Romania 100 de idei. Care este Modelul sistemului de sănătate pentru România? Chirurgul Cătălin Copăescu, Spitalul Ponderas: Dacă vrei profit, atunci fii SUA, dacă îţi asumi pierderile, atunci ai modelul francez, dar o decizie trebuie luată

♦ Cătălin Copăescu, medicul chirurg care în 2011 a fondat spitalul Ponderas, spune că plecarea medicilor din România nu trebuie pusă exclusiv pe diferenţele salariale, ci pe refuzul specialiştilor de a-şi face meseria în condiţii depăşite. Cei de peste graniţe nu se mai întorc, crede chirurgul, dar educaţia solidă concomitent cu alegerea unui model de dezvoltare, oricare ar fi acesta, îi poate ţine aici pe specialiştii rămaşi.

„Vedem în alte ţări, în SUA, de exemplu, că tendinţa este de a reduce numărul de spitale pentru ca cele rămase să ajungă la un maxim de specializare. Spitalele de talie medie sunt pe cale de dispariţie. Cele mici sunt în continuare foarte utile pentru probleme punctuale. În ultimii 30 de ani, în SUA s-au închis 1.000 de spitale. Poate aceasta este o soluţie“, spune chirurgul.

Spitalul Ponderas din Bucureşti, o afacere pornită în 2011 de Cătălin Copăescu şi preluată în 2016 de reţeaua Regina Maria, al doilea jucător din piaţa de servicii medicale private, a ajuns la afaceri de 25 de milioane de euro în 2017, în creştere cu circa 25% faţă de anul precedent, iar pentru anul acesta estimează afaceri de circa 30 mil. euro.

În spitalul Ponderas se efectuează circa 400-500 de intervenţii chirurgicale în fiecare lună. Cele mai frecvente sunt de chirurgie digestivă, de patologie oncologică, colo­rectal, chirurgie bariatrică, neuro­chirurgie, ortopedie.

Alegeţi un model. Oricare

Copăescu spune însă că nu el este cel care trebuie să indice o soluţie, dar că pe masă sunt foarte multe modele care ar putea fi folosite în reconfigurarea sistemului medical local. Obligaţia este de a alege unul şi de a-l urma.

„Poate sistemul ar trebui redimensionat şi odată cu acest lucru ar trebui să reflecte nişte cheltuieli reale. În Franţa, de exemplu, avem un alt model, diferit faţă de cel din SUA. Aici, oferta statului este cea mai bună din lume, dar statul îşi asumă să lucreze în pierdere pentru că îşi acoperă acest minus din alte industrii. Este luată însă o decizie. Dacă vrei să ai profit în toate domeniile, atunci fii America, dacă nu, atunci fii Franţa care face profit în alte sectoare pentru a susţine sistemul medical. Pe de altă parte, spitalele din Franţa au un management privat. La noi, statul le face pe toate. Lucrurile nu merg aşa. Trebuie să renunţi la ceva“, este de părere medicul.

Cătălin Copăescu mai spune că educaţia este un alt pilon al sistemului medical care ar trebui reformat, marea problemă fiind lipsa pregătirii practice în domeniu după terminarea facultăţii.

„După facultate, medicul nu are unde să se antreneze. Esta ca şi cum înveţi să conduci stând doar pe scaunul din dreapta. Nu există un set-up pentru practicarea acestei meserii. Medicii nu au plecat numai din cauza banilor, ci din simplul fapt că nu mai suntem la 1900 ca să ne facem meseria cu echipamentele şi în condiţiile de atunci. Educaţia este cel mai important lucru pe care noi putem să îl facem pentru a ne recâştiga nivelul de imagine. Acum 100 de ani, Nicolae Paulescu a inventat insulina. Era român. Avem medici care au revoluţionat chirurgia la nivel global. Români şi ei. Am avut aşa ceva, iar acum suntem reconectaţi la medicina internaţională. Tot ce trebuie să facem este să implementăm un model, să comunicăm, să ne deschidem.“

Începuturile

Înainte de a se lansa într-un business pe cont propriu, Cătălin Copăescu a lucrat aproape 25 de ani în sistemul medical de stat, unic la acel moment. „Sunt un medic format în sistemul public de sănătate unic, în sistemul unic educaţional. În anii 90, când am reuşit să ne reconectăm la tendinţele internaţionale, am intrat în contact cu medicina minim in­va­zi­vă. Era un început pentru noi toţi, ca pro­fesie, nu doar pentru medicii din România.“

El îşi aminteşte de reticenţa cu care au privit la acel moment unii medici cu experienţă acest nou mod de a face intervenţiile, dar convingerea lui este că inteligenţa artificială completează şi dă consistenţă actului medical. 

„Noua pagină a chirurgiei se bazează exact pe acest tip de medicină. Respingerea noilor tehnologii ar fi ca şi cum noi am avea un smartphone în buzunar, dar continuăm să vorbim între noi folosind telefonul cu manivelă.“ Introducerea noilor tehnologii de chirurgie minim invazivă în sistemul de stat nu a fost însă un pas uşor.

„Mie mi-au trebuit multă determinare şi energie să mă angrenez în asta, să introduc noi tehnici. La începutul anilor ‘90 lucram în spitalul Sfântu Ioan şi am avut norocul de a creşte profesional de profesori care mi-au devenit mentori. Anii ‘90 mi-au adus cele mai multe intervenţii în premieră. Mergeam să văd cum se făceau operaţiile în străinătate. Acum conferenţiez, atunci mă duceam la şcoală. Am înţeles însă că în general chirurgia, dar mai ales chirurgia minim invazivă au nevoie de antrenament, iar pacienţii nu pot fi de test.“

Punerea ideilor în practică

În anii următori, Copăescu pune bazele unor simulatoare de laparascopie, iar în colaborare cu Facultatea de Medicină Veterinară pune la dispoziţia tinerilor chirurgi modele anatomice pe care aceştia se puteau antrena.

„Mai departe am căutat susţinerea statului. În anii 2006-2008 am făcut studii privind aplicarea acestor tehnologii. Am avut zeci de întâlniri, iar la final mi s-a aprobat implementarea unui program naţional de chirurgie laparoscopică prin care 42 de spitale au primit echipamentele necesare. Investiţia a fost de circa 7 milioane de euro, dar economiile aduse erau de 25 de milioane de euro. A fost un proiect excepţional, care a pus piatra de temelie în dezvoltarea chirurgiei minim invazive. Azi, se fac de 4-5 ori mai multe intervenţii chirurgicale în acest fel. Cheltuielile ar fi trebuit continuate, dar programul a fost stopat. Ritmul cu care se întâmplau lucrurile nu a mai fost în linie cu aşteptările mele.“

Acesta a fost momentul cheie în cariera medicului.

„Trebuia să fac o alegere, să plec sau să stau aici şi să încerc să fac în aşa fel încât să-mi tratez pacienţii aici, să nu plece în spitale străine unde ajungeau până la urmă să fie trataţi tot de medici români. Aşa s-a născut Ponderas în 2011. Am părăsit sistemul de stat pentru că mi-am dorit ca materializarea ideilor mele să se întâmple în timpul vieţii mele.“

Au urmat stagiile de specializare în SUA pentru ca pe 2 mai 2011 să aibă loc prima interevenţie la spitalul Ponderas.

„Alături de 5 oameni, am început să facem primele intervenţii într-un spaţiu din sudul Bucureştiului. Aveam 25 de rezerve, 4 săli de operaţie şi o arie de servicii de 5.000 de metri pătraţi. În 2012, la circa 6 luni, am lansat centrul de training Delta, de la diferenţă. Asta am avut în minte când i-am dat numele.“

În 2014, clădirea din sudul Bucureştiului devine neîncăpătoaare, ceea ce determină mutarea spitalului la o nouă adresă, pe Nicolae Caramfil, în nordul capitalei.

Modelul de organizare a spitalului urmăreşte logica unui proiect din SUA, fluxurile fiind inspirate din unităţi cu tradiţie de peste Ocean.

„Am luat iniţial 9.000 de metri pătraţi din 22.000 de metri pătraţi, acum am ajuns la 15.000. În 2020, vom lua întreaga clădire.Şi aici avem un centru de training pentru anestezişti, gastroenterologi, urologi, ortopezi. Facem câte 2-3 cursuri pe lună. Majoritatea activităţilor sunt în limba engleză, avem aici şi tineri din România, dar şi de peste hotare.“

Copăescu spune că cea mai mare parte a intervenţiilor chirurgicale din spitalul Ponderas se fac pe cale laparoscopică, dar situaţia din unitatea pe care o conduce este o „oază“ la nivel de ţară.

„Aproape 98% din operaţiile pe care le facem noi aici sunt pe cale laparoscopică. În România însă, circa 5% din cazurile de cancer la colon sunt tratate astfel. În Anglia, procentul este de 50%. Despre asta este vorba. Problema este că în unele cazuri, echipamentele sunt aici, dar lipsesc specialiştii. Noi acum avem 500 de oameni şi chiar şi nouă ne este greu să îi oprim să plece. Cei care pleacă în străinătate nu se mai întorc, de aceea ne chinuim să îi instruim aici.“

La final însă, chiar în mijlocul celui mai nou scandal privind salariile care agită sistemul de sănătate, Cătălin Copăescu crede că zarurile nu au fost aruncate.

„Trebuie să ieşim din paradigma de victimă şi să vedem cum putem să rezolvăm problemele. Trebuie să existe mai multă deschidere dublată de politici coerente. Lucrurile se vor întâmpla însă.“