar sau cel de educaţie), în vreme ce altele ţin şi de mediul de afaceri - oferirea unor perspective profesionale şi financiare atractive pentru angajaţi, în aşa fel încât să fie motivaţi să rămână în ţară pe termen lung. „

Integrarea în UE încă nu s-a produs

Dacă ar fi să dea un sfat unui tânăr, Ionuţ Simion i-ar spune că nu ar trebui să plece din România, premisele de creştere fiind toate aici.

„I-aş spune ceea ce îi spun şi fiului meu - să călătorească în străinătate dacă îşi doreşte, să studieze în străinătate dacă e preferabil în domeniul său de interes, să nu-şi vadă cariera legată de un anume loc sau o anume ţară, pentru că munca va fi mult mai mobilă şi flexibilă în viitor, dar să îşi vadă viitorul pe termen lung în România.“

De asemenea, Simion crede că se vorbeşte mult despre un proiect de ţară, dar adevăratul proiect pe care ar trebui să se concentreze România pe termen lung este integrarea deplină şi convergenţa cu nivelul de trai din restul UE.

„Aş spune de asemenea că românii sunt în general o naţiune optimistă, care are o anumită rezilienţă în faţa vicisitudinilor istoriei, ceea ce este de apreciat. Însă pe de altă parte manifestăm puternic arhetipul aşteptării liderului providenţial, care se împleteşte deseori în istoria noastră cu sindromul prinţului străin - nu neapărat sub forma unei persoane, poate fi şi o instituţie. De aceea, avem tendinţa de a aştepta de prea multe ori soluţii pentru problemele noastre din afara ţării, în loc să ne luăm soarta în propriile mâini şi a căuta noi o soluţii în jurul cărora să coagulăm consens social şi politic. Centenarul este un bun prilej pentru a face un bilanţ onest al evoluţiei României în această sută de ani de la Marea Unire.“

Astfel, Ionuţ Simion spune că prin adresarea problemelor majore, educaţie, sănătate şi infrastructură, România poate arăta mai bine chiar şi în 5 ani, nu neapărat 100.

„Să fim puţin mai obiectivi în ceea ce ne priveşte - România nu este nici cea mai bună, dar nici cea mai rea ţară din lume. Da, România are multe probleme, dar a şi făcut paşi importanţi în ultima sută de ani. Cred că România de azi este o ţară mai bună decât cea de acum 5 ani, şi am convingerea că România de peste 5 ani va fi o ţară mai bună decât cea de acum.“