Risipa din sănătate: Din 6 mld. euro achiziţii anuale în sănătate, 3 mld. euro se duc pe achiziţii directe de materiale sanitare şi consumabile, fără licitaţie, deci susceptibile de fraudă

Lipsa de echipamente mo­derne din spitalele de stat, deficitul de medici din unităţile din provincie pe fondul migraţiei în străi­nătate şi în sectorul privat, dar şi risi­pirea banului public prin achiziţii frau­duloase sunt doar câteva dintre proble-mele cu care se confruntă sectorul de sănătate şi care au fost menţionate ieri de speakerii prezenţi în prima zi a summit-ului ZF Health & Pharma.

Summit-ul a reunit cei mai importanţi jucători din sănătate, de la manageri de spitale private şi de stat la asigurători şi reprezentanţi ai auto­rităţilor din domeniu.

Evenimentul este realizat împreună cu partenerii oficiali Sanador, Casa de avocatură Ionescu şi Sava, Casa de avo­catură Bondoc şi Asociaţii, GsK, Terapia, Pfizer, Antibiotice Iaşi, Farmexpert, ADRFR, Deloitte, Ana Hotels Europa, Toyota Material Handling şi La Fântâna. „Din 6 mld. euro  cheltuiţi pe achiziţii publice în sănătate, 3 mld. euro sunt chel­tuiţi prin achiziţii directe de materiale sanitare şi consumabile, ce pot fi suspicio­nate că sunt înţelegeri  directe între achizitor şi operator“, a spus Bogdan Puşcaş, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice. Această cifră arată risipa din sistemul de sănătate în lipsa unei politici de transparentizare a achiziţiilor publice. De altfel, aceasta nu este singura problemă cu care se con­fruntă sistemul de sănătate românesc. Lipsa de echipamente performante din spitalele publice, dar şi migraţia medicilor spre alte ţări, nemotivaţi de salarii şi de condiţiile de lucru, sunt alte probleme care necesită rezolvare, potrivit speakerilor prezenţi la eveni­mentul de ieri.

Soluţiile există însă doar în teorie, lipsesc în continuare mecanismele care să rezolve toate disfuncţiile din sistem.

„Dacă mă uit în curtea proprie, cred că principala problemă este capacitatea ad­minis­trativă a statului de a  livra investiţii, de a livra spitale noi, capacitatea statului de a avea o strategie pentru resursa umană, de a asigura medicamentele ieftine necesare, măcar pe cele ieftine, de a asigura calitatea în sis­temul medical în general, fie că vorbim de medicină primară, de ambulatoriu sau de medicină din spitale“, a declarat Vlad Voiculescu, ministrul sănătăţii.

Deşi bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a ajuns la 26 de miliarde de lei anul acesta, mai mult cu 50% faţă de 2011, în spitale şi în calitatea serviciilor medicale nu se văd aceşti bani. În realitate, în cele mai multe spitale din ţară pacienţii  sunt trimişi în continuare de medici să cumpere consumabile ca să fie trataţi.

Gheorghe Radu Ţibichi, preşe­dintele CNAS, susţine însă că „nu există spital în România care din bugetul Casei să nu îşi poată asigura cheltuieli ma­teriale la nivel minimal. CNAS funcţionează cu 1% cheltuieli de adminis­trare din fonduri colectate“.

Realitatea însă arată nu doar că în multe spitale nu sunt suficiente con­sumabile şi materiale, ci şi condiţiile în care îi primesc pe pacienţi sunt precare, un in­dicator al curăţeniei din spitale fiind chiar toaletele. Chiar într-unul dintre spitalele din Bucureşti, Spitalul Municipal, toaleta de lângă secţia de urgenţe arată dezastruos.

Întrebat care sunt criteriile după care evaluează nivelul calităţii din spitale, Vasile Cepoi, preşedintele Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate, a declarat că are o listă de 2.000 de indicatori, fără a prezenta punctual o listă a celor mai importanţi indicatori pe care îi are în vedere.

Din cauza condiţiilor improprii de lucru din spitalele de stat, tot mai mulţi medici migrează spre sistemul privat de sănătate, unde managerii sunt atenţi nu doar la curăţenie, ci şi la timpul de aşteptare al pacientului în discuţia cu operatorul din call-center. „Ca medic la stat, în spitalul Bagdasar, experienţele mele au fost oribile. Nu m-aş mai întoarce să lucrez la stat, am lucrat pe un aparat care s-a stricat şi care nu era performant“, a spus Virgil Ionescu, medic primar radiologie imagistică medicală în cadrul spitalului Sanador.

Sunt însă şi spitale de stat care au fost modernizate şi în care medicii pot profesa la standarde  europene. Dorin Bica, un tânăr medic neurochirurg, s-a întors în ţară pentru a lucra într-un spital de stat, după mulţi ani în care a profesat într-un spital din Franţa. „Aici ne lovim în general de mentalităţi pe care toată lumea încearcă să le schimbe, dar există şi mentalităţi foarte bune. Am construit în cadrul spitalului Colentina din Bucureşti o secţie modernă de neurochirurgie“, a spus el.

Horaţiu Moldovan, şeful secţiei de chirurgie cardiovasculară din spitalul Sanador, a spus că în spitalele private rata de infecţii în chirurgia majoră este de zece ori mai mică decât în cele publice.

„Chiar şi transportul pacienţilor de la un etaj la altul cu liftul este periculos în spitalul Fundeni, în care am lucrat“. Problema însă este că foarte puţini pacienţi au acces la intervenţiile realizate în spitalele private din cauza lipsei de bani. „Demersul este să lărgim posibilitatea de acces al pacienţilor la programele naţionale de sănătate pentru că toţi pacienţii din România au dreptul să primească proteze vasculare indiferent dacă le implantăm în spitalul public sau privat. Cu atât mai mult că în spitalele publice există o listă lungă de aşteptare, unii aşteaptă şi câteva luni. Pacienţii şi-ar putea pune imediat o astfel de proteză într-un spital privat dacă costul era acoperit de programele naţionale“.

O altă soluţie ar fi asigurările private de sănătate, care să acopere cheltuielile cu spitalizarea şi intervenţiile chirurgicale.

Companiile de asigurări au lansat asigurări de sănătate individuale, dar şi pentru companii şi estimează chiar creşteri cu două cifre pe acest sector.  NN Asigurări a vândut până acum 6.000 de asigurări de sănătate individuale, potrivit lui Marius Popescu, în timp ce Adina Ghenciu, director Operaţiuni Viaţă şi Sănătate la Allianz-Ţiriac Asigurări, estimează 500.000 de asiguraţi pe această nişă, pe piaţa corporate.

„Vorbim de o piaţă care se apropie de un milion de persoane ce beneficiază de pachete de prevenţie şi tratament.  Cred că abonamentele şi asigurările de sănătate pot coabita“, a declarat Fady Chreih, directorul general al reţelei private de sănătate Regina Maria.

Cei mai mari cinci jucători de pe piaţa serviciilor private de sănătate, MedLife, Regina Maria, Medicover, Sanador şi grupul Gral, au avut anul trecut afaceri totale de circa 1,3 miliarde de lei (288 de milioane de euro), potrivit calculelor ZF.  La nivel total, piaţa serviciilor medicale private se ridică la circa 6 miliarde de lei, potrivit datelor ZF. Anul trecut însă doar 4% din pacienţii internaţi au fost trataţi în spitale private.

Vlad Voiculescu, ministrul sănătăţii

Este necesar ca în această ţară să se construiască spitale noi, în ultimii 25 de ani s-a construit un singur spital de stat, iar limitările ţin de infrastructura învechită.

Cred că ce am reuşit în anii din urmă a fost să pierdem din ce în ce mai mult din încrederea unii în alţii.

Avem în vedere şi indicatori care să ţină cont de curăţenia în spitale şi de feedbackul pacientului, care este esenţial. Feedback-ul va fi făcut după ce pacientul iese din spital, prin SMS sau prin e-mail. Întrebările se vor referi la curăţenia din spital, la condiţiile din spitale, la modul în care a fost tratat, dacă i s-a cerut sau nu şpagă.

România nu are în acest moment nicio strategie pentru resursa umană din sănătate. România pierde în fiecare an în principal medici tineri, printre cei mai competitivi.

Avem în vedere măsuri pentru a ajuta medicii să meargă în teritoriu să ajungă la populaţia care nu are acces la servicii medicale, sunt peste 6 milioane de oameni în România care nu au acces la servicii medicale.

Producţia locală de medicamente ar trebui încurajată, avem Antibiotice Iaşi, care funcţionează bine, avem un distribuitor, Unifarm, care funcţionează relativ bine, cu siguranţă ar putea fi făcute mult mai multe.

Avem servicii medicale de calitate din sectorul privat care câteodată înlocuiesc servicii prestate de stat, pentru cei care-şi pot permite asta. Avem în vedere o liberalizare care să creeze şanse egale pentru actorii privaţi şi actorii de stat pentru a intra în programe naţionale. Trebuie să avem grijă ca accesul să fie făcut strict pe bază de calitate, iar partenerii privaţi şi publici trebuie să îndeplinească condiţii care ţin de dotări şi standarde ridicate.

Fady Chreih, director general al Regina Maria

Vorbim de o piaţă de prevenţie şi tratament care se apropie de un milion de persoane care beneficiază de astfel de pachete.

Noi lucrăm în momentul de faţă cu mulţi asigurători şi pe zona de spitale vedem un interes şi o conştientizare din partea populaţiei că sănătatea costă. Românii consideră că statul trebuie să aibă grijă de sănătatea lor şi nu au înclinaţia să meargă spre o asigurare privată de sănătate.

Circa 94% din cifra de afaceri a Regina Maria este venită din fonduri private, pentru noi, relaţia cu Casa Naţională de Asigurări e de 6% din cifra de afaceri. Avem cel mai mic procent dintre jucătorii mari în relaţia cu Casa de Asigurări.

Noi putem să ne calculăm cât costă o operaţie, spitalele de stat nu pot să răspundă la această întrebare.

România are în continuare nevoie de infrastructură şi Regina Maria a creat alternativa la sistemul public. Avem 3.500 de oameni care au ales să rămână în ţară şi sunt unii medici plătiţi mai bine decât în străinătate.

Modelul de asigurări de sănătate nu poate să fie importat în România pentru că nu funcţionează nici în ţările respective.

Ne propunem să convingem din ce în ce mai mulţi asigurători să vândă produsele corecte în piaţa din România şi asigurările de sănătate care să acopere anumite nevoi şi să nu creeze produse care să nu fie acceptate de clienţi şi cred în această coabitare între cele două sisteme, răspund la nevoi diferite, adaugă nevoi diferite.

Bogdan Puşcaş, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice

Achiziţiile centralizate în sistemul public ar putea reprezenta o soluţie doar dacă sunt văzute într-o secvenţialitate logică şi dacă se realizează pe criterii coerente de achiziţii. Astăzi, sistemul de achiziţii publice nu este un sistem prietenos, dar până în 2018 toate achiziţiile publice se vor face în mediul online.

Vrem să deplasăm accentul de pe achiziţia publică pe execuţia contractului. În noua perspectivă legislativă vom lupta în două direcţii: standardizare şi informatizare. Mai sunt câteva luni până când vom definitiva cadrul legislativ terţiar.

Cel mai important judecător în achiziţii este Curtea de Conturi. Cu titlu de noutate, prin noua legislaţie, agenţia va urmări şi ce se va întâmpla după semnarea contractului.

Mentalitatea prin care directorul de achiziţii era considerat unul dintre „sfinţii“ activităţii de achiziţii va dispărea uşor-uşor. Urmărim transparentizarea tuturor acţiunilor de achiziţii publice.

În sectorul medical, ca urmare a tuturor elementelor publice, am făcut sute de controale şi am constatat o mare apetenţă pentru negocierea fără anunţ de participare şi am obervat cum foarte multe autorităţi contractante divizau contractele astfel încât să nu ajungă la pragurile de licitaţii. Din 6 mld. euro achiziţii în sănătate 3 mld. sunt fără licitaţie, deci susceptibile de fraudă.

În cinci ani am făcut 360 de controale şi am dat amenzi de 6 mil. lei, bani pe care i-am şi încasat.

Claudia Sprîncenatu, director general al Bio-Medica

Avantajul unui sistem privat este că nu e ţinut în loc de un buget. Neavând un buget stabilit, putem să gândim dinainte ce avem de achiziţionat şi ce ştim că va fi cel mai eficient. Spre deosebire de sistemul public, unde o achiziţie publică este legată de principiul preţul cel mai scăzut, pe mine nu mă obligă nimeni să fac treaba asta, eu pot să achiziţionez pe care eu îl doresc, în limita a ceea ce mi-am propus.

Medicina în România e o medicină scumpă, cine spune altfel nu spune realitatea. Sistemul de asigurări private de sănătate ar trebui să se implice. Să poţi oferi servicii la standarde înalte, trebuie să ai aparatură pentru servicii de calitate, pe care nu le poţi taxa de la pacient că nu are capacitatea.

Asigurarea privată de sănătate ar trebui să intervină puţin mai mult decât cei 400 de euro care sunt deductibili în prezent. Valoarea pe care noi am gândit-o este echivalentul a 1.000 de euro pe an pentru cei care au capacitatea de a plăti astfel de poliţe de asigurări.

Gabriel Biriş, avocat al Biriş Goran

Cele două sisteme de asigurări de sănătate, cel public şi cel privat, ar trebui să coexiste paşnic, nu agresiv, ca acum, şi să se potenţeze unele pe al­te­le. Oamenilor trebuie să le fie asigurat un pachet de servicii medicale indife­rent dacă sunt acordate în me­diul privat sau în cel pu­blic. Un sistem nu trebuie să-l excludă pe celălalt nici în ce priveşte serviciile, nici în ce priveşte asigurarea. Este im­por­tant ca banii să urmeze asiguratul şi să se descătuşeze piaţa.

Dacă avem nevoie de mai mult decât poate oferi sistemul public de sănătate şi avem resurse pentru a ne cumpăra servicii suplimentare, de ce să nu le putem cumpăra şi sistemul de asigurări să acopere coplata? De ce să nu permitem dezvoltarea asigurărilor private de sănătate pentru a acoperi coplata? De vreme ce cu toţii plătim acel procent din cât caştigăm plafonat sau nu, nu trebuie să şi beneficiem?

Ministerul Sănătăţii şi Casa de Asigurări gâtuie dezvoltarea sistemului sanitar, în condiţiile în care ştim cu toţii că avem o problemă - migraţia medicilor. Vor­bim de deductibilitatea pentru a stimula piaţa, însă în momentul în care impozitul pe venit sau pe profit este de doar 16%, înseamnă ca incentive-ul prin deductibilitate este de doar 16%.

Vasile Cepoi, preşedintele Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate

Calitatea serviciilor medi­cale e o problemă ce ţine de cultura organizaţională, de comportamentul oamenilor şi de mentalitatea din spital.

Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate are o funcţie si­milară cu cea de diag­nos­tician al sistemului şi trebuie să propună soluţii terapeu­tice, dar nu poate să le aplice. Trebuie să identifice dis­funcţio­nalităţi în fiecare unitate sanitară şi la nivel general.

Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate lucrează la un program pilot pentru ca în 2017 să poată demara un al doilea ciclu de acordare a acreditărilor pentru spitale.

Noi afirmăm că îngrijim pacienţi, nu boli, însă nu este o realitate. Fiecare medic vede pacientul şi îi dă un bilet de trimitere.

Radu Gorduza-Lupu, CEO Affidea

Circa 4,5 milioane de persoane plătesc în prezent toate cheltuielile de sănătate şi pensii, pentru că dintr-un număr total de 15,5 mi­lioane de persoane adulte care ar putea plăti contribuţii sociale avem  11 milioane de exceptaţi de la plată.

În momentul de faţă, există sub un milion de abonamente de sănă­tate. Acest lucru ar trebui să dea de gândit celor din asigurări. Din 2008 s-a schimbat topica. Atunci, toată lumea era foarte concentrată pe forma de organizare a opera­torilor. Acum avem problema abo­namente vs asigu­rări.

În balanţa de veni­turi şi cheltuieli tre­buie să existe o balanţă de cofinan­ţare.

Sistemul medical din Turcia este un sis­tem performant pentru că asigurările funcţio­nează. Finanţarea şi cofi­nan­ţarea sunt esenţiale pentru buna funcţionare a unui sistem de asigurări.

Migraţia medicilor este mai mult decât îngrijorătoare. Educaţia unui medic costă 11.000 de euro.

Dacă s-ar implementa un sistem prin care pacienţii să poată bene­fi­cia de responsabilitate medicală în primul rând, cred că rata de retenţie a medicilor s-ar schimba în sens po­zitiv.

Sistemul, prin lipsa de educaţie me­dicală la nivelul cetăţeanului şi a finan­ţării sistemului, a dus la situaţia în care suntem acum. În momentul în care coplata a dispărut, este foarte greu de discutat cum stabi­leşti un preţ să rămâi pe piaţă.

Anul trecut am avut o cifră de afaceri de 15 mil. euro, jumătate din ea a venit de la Casa de Asigurări.

Conf. univ. dr.  Horaţiu Moldovan, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, şeful secţiei de chirurgie cardiovasculară a spitalului Sanador

Alegerea făcută de medici de a părăsi sistemul public de sănătate şi de a intra în cel privat este impulsionată de satisfacţia personală mai bună, mijloacele tehno­lo­gice avansate, dar şi confortul şi siguranţa oferite de mediul privat.

O altă motivaţie oferită medicilor de mediul privat de sănătate constă în confort şi siguranţă, lucruri care lipsesc sistemului public de sănătate.

La privat siguranţa bacterio­lo­gică, rata de infecţii în chirurgia majoră este de 10 ori mai mică, lucru care pentru un chirurg este foarte important, la fel şi pentru pacient. Clădirea spitalului Fundeni, de exemplu, are peste 40 de ani vechime şi este cu risc seismic, iar lifturile nu funcţionează. Transportul pacienţilor de la un etaj la altul este periculos

O altă problemă în ce priveşte sistemul medical de sănătate ar fi faptul că rezidenţii nu pot fi formaţi în spitalele pri­vate, ci numai în cele publice, Rezi­denţii ar putea să deprindă tehnicile actuale numai în spitalele private, dacă ne referim la chirurgia cardiovasculară.

Pasul care trebuie făcut asfel încât toţi pacienţii să aibă acces în spitalele private ar fi ca aceştia să poată beneficia de pro­gra­mele naţionale de sănătate, care ar aco­peri costurile pentru diferite intervenţii.

Luca Militello, director general al Spitalului Monza

Problema principala cu care se confruntă sistemul medical public românesc este lipsa personalului medical. Sistemul este în colaps total. În doi-trei ani spitalele de stat riscă să rămână fără medici. Pro­blema majoră este lipsa de resurse umane. De ce un cardiolog român specialist ar trebui să rămână la un spital de stat cu un salariu de 3.000-5.000 de lei, când în Germania poate avea 6.000 de euro?

Odată cu inaugurarea recentă a unei secţii de chirurgie pediatrică în cadrul Spitalului Grigore Alexan­drescu din Capitală, vor veni medici din străinătate să opereze. La între­barea unde sunt medicii, răspunsul a fost la uşă.

În octombrie va veni o echipă din Austria, apoi va veni o echipă din SUA. Ar trebui să ne fie ruşine. Pentru spitalele private ar trebui să existe criterii prin care pot fi acreditate la programul naţional de sănătate, întrucât afecţiuni pre­cum malformaţiile congenitale ar putea fi operate şi în spitalele pri­vate din România, nu este nevoie de transportarea pacienţilor în afara ţării, care este mult mai cos­tisitoare.

Circa 800 de copii se nasc cu o malfor­maţie congenitală în Ro­mânia. În spitalele de stat se ope­rează 200. În spitalele private se ope­rează 100, dintre care 90 la noi (Monza - n.r.) şi 100 în străinătate.

Dragoş Galoş, Groupama Asigurări România

În momentul de faţă avem peste 50.000 asiguraţi persoane fizice şi companii. Peste 40.000 vin din zona corporate.

Creştem într-un ritm bun. Dacă anul trecut aveam sub 40.000 de asiguraţi, în momentul de faţă am depăşit 50.000 de asiguraţi. În ultima perioadă am remarcat o cerere crescută pe zona pachetelor de spitalizare şi intervenţii chirurgicale.

Atunci când companiile aleg pentru un angajat un tip de asigurare, diferenţa de preţ este determinantă, în special când vorbim de companii mici şi mijlocii. O poliţă individuală costă 350 de euro /an, vedem o creştere a interesului pentru suplimentarea pachetelor de spitalizare şi intervenţii chirurgicale.

Mihai Tecău, CEO Omniasig Vienna Insurance Group

Ne dezvoltăm şi intrăm pe o piaţă nouă, care are transparenţă, fiind un lucru bun pentru client, dacă ne uităm la toate firmele mari care sunt interesate de asigurările de sănătate. Serviciile de asigurare publică pot asigura produse de calitate, iar împreună cu cele private pot oferi foarte bine un grad de acoperire şi anumite produse deosebite pentru client.

Este normal să ne facem planuri vizavi de o formă de asigurare, dar rezultatele nu vor veni aşa de repede încât să avem o creştere fulminantă.

În primul rând vorbim de nevoia de a avea un astfel de serviciu, iar când se doreşte suplimentarea beneficiilor unui angajat şi se face referire la un element deosebit, acela este momentul în care intervine discuţia despre asigurare sau abonament.

Lucrurile deja sunt în dezvoltare. Sunt pentru ca partea privată să pătrundă şi să coordoneze acest sistem de sănătate. Pe partea de asigurări de sănătate cred că putem avea o colaborare bună cu unităţile de specialitate. Îmi doresc să avem mai mulţi asiguraţi privaţi, cred că trebuie să facem mai mult să promovăm acest tip de asigurare.

Adina Ghenciu, director operaţiuni viaţă şi sănătate al Allianz-Ţiriac Asigurări

Piaţa corporate a asigurărilor pri­vate de sănătate ajunge la 500.000 de asiguraţi, în timp ce o sin­gură poliţă poate fi oferită unei com­­panii care are 10.000 de an­gajaţi. Piaţa este foarte vioaie şi efer­ves­centă datorită sinergiei create în ultimul an de toţi jucătorii. Există un efort comun din par­tea tuturor jucă­torilor din piaţă, atât institu­ţiile statului, cât şi aso­ciaţiile şi asi­gurătorii în direcţia realizării unei pieţe solide de asi­gurări pri­vate de sănă­tate.

În ce priveşte ce­rerea de asigurări pri­vate din partea com­paniilor, acestea se uită în primul rând la bu­get, la cum îşi pot motiva angajaţii, ne cer asigurări, uneori exista confuzia cu abona­men­tele. Din punctul meu de vedere nu există asigurări versus abo­namente, cu un potenţial atât de mare existent pe piaţă ar trebui să existe o complementaritate între piaţa asigurărilor de sănătate şi abo­namente.

Finanţarea coplăţii este una dintre măsurile care pot impulsiona piaţa de asigurări private, dar şi des­chi­derea unităţilor publice către con­tractarea cu asigurătorii privaţi ne-ar crea infrastructura necesară pe tot teritoriul ţării şi ar creşte calitatea în spitalele publice.

Marius Popescu, CEO NN Asigurări

Piaţa de asigurări de sănătate reprezintă o oportunitate de creş­tere pentru NN Asigurări.

Anul acesta am vândut peste 6.000 de poliţe cu plată lunară, poliţe individuale de chirurgie şi spita­lizare, sunt sume asigurate destul de mari, în jur de 1.200 de lei pe an. Planul nostru ar fi să ajun­gem la 10.000 de clienţi, pentru noi este o oportunitate foarte mare. Avem 35% din piaţa de asigurări de viaţă. Mi se pare că piaţa de asigurări de sănătate are foarte mult potenţial.

Ponderea asigurărilor de sănătate în Produsul Intern Brut în România este 0,01%. În Europa este de 80 de ori mai mare. De un sistem de sănătate mare nu o să beneficieze doar asigurătorii, ci şi pacienţii, spitalele şi este bine şi pentru stat. Am lansat asigurarea de sănă­tate individuală canalizată spre chirurgie şi spitalizare.

Suntem asigurători şi rolul nostru e să diminuăm riscul pa­cientului. Sperăm să oferim clienţilor noştri posibilitatea de a beneficia de servicii pe care nu ar putea să şi le permită cu bani cash.

În asigurarea corporate am fi un jucător care intră destul de târziu, în schimb pe piaţa indivi­duală este foarte mult loc.

Ca angajator avem şi abona­mente pentru prevenţie şi trata­ment şi avem şi asigurare pentru chirurgie şi spitalizare.

Plăţile sunt de 100 de lei pe lună prima poliţă de accident, chirurgie şi spitalizare. Pentru o persoană de peste 30 de ani ar fi peste 200 de lei pe lună şi poate să ajungă pentru o familie şi la 500 - 600 de lei pe lună dacă cumperi toate acoperirile.

Gheorghe Peltecu, managerul spitalului Filantropia

Rezolvarea cazului medical, satisfacţia pacientului şi costul redus al actului medical reprezintă principalii indicatori de calitate de care managementul spitalului clinic Filantropia ţine cont. Nu trebuie să blamăm sistemul public, pentru că cea mai mare parte dintre români se tratează în acest sistem. Spaţiul public este un formator de opinie.

Spitalele publice reprezintă instituţiile de educaţie profesională. Toţi doctorii care practică în România sunt formaţi în spitalele publice.

Formarea rezidenţilor dintr-un spital reprezintă şi atributul managerului de spital. Rezidenţiatul în specialitatea noastră durează cinci ani, timp în care managerul de spital poate să selecteze viitoarea echipă.

În ultimii ani am format o echipă de 17 medici, toţi sub 40 de ani. Mulţi sunt specializaţi în afara ţării. Dintre cei care se formează în afara ţării, dacă sunt motivaţi, aceştia cu siguranţă se întorc să practice medicina în ţară.

Pentru a extinde maniera de lucru de la Filantropia şi la alte spitale trebuie să expui medicii tineri la formare în străinătate, trebuie să ai răbdare şi să fii conştient că nu se poate face totul peste noapte. Trebuie să existe devotament şi răbdare.

Nirvana Georgescu, quality and patient safety director Regina Maria

Spitalele private devin pepinieră de medici şi de personal medical. Nu avem acces la asistenţi medicali care să asigure îngrijirea pacientului şi după ce a părăsit spitalul. Vrem să creăm şcoli pentru asistenţii medicali, vorbim de educaţie acordată personalului. Implementarea unui sistem de calitate e o investiţie în care vorbim de bani, dar şi de timp.

Calitate înseamnă siguranţă. Curăţenia este esenţială, dar infecţiile sunt rezultatul unor cumul de activităţi. Nu ştiu dacă se uită managerii de spitale la câţi doctori intră şi ies cu acelaşi echipament cu care au intrat în secţia de ambulatoriu. Sunt comportamente care pot să fie schimbate.

Există însă indicatori care încearcă să monitorizeze progresul. Avem indicator de tipul rată de prevenire a căderilor în spitale. Monitorizăm şi rata de folosire a antibioticelor.

Dorin Bica, medic specialist neurochirurg, Spitalul Colentina

Trăim într-o economie de piaţă, iar in momentul în care salariile vor fi decente, nu ne vor mai pleca medici din ţară. 

Aici, ne lovim în general de mentalităţi pe care toată lumea încearcă să le schimbe, dar există şi mentalităţi foarte bune. Aşa se întâmplă că am construit în cadrul spitalului Colentina din Bucureşti o secţie foarte bună de neurochirurgie.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii reco­mandă ca la un deficit de 2% de medici să se declare stare de urgenţă. Nouă ne-au plecat peste 10% dintre medici.

România are din ce în ce mai puţini medici oncologi, anestezişti.

În spitalele private confortul este mult mai mare, transfuziile se obţin mult mai uşor. Lupta pentru obţinerea instrumen­telor de lucru este mult mai mare în cazul spitalelor publice.

Provocări sunt şi atunci când pleci din ţară ca să profesezi, dar şi atunci când te întorci. Atunci când m-am întors în ţară, principala provocare a fost să mi se recunoască studiile pe care le făcusem în altă ţară.

Virgil Ionescu, Medic primar Radiologie Imagistică Medicală, Doctor în Ştiinţe medicale, Spitalul Sanador

Tehnologia folosită în spitale este un aspect foarte important pentru calitatea serviciilor medicale, iar în unele cazuri face diferenţa între viaţă şi moarte.

La momentul 2004 nu se putea vorbi de o profesie tehnică. Personal, am putut să observ acelaşi pacient examinat pe două aparate oarecum similare, pe unul bun se vedea mult mai mult decât pe unul prost. Diferenţa aceasta este diferenţa de la viaţă la moarte, diferenţa de la nicio leziune la mai multe.

Salariile medicilor reprezintă un aspect de menţionat. Am ales o carieră universitară şi am ales Sanador pe fondul achiziţiilor tehnologice realizate de spitalul privat.

Mi-am spus că nimeni nu îmi va periclita stabilitatea financiară a mea şi a familiei mele. M-am mutat la Sanador pentru că au achiziţionat cel mai bun aparat care există în România, sunt doar trei în Europa. Peste el nu se poate nimic, este o provocare pentru medicul care lucrează pe el.

Gheorghe Radu Ţibichi, preşedintele CNAS

Modul în care banii publici sunt cheltuiţi în sistemul de sănătate românesc poate fi eficientizat prin informatizarea sistemului de sănătate.

Randamentul bugetului alocat sănătăţii este strict legat de infor­matizarea sistemului.

Este cheia de boltă pe care o avem în vedere când vorbim de eficientizarea cheltuirii banului public şi reducerea fraudelor din sistem.

Rolul Casei Naţionale de Asigu­rări nu este să se ocupe de igiena din spitale sau de achiziţiile publice, ci să cumpere servicii la un standard de calitate bine stabilit.

Modalităţile de plată trebuie să fie stimulative, dacă vom plăti servicii per capita într-o proporţie mai mică, nu vom creşte calitatea. Avem un deficit de 700 de medici în asistenţă primară. Până acum un an nu exista acest deficit, aveam un surplus de medici la nivel naţional.

Odată cu împlinirea unui an de când a fost introdus cardul de sănătate obligatoriu pentru pacienţi, au fost înregistrate mai puţine spitalizări, mai puţine reţete prescrise, mai puţini pacienţi consultaţi, iar astfel beneficiile cardului totalizează peste 100 de mil. de euro.