Special

Mai mult de jumătate din companiile de impact din România sunt cu probleme financiare. Discutaţi din timp cu specialiştii şi cu banca înainte să ajungeţi la insolvenţă

Evenimentul „Restructurarea – o măsură de însănătoşire a afacerii“ a adunat la aceeaşi masă oameni de afaceri, specialişti în restructurare şi avocaţi, care au discutat despre iniţiativele necesare într-o companie aflată în dificultate. Galerie foto

Evenimentul „Restructurarea – o măsură de însănătoşire a afacerii“ a adunat la aceeaşi masă oameni de afaceri, specialişti în restructurare şi avocaţi, care au discutat despre iniţiativele necesare într-o companie aflată în dificultate. Galerie foto

Autor: Ioan Dornescu

20.05.2015, 00:07 768

Evenimentul „Restructurarea – o măsură de însănătoşire a afacerii“, aflat la a treia ediţie şi organizat de CITR împreună cu Ziarul Financiar, a adunat la ace­eaşi masă specialişti în re­structurare, avocaţi, experţi şi manageri care au discutat despre iniţiativele necesare într-o companie aflată în dificultate, opţiunile de ieşire din impas şi valoarea adăugată care poate fi obţinută din colaborarea cu consultanţii astfel încât o afacere să fie readusă pe linia de plutire încă de la primele semne de dezechilibru.

Andrei Cionca, CEO al CITR Group, a declarat că regresul de 57% al insolvenţelor la nivelul primului trimestru este o veste îmbucurătoare doar aparent, o analiză mai atentă arătând că nu putem vorbi în realitate de o însă­nă­toşire a economiei. Aproape 60% din companiile de impact din România se confruntă în prezent cu un impas financiar, iar scăderea numărului de insolvenţe este doar un indicator cantitativ, care nu poate fi concludent pentru starea economiei naţionale, arată Cionca, adăugând că ignorarea soluţiilor necesare nu poate genera decât un grad de recuperare redus.

Directorul CITR a punctat că România nu a scăpat de stigmatul termenului de insolvenţă, optarea pentru deschiderea acestei proceduri generând în continuare suspiciuni la nivelul opiniei publice.

Datele oficiale după primul trimestru al anului arată că numărul insolvenţelor din România a intrat pe un trend descendent, în contextul ultimelor modificări legislative, mai restrictive, şi al apetitului în creştere din partea antreprenorilor pentru accesarea unor instrumente de redresare adecvate.

La rândul său, Rudolf Vizental, CEO al CIT Restructuring, a descris într-o manieră plastică procedurile prin care specialiştii în domeniu stabilesc traseul unei strategii de re­structurare, punctând că în practică efortul consultanţilor este unul laborios în găsirea de companii potrivite şi investitori adecvaţi pentru o asemenea procedură.

Bogdan Pleşuvescu, director executiv în cadrul direcţiei juridice, workout şi insolvenţă la Banca Transilvania, a adus în discuţie perspectiva băncilor în cadrul procedurilor de restructurare.

„În momentul când apar primele semne de înrăutăţire a indicatorilor, nu vă grăbiţi să puneţi banii în conturi, unde credeţi că nu ajunge nimeni, ci veniţi la bancă, pentru a găsi modalităţi de restructurare, în primul rând în afara instanţei“, a spus el.

Angel Alonso, partener al Uria Menendez, Madrid, a vorbit despre evoluţia sistemului legislativ spaniol în domeniul insolvenţei, detaliind cu câteva exemple concrete de companii spaniole implicate în acest tip de proceduri. 

CEO-ul Stone Creek România, Camille Braspenning, a prezentat istoria insolvenţei Mexxem, punctând atuurile companiei, dar şi provocările cu care s-a confruntat în această perioadă.

Ad Noordzij, owner la Be-Advised Capital Partners, a vorbit despre investiţiile în companii în distress, precum şi despre perspectivele pieţei locale în această privinţă. La rândul său, Assink Matthijs, director NIBC, Restructuring and Distressed Asset Management, a avut o prezentare despre restructurare ca metodă de recuperare a afacerii, punând pe tapet provocările instituţiilor finanţatoare în cadrul acestor proceduri.
 

Andrei Cionca, CEO, CITR Group

Numărul companiilor care au intrat în insolvenţă a scăzut cu 57% în primele trei luni. Este o veste îmbucurătoare. La o analiză mult mai atentă, încercăm să vedem care sunt cauzele scăderii. Însănătoşire sau efect produs de altceva?

Majoritatea companiilor fără active şi activitate au fost deja radiate sau lichidate în decursul anilor. Din 2010 tot lichidăm din ele, la un moment dat o să ajungem probabil şi la fundul sacului.

Constatăm că avem în continuare un stigmat când este vorba de insolvenţe – compania cu certitudine a făcut ceva rău, cineva a furat, undeva e o infracţiune, trebuie să vină organele statului.

Aproape 60% din companiile de impact din România se confruntă în prezent cu un impas financiar.

Scăderea numărului de insolvenţe este un indicator cantitativ, neconcludent pentru starea economiei naţionale.

Sper să ajungem la o maturitate, chiar dacă suntem o ţară la frontiera Europei. Nu trebuie să inventăm nimic, trebuie să adaptăm la specificul nostru ceea ce fac alţii în Europa.
 

Angel Alonso, partener Uria Menendez, Madrid

Au existat companii care şi-au relocat insolvenţele către Marea Britanie.

Când o companie intră în insolvenţă descoperă că furnizorii se opresc, clienţii nu mai continuă să lucrează cu tine, băncile nu te mai creditează. Aşadar, atunci când optezi pentru această procedură, trebuie să fii foarte rapid. Piaţa ne cere să găsim modalităţi să ne restructurăm în afara instanţei.

În perioada actualei crizei, legea insolvenţei s-a schimbat de 22 de ori. Am creat un sistem care are o schemă similară celui britanic.
 

Bogdan Pleşuvescu, director executiv Direcţia Juridic, Workout şi Insolvenţă, Banca Transilvania

Nu în puţine cazuri au fost situaţii în care administratori sau acţionari s-au uitat, au zis; „Am ceva cash aici, hai să-i pun în buzunar, am nişte contracte bune“, după care au venit la bancă să restructureze. Când cash-ul e pus deoparte în buzunar, iar contractele bune sunt pe alte entităţi, ce să mai restructurezi?

Statistic, numărul de proceduri a scăzut, dar numărul de companii cu afaceri mari intrate în insolvenţă după modificarea legii este mult mai mare comparativ cu anii precedenţi.
 

Camille Braspenning, CEO, Stone Creek România

După creşteri de peste 30% până în 2007, în mai 2008 am avut un declin abrupt al vânzărilor. Anul următor, vânzările au continuat să scadă, am închis magazinele neprofitabile, iar în 2010, după o stabilizare în primul semestru, trendul a redevenit unul descendent.

Insolvenţa a fost deschisă în 2010, iar în aprilie 2011 creditorii au aprobat planul de restructurare. Planul va fi încheiat în mai 2015.

Cele mai mari provocări în procesul de restructurare au fost asigurarea resurselor financiare, lanţul de aprovizionare şi păstrarea personalului-cheie.
 

Rudolf Vizental, CEO, CIT Restructuring

Identificăm o oportunitate, încercăm să o stabilizăm, după care căutăm investitor. Luăm investitorul, îl punem la o măsuţă mică cu antreprenorul şi încercăm să ajungem la un acord. După ce cei doi s-au înţeles cât de cât pe ce urmează să se întâmple, ne mutăm la o măsuţă mai mare unde invităm şi băncile, furnizorii şi principalii clienţi. Încercăm să îi facem să accepte strategia propusă de noi. Când ajungem la un acord, ieşim la o limonadă şi de a doua zi punem în aplicarea strategia.

Procesul de restructurare este simplu, problemele apar din diferenţele de aşteptări.
 

Assink Matthijs, director NIBC, Restructuring and Distressed Asset Management

Procedurile de lichidare sunt plictisitoare, recuperarea afacerii este mult mai interesantă! Există multă emoţie în procesul de restructurare. Trebuie să înţelegi ce finanţează instituţia ta; trebuie să vezi care sunt cu adevărat problemele cu care se confruntă businessul respectiv. Sunt multe lucruri care ţin de bunul simţ.

Urmează definirea strategiei, cu cât mai devreme găseşti problema, cu atât mai repede o rezolvi. Defineşti problema – fixezi sau vinzi? Trebuie oameni pragmatici, viteza este esenţială.
 

Ad Noordzij, proprietarul firmei Be-Advised Capital Partners

Când oamenii vorbesc despre investiţia în active în distress, cred că se creează o confuzie – de ce să cumperi ceva ce nu merge? Singurul răspuns la care mă pot gândi este că pentru că este ieftin. Dar achiziţia nu este suficientă, este nevoie de muncă. Companiile în respectiva situaţie sunt instabile, din cauza capitalului care pleacă, la fel şi furnizorii, angajaţii care părăsesc compania, şi aşa mai departe.

Uitându-ne la piaţa românească, este important să vedem creşterea economică, precum şi performanţele sectorului financiar.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO