Reducerea TVA la produsele alimentare cu 9% are în primul rând un caracter social. Măsura se va reflecta la nivelul preţurilor la alimente, dar transmisia va fi probabil doar parţiala. Este greu de spus cât din reducerea TVA se va transmite în preţul final al produselor alimentare. Dacă în cazul majorării TVA de la 19 la 24% transmisia a fost de 65-70%, în cazul scăderii TVA transmisia asupra preţurilor va fi probabil mai mică (probabil în jurul lui 50%), în condiţiile în care asistăm deja la o revigorare puternică a cererii de consum.
În ceea ce priveşte impactul reducerii TVA asupra reducerii evaziunii fiscale s-ar putea vedea efecte doar în cazul intensificării controalelor Fiscului. Nu există o garanţie că scăderea de taxe aduce automat şi reducerea evaziunii fiscale. Avem experienţă cu reducerea TVA la pâine, unde datele furnizate de ANAF nu indică o reducere a evaziunii fiscale (numărul de deconturi depuse a scăzut cu peste 7%, iar încasările la TVA au scăzut cu peste 55%, în condiţiile unei creşteri de peste 10% a pieţei de profil).
Sustenabilitatea reducerii TVA trebuie analizată în contextul spaţiului fiscal existent şi prognozat pe termen mediu. Pe partea de venituri s-a înregistrat o îmbunătăţire a încasărilor pe primele 3 luni faţă de nivelul programat, dar ar trebui să avem o înţelegere clară a factorilor care explică acest lucru. Mare parte din supraperformanţa la venituri este explicată de rambursările anticipate de TVA. În decembrie 2014 au fost realizate rambursări anticipate de TVA de 1,5 mld. lei. Dacă eliminăm din plusul de încasări bugetare aceste rambursari în avans, rămâne o sumă încasată în plus de peste 1,5 mld. lei care nu este clar dacă reflectă o colectare mai bună (o reducere a evaziunii fiscale) sau o evoluţie mai bună a încasărilor datorată evoluţiei mai bune decât aşteptările a bazelor macroeconomice (în principal a consumului).
Mai concret, este prematur să ne pronunţăm dacă plusul de venituri din primele 3 luni ale anului sunt de natură permanentă (o reducere permanentă a evaziunii fiscale) sau ciclică (o evoluţie mai bună a activităţii economice) pentru a judeca sustenabilitatea unei scăderi permanente a TVA.
Pe partea de cheltuieli există o sub-execuţie puternică, în principal la investiţii, unde scăderea este în continuare una foarte amplă. Evident că o reducere majoră a taxelor poate fi compensată cu o reducere corespunzătoare a cheltuielilor bugetare, în special a investiţiilor publice. Acestea din urma au scăzut oricum foarte mult în ultimii ani (anul trecut am avut un nivel al investiţiilor publice la minimul ultimilor 7 ani).
Întrebarea este dacă este dezirabilă o astfel de abordare. Există lucrări de infrastructureă absolut necesare (în special infrastructura rutieră) care crează blocaje majore pentru creşterea economică pe termen mediu şi lung şi unde implicarea statului este esenţială (implicarea privata poate fi cel mult doar una în parteneriate public-privat). În plus, avem un angajament politic semnat pentru creşterea cheltuielilor de apărare de la 0,8% din PIB la 2% din PIB în 2017.
