Cei mai puternici oameni din politica românească repetă în această toamnă discursurile optimiste din 2008, când criza lovea pe toată lumea, dar în România "situaţia era sub control", împrumurile de la FMI erau o variantă exclusă, iar economia României urma să crească cu 2% în anul următor. În prezent întreaga Europă se luptă să salveze Grecia, iar Italia devine şi ea o "oaie neagră" a zonei euro, la Bucureşti se vorbeşte despre faptul că România are "toate centurile de siguranţă", deşi aproape 20% din sistemul bancar este controlat de instituţii elene. De altfel, "centura de siguranţă" e un termen preferat de preşedintele Traian Băsescu, care spunea în martie 2009, înainte de acordul de împrumut extern de 20 de miliarde de euro, că acesta "este doar o centură de siguranţă".
Discursurile din ultima lună ale preşedintelui Traian Băsescu, ale premierului Emil Boc (care în 2008 era preşedintele PDL), ale senatorului Mircea Geoană (pe atunci candidat la alegerile prezidenţiale) sau ale lui Mugur Isărescu, guvernatorului Băncii Naţionale, sunt similare cu cele pe care le susţineau în noiembrie 2008, când abia se vorbea de criza financiară. Afirmaţiile lor nu demonstrează decât că nu s-a luat nicio măsură concretă în cei trei ani de criză pentru gestionarea corectă a veniturilor şi a cheltuielilor statului.
"Toate centurile de siguranţă pe care ar fi trebuit să le avem şi în 2008, astăzi le avem. (…) România este în siguranţă dacă se menţine în acordul cu Fondul, Uniunea şi Banca Mondială şi dacă, pe de altă parte, Guvernul îşi respectă programul la care s-a angajat şi se angajează în continuare", spunea preşedintele Traian Băsescu săptămâna trecută. Un alt timp de discurs - mai critic - avea Mircea Geoană, preşedintele Senatului, care spunea că trebuie reduse din cheltuielile statului şi că salariile parlamentarilor trebuie îngheţate, iar aparatul funcţionăresc al premierului trebuie redus. Candidat la alegerile prezidenţiale la acea vreme, partidul lui Geoană - PSD - a ajuns la guvernare alături de PDL în anii în care criza a lovit cel mai tare România, fără să ia măsurile de reducere a costurilor despre care vorbea în campanie.
Exemplele ultimilor doi ani (2009 - buget construit pe o creştere a PIB-ului cu 2%, în realitate -7%; 2010 - creştere prognozată de 1,5%, dar în realitate a fost o scădere de 2%) sunt o dovadă a faptului că siguranţa cu care vorbeşte preşedintele despre creşterea de 2 - 2,4% a PIB-ului în 2012 poate fi pusă la îndoială.
Contextul din Grecia, unde criza este mult mai gravă decât au estimat chiar şi cei mai pesimişti analişti, şi intrarea în vâltoarea datoriilor suverane a Italiei (care s-a produs mult mai repede decât se anticipa) au adus cele două ţări într-o situaţie dificilă. Având în vedere faptul că dobânzile la împrumuturi au depăşit 7% - procent considerat la limita suportabilităţii unui stat - nu este exclus ca Italia, un stat considerat cu o economie puternică până în anii trecuţi, să aibă probleme şi să se vadă nevoită să ceară ajutor internaţional. Toată situaţia creată la nivel internaţional de către problemele celor două ţări se va repercuta asupra României, în condiţiile în care nu există nicio garanţie că băncile-mamă nu-şi vor retrage liniile de finanţare de pe piaţa locală, o situaţie care a fost deja anunţată de şefa FMI, Christine Lagarde, care a spus că este posibil să se întâmple acest lucru în ţările emergente din Europa de Est. Problema este de magnitudine, având în vedere că grecii controlează 18,5% din sistemul bancar românesc, iar italienii au peste 15%.
Preşedintele Traian Băsescu se află astăzi la Berlin şi este posibil ca în discuţiile pe care le are cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei, să abordeze acest subiect. La momentul semnării acordului cu FMI, România a împrumutat 20 de miliarde de euro, nu neapărat pentru necesarul propriu, ci pentru a ajuta băncile occidentale cu sucursale în România, aflate în lipsă acută de lichidităţi. Deşi nu are nicio garanţie pentru că şi-a asumat acest risc, oficialii continuă să susţină că situaţia se află sub control, că în niciun caz nu se vor tăia pensile şi salariile. La fel cum la începutul lui 2009 preşedintele Băsescu spunea că în niciun caz nu vom lua bani de la FMI sau pe la jumătatea lui 2009, când spunea că România nu va fi nevoită să ia măsuri de reducere de costuri precum a luat Ungaria, de tăiere a salariilor bugetarilor. Un an mai târziu România avea deja semnat un acord de împrumut de 20 de miliarde de euro şi salariile a 1,4 milioane de angajaţi au fost tăiate din cauza unei proaste gestiuni a bugetului de venituri şi cheltuieli.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
