Moţiunea de cenzură ar fi trebuit să se numească: „Doar 6,5% fonduri luate de la UE şi doar 31,4% venituri bugetare în PIB“

Spaţiul public este acaparat, în ultimele câteva zile, de zgomotul pe care opoziţia îl face pentru a strânge voturile necesare demi­terii guvernului. Le strânge din zona arcului guvernamental, iar fiecare fugar din tabăra puterii este prezentat de liderii USL (Uniunea Social-Liberală care, foarte probabil, va ieşi pe primul loc în alegerile legislative viitoare) ba în conferinţe de presă, ba cel în cauză dă declaraţii care inundă ecranele tele­vizoarelor şi fac prima pagină a ziarelor. Mai e nevoie ca gu­vernul să cadă de zece voturi, mai e nevoie de nouă vo­turi…, mai era nevoie de vreo şase aseară. Pentru po­li­ticieni, lumea s-a oprit în loc. Parcă toate pro­blemele grave ar fi dis­părut.

Luni Eurostat a făcut publice datele despre deficitul public şi datoria statelor din UE în 2011. Ele reconfirmă că, în ciuda măsurilor de austeritate, datoriile suverane în UE, care provoacă atâta durere, cresc. Odată cu ele şi cele ale României. Cresc pentru că nu există creştere econo­mică. Neexistând creştere, nu există bani la buget. De unde să crească gu­ver­nul şi salarii şi pensii, de unde dă banii pensionarilor înapoi, cu ce stimulează consumul dacă bani nu sunt? Din deficit?

Deficitul bugetar a fost în februarie (ultimele date) de 0,44% din PIB, iar datoria publică de peste 51 mld. euro. De unde reduci deficitul şi datoria dacă nu ai creştere economică? Nu există datele oficiale, dar analiştii spun că în T1 am fost în recesiune, după o cădere în T4 2011 de 0,2%.

Anul trecut, eco­nomia a crescut cu 2,5%, după căderea brutală din ultimii doi ani. Această creştere a scos în evi­denţă faptul că statul nu a fost capabilă să aducă venituri la buget cât şi-a propus, anume în jur de 33% din PIB, ci a colectat la buget venituri de doar 31,4% din PIB.

Recent, nivelul creşterii eco­nomice a fost revizuit în jos - spre 1,7% creşterea reală a PIB, dar analiştii spun că aceasta este o cifră mult prea optimisă.

Faptul că economia României nu creşte, aceasta este problema de viaţă şi de moarte. Cine din zona politică a citat măcar o dată datele Eurostat de luni până marţi seară? Nimeni! Nimeni, nici măcar din zona opoziţiei nu le-a adus în discuţie chiar şi ca pretext: Voi, cei de la guvern, ce faceţi cu creşterea economică a României?

Opoziţia atacă privatizările susţinând că nu se opune acestora, ci doar vrea ca ele să fie făcute corect. Atacă listările la bursă, dar ni­meni nu se întoarce în istorie mai mult decât în trecutul recent. Nimeni nu vrea să-i fie descoperit mor­tul din cămară. Activele Fondului Pro­prietatea (bu­căţi din com­­paniile de stat), fond pus pe picioare în tim­pul guver­nării li­berale a lui Po­pescu-Tăriceanu (fos­tului pre­mier i se spune "tata şi mama Fon­dului Pro­prietatea) sunt vândute acum una câte una. Bucăţile din companiile de stat pe care FP le vinde au fost listate cu dis­count. Dacă le-ar fi vândut statul (împărţind câş­tigul foştilor proprietari), nu ar fi trebuit să re­cur­gă la această proce­dură şi ar fi ieşit mai bine. Acum dis­coun­tul trebuie să-l acopere banii bu­ge­tului. De ce să-şi pună PNL acum această pro­blemă? Liberalii atacă pro­pu­nerea guvernului de a limita despă­gubirile la 15%. Este o problemă cu ade­vărat dificilă pentru orice gu­vern (în toate ţările foste comu­niste despăgubirile au fost limitate), dar trebuie discutat şi găsit o soluţie pentru că, iată, soluţia FP este un expe­riment eşuat.

Opo­ziţia mai atacă acor­darea de sume pen­tru autorităţile locale pe criterii politice, o prac­tică folosită de toate gu­vernele. Mo­ţiunea punctează situaţia alarmantă a Ro­mâniei şi diagnostichează corect si­tuaţia: "După două trimestre de scădere a PIB, când economia se află în recesiune într-un context financiar turbulent pe plan interna­ţio­nal şi cu numai două luni înainte de ale­gerile locale, guvernul recent instalat a dat doavda iresponsabilităţii sale bugetare (împăr­ţind bani degeaba - n. n.)."

Dar astfel de observaţii sunt doar învelişul de staniol al moţiunii care amestecă teme marginale care nu sunt relevante pentru situaţia din ţară.

Moţiunea poate trece sau nu. Îşi asumă opoziţia guvernarea dacă acest lucru se va întâmpla? Datele arată că nu.

"Ne dorim, dacă va trece moţiunea, să susţinem un guvern - inevitabil un guvern cu mandat li­mitat, până la alegeri - care să oprească lu­crurile rele pe care le-am trecut în moţiune, să respecte obligaţiile României asumate cu FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană, să aplice actualul buget apro­bat", spune Victor Ponta, şe­ful PSD, care ar urma să fie premier în guvernul USL.

Ce vrea opoziţia din USL este, aşadar, ca gu­vernul să cadă, să vină un gu­vern cu mandat provizoriu care să gestioneze treburile curente până la alegeri, să co­recteze "relele trecute în mo­ţiune" adică să uite de pri­vatizări, de univer­si­ta­tea ma­ghiară şi de mita elec­torală, dar să aplice "acest buget", adică bu­ge­tul a două guverne de dreapta trimise în istorie. De ce nu un guvern USL, cu un nou buget, care să pună direct acuta pro­blemă a creş­terii eco­no­mice, dacă Ponta tot a lău­dat calităţile socialistului François Hollande care spune că, dacă va câştiga alegerile din Franţa, nu va res­pecta pactul austerităţii fiscale dacă el nu este însoţit de măsuri de creştere eco­nomică?

România este obligată să ia decizii acum. Atragerea fondurilor europene este la pământ - doar 1,2 mld. euro a luat România în cinci ani de la UE. Trebuie prioritizate investiţiile. Trebuie redusă birocraţia acum.

De câteva luni bune miniştrii discută despre unificarea ba­ze­lor de date în vederea eliminării risipei din sistem, însă până acum nu a fost niciun re­zul­tat vizibil. Pentru că nu s-au bazat pe cercetări bine do­cu­mentate, restruc­tu­ră­rile au fost alandala, cu pierderi de mi­liarde de lei pentru stat care nu ştie cui mai dă bani şi cui îi mai ia. Com­paniile de stat con­tinuă să pro­ducă pier­deri ma­sive, ma­nagerii la stat nu sunt instalaţi, con­tractele cu băieţii deş­tepţi din energie con­tinuă ur­mând să vedem rezultatul "nego­cierilor", banii sunt risipiţi şi sunt risipiţi pentru că nu se vede eficienţa lor, iar pentru finalizarea proiec­telor de infrastructură se dau amânări peste amânări.

MOŢIUNEA DE CENZURĂ

1. Şantajul privatizărilor

Guvernul a cedat şantajului unor grupuri de interese , privatizând companii de stat şi acordând licenţe de exploatare pentru resurse importante, fără dezbatere publică, fără transparenţă şi încălcând legea.

"Bilanţul primelor două luni de funcţionare a Guvernului Ungureanu, în special în domeniul economic, este dezastruos. În acest context, măsuri cum sunt cele vizând privatizarea companiilor de stat ori vânzarea licenţelor de exploatare a resurselor subsolului românesc apar ca hazardate şi inoportune căci, pe termen lung, vor aduce pierderi şi nu beneficii statului român."

(…)

"Noi nu suntem împotriva privatizărilor, ca mod de reducere a implicării statului în economie. (…) Cât despre lipsa noastră de aderenţă la sloganul «Nu ne vindem ţara», e destul să spunem că peste 80% din capitalul privat din marea industrie, din sectorul bancar şi cel de asigurări provine din investiţiile străine, astfel încât a încerca să combaţi împotrivirea noastră la un anumit fel de a privatiza cu argumente desuete, care ne-ar suspecta de ostilitate faţă de procesul de privatizare ori faţă de investitorii străini, este ridicolă şi neavenită."

2. Mita politică

Guvernul a cedat şantajului PDL, alocând clientelei de partid fonduri importante de la buget, înainte de alegeri.

"Hotărârea Guvernului României privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2012 pentru unele unităţi administrativ-teritoriale este ilegală şi imorală, din următoarele motive:

1. Guvernul alocă 648,2 milioane de lei (circa 150 milioane euro) dintr-un Fond de rezervă care cuprinde, aşa cum a fost prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2012, doar 224,9 milioane lei (circa 52 milioane euro). Aceasta înseamnă că Guvernul cheltuie doar în luna aprilie 2012 din fondul de rezervă de 3 ori mai mulţi bani decât sunt prevăzuţi prin lege pentru întreg anul 2012. Cum este posibil? În spiritul şi în litera legii şi în limita bunului-simţ, nu este posibil."

3. Universitatea maghiară

Guvernul a cedat şantajului PDL şi a încălcat principiul autonomiei universitare în cazul UMF Târgu-Mureş (prin înfiinţarea unei universităţi maghiare - n.n.) - o decizie care readuce în România teme ale trecutului.

PROBLEMELE reale ale României

Revine recesiunea. Economia se va contracta în primul trimestru din acest an comparativ cu ultimul trimestru din 2011 din cauza condiţiilor meteo nefavorabile şi a frânării exporturilor, după cum indică majoritatea estimărilor analiştilor. Aceasta echivalează cu intrarea în recesiune tenhică, după ce şi în ultimele trei luni ale anului trecut s-a înregistrat o scădere a PIB de 0,2% faţă de T3 2011, pe serie ajustată sezonier. Semnalele externe nu sunt favorabile, recesiunea din zona euro fiind posibil să se prelungească pentru al treilea trimestru consecutiv. Ministrul finanţelor Bogdan Drăgoi consideră că în acest an poate să fie atins, totuşi, avansul PIB estimat la 1,5-2%. Comisia Naţională de Prognoză a revizuit creşterea economică pentru 2012 la +1,7%, după doar trei luni din acest an, noua estimare fiind încă optimistă comparativ cu estimările bancherilor, care şi-au ajustat previziunile spre 0,5%-1%. Claudia Medrega

Evaziunea fiscală. Toată lumea vorbeşte de ea şi o "combate", dar continuă să rămână o necunoscută şi o gravă piedică în calea creşterii veniturilor bugetare. Fostul şef al Fiscului Sorin Blejnar recunoaştea că nu ştie cât este evaziunea fiscală în România, după mai bine de trei ani petrecuţi la conducerea ANAF, însă a indicat un nivel al acesteia de 25-30% din PIB, care se pare că a reieşit din discuţiile cu alte instituţii ale statului, în condiţiile în care la Fisc nu există o direcţie specializată să facă aceste calcule şi prognoze. Problema evaziunii fiscale l-a costat, totuşi, pe Blejnar funcţia în condiţiile, în care nu a fost atinsă ţinta fixată de premier de a aduce în două luni la buget venituri reprezentând 1,5% din PIB din combaterea evaziunii. Conform unor estimări ale Asociaţiei Române a Băncilor aproape 80% dintre cazurile unde există indicii serioase privind spălarea de bani au în spate activităţi de evaziune fiscală, domeniile principale fiind comerţul, sectorul imobiliar şi inclusiv serviciile financiare şi bancare. Claudia Medrega

Fata Morgana a fondurilor UE. Guvernul ar reuşit să aducă în economie fonduri europene de 194 milioane de euro în primele trei luni ale anului. Rezultatul este cu trei sferturi mai mic decât cele 875 de milioane de euro ce ar fi trebuit atrase până la acest moment, dacă este luată în considerare ţinta de 3,5 mld. euro, fonduri structurale, pe care Executivul continuă să o ţină în picioare. Realitatea din teren arată că, în ianuarie, în economia locală nu a intrat niciun euro din banii Bruxelles-ului, în februarie singurele plăţi au fost cele de la Mediu şi Transport, iar luna martie a adus "injecţii" de bani europeni de numai 50 mil. euro. Totalul fondurilor absorbite de Românie, este, la acest moment de 1,2 mld. euro. Grav e că fondurile europene au reintrat sub "radarul" Uniunii Europene, fiind în pericol de a fi suspendate după ce în ultima perioadă au ieşit la suprafaţă mai multe nereguli. Gabriel Razi

Băieţii deştepţi din energie. Contractele directe dintre Hidroelectrica, cel mai valoros activ al statului român, şi aşa-zişii "băieţi deştepţi" au o istorie de un deceniu, timp în care conturile producătorului de energie au fost ocolite de profituri de peste 1,5 mld. euro, în ciuda tuturor declaraţiilor politice acide care au venit de la toţi cei care au participat la actul de guvernare. Acum lista celor care au priza cuplată direct la cea mai ieftină energie din ţară cuprinde zece nume. La finalul anului trecut, Hidroelectrica a trimis tuturor beneficiarilor de contracte directe notificări de reziliere, dar aceştia nu au acceptat propunerea companiei în contextul în care tocmai energia ieftină, luată la preţuri mai mici faţă de cele din piaţă, a fost baza pe care s-au construit afaceri precum Energy Holding. Pasul următor a fost iniţierea unor runde de negocieri prin care statul îşi doreşte preţuri mai bune, durate şi cantităţi mai mici. Negocierile sunt pe final. Roxana Petrescu

Debirocratizare, vorbă în vânt. De câteva luni bune miniştrii discută despre unificarea bazelor de date în vederea eliminării risipei din sistem, ba chiar s-au semnat şi protocoale între ministerul Finanţelor şi cel al Muncii în acest sens, însă până acum nu a fost niciun rezultat vizibil. În România nu există statistici privind numărul exact de salariaţi, numărul de funcţionari publici sau de poliţişti la mia de locuitori (şi nici câţi ar fi necesari), numărul de asistaţi social şi de aceea este foarte greu să se simplifice procedurile. Aşadar, miniştrii din ultimii ani au luat măsuri haotice de restructurare, au mutat cheltuieli dintr-un capitol bugetar în altul, au preluat agenţii în subordine în loc să le desfiinţeze, însă niciodată nu şi-au pus problema să numere de câţi angajaţi ar avea nevoie. 19 mld. euro pierde anual statul risipind bani pe ajutoare sociale ce nu trebuie acordate, pentru că nu are baze de date unificate, după cum a admis recent fosta ministră a muncii Sulfina Barbu. Adelina Mihai

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels