Sistemul bancar româneasc a depăşit provocările crizei şi este pregătit să finanţeze economia reală în condiţiile în care este bine capitalizat, are lichiditate şi business bancabil există, însă pentru creşterea susţinută a creditării băncile trebuie să facă progrese pentru înţelegerea în profunzime a afacerilor clienţilor.
Pe de altă parte, băncile cer companiilor să se capitalizeze afirmând că sectorul bancar nu poate să joace rolul de finanţator de ultimă instanţă şi nu îşi poate asuma aceleaşi riscuri ca şi antreprenorii. Aceasta a fost una dintre concluziile evenimentului ZF Bankers Summit’17, organizat în parteneriat cu Alpha Bank, Ergo, UniCredit Bank, Mastercard, SAP, Sierra Quadrant, Loxon, imobiliare.ro, KeysFin, Advantage Software Factory, Alexandrion Group şi Relevance.
„Disponibilitatea băncilor de a da credite este mare. Băncile au bani şi sunt dispuse să dea credite. Dar creditul trebuie să fie rambursat. Băncile dau credite ieftine în prezent dacă găsesc firme bancabile. Avem nevoie de reforme structurale pentru a ajuta tot mai multe firme să treacă în zona bancabilă”, a declarat Mugur Isărescu, guvernatorul BNR. El a arătat că finanţarea bancară este ieftină, ofertele în piaţă pornind de la o dobândă de 3% în cazul clienţilor companii. Afirmaţia vine în contextul în care una dintre principale dificultăţi invocate de firme în accesul la finanţare este reprezentată de dobânzile şi comisioanele prea mari.
Creditarea privată a revenit în teritoriu pozitiv, însă ritmul de creştere rămâne anemic, de 1-3%, soldul împrumuturilor oscilând în jurul a 50 miliarde de euro. Paradoxal, în timp ce economia avansează în cel mai ridicat ritm din Uniunea Europeană, creditarea bate pasul pe loc. Ascensiunea creditării este susţinută în special de segmentul de retail, în timp ce finanţarea corporate este modestă.
„La indicatorii de stabilitate, sistemul bancar arată bine. Are o rată de adecvare a capitalului ridicată, după lichiditate imediată suntem pe primul loc în UE. Dacă vrem intermediere financiară de 40% în 5 ani, cu un PIB estimat să crească cu 3-3,5% (la 300 mld. euro), deci credite private de 80 mld. euro, trebuie să vedem dacă sistemul bancar e pregătit pentru o astfel de creştere? De la 50 mld.euro”, a declarat Sergiu Oprescu, preşedinte al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB) şi CEO al Alpha Bank România.
Anul trecut intermedierea financiară a coborât în România la 29% din PIB, cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu şi unul dintre cele mai reduse din Uniunea Europeană.
Gradul scăzut al intermedierii financiare a devenit o preocupare şi pentru banca centrală. „Ne uităm la intermedierea financiară scăzută. Există potenţial de creştere a creditării. Când ai cel mai mic nivel de intermediere financiară ai de unde să creşti. Dar trebuie să creşti sustenabil, sănătos”, a susţinut Liviu Voinea, viceguvernator al BNR.
Potrivit datelor BNR, sunt circa 12.200 de firme în România care au nivel al profitabilităţii foarte bun şi un grad de îndatorare sub medie, ceea ce face ca aceste companii să poată susţine un nivel suplimentar de creditare de 5% din PIB. Cel mai mare potenţial de creditare este în industrie, dar în mod paradoxal în industrie se direcţionează cel mai redus flux de creditare. Pe de altă parte, în sectorul construcţiilor imobiliare potenţialul de creditare a fost depăşit.
„Doar o firmă din cinci realizează investiţii. Din 560.000 de firme locale doar 138.000 au făcut investiţii în 2015, iar valoarea medie a unei investiţii este de 420.000 lei, un nivel prea mic pentru a susţine capacităţi noi. Vorbim practic în principal de investiţii în reparaţii, mentenanţă, investiţii care nu au acelaşi efect de antrenare”, a completat Liviu Voinea.
Sectorul productiv, agricultura, IT şi sectorul medical sunt domeniile cu cel mai semnificativ potenţial de creditare, potrivit bancherilor comerciali, care afirmă totodată că văd o revenire a încrederii din partea clienţilor.
„Noi vrem să dăm credite şi semnăm contracte noi de credite în fiecare zi, în fiecare săptămână. Avem clienţi noi. Se vorbeşte că nu există încredere în bănci din partea clienţilor, eu văd însă încredere. Agricultura, producţia, IT şi sectorul medical sunt principalele domenii unde există potenţial semnificativ de creditare. Creditarea este un pilon important al profitabilităţii unei bănci”, a explicat François Bloch, CEO al BRD-SocGen.
Bancherii cer însă companiilor antreprenoriale o mai bună capitalizare dacă vor să beneficieze de credite.
„Companiile antreprenoriale se confruntă cu o lipsă de capitalizare, societăţile trebuie capitalizate mai bine. Totodată, nu trebuie aşteptat ca această capitalizare să vină de la bănci, există fonduri de investiţii, piaţa de capital. Răspunsul nu trebuie să vină doar de la bancă”, a explicat Mihaela Bîtu, vicepreşedinte Corporate în cadrul ING Bank.
Pe de altă parte, bancherii recunosc că trebuie să înţeleagă mai profund businessul clienţilor.
„Acest aspect este un factor diferenţiator între bănci şi poate permite asumarea unor riscuri mai mari. Înţelegerea businessului clienţilor este o zonă unde băncile trebuie să progreseze”, a completat Mihaela Bîtu.
Anreprenorii însă spun că în pofida declaraţiilor de susţinere a companiilor, băncile tratează cu superficialitate modelele de business ale clienţilor.
„Problema este că bancherii refuză să înţeleagă businessul. Noi nu putem comunica cu banca, doar ei cu noi. Când chem un bancher şi îi spun ca am de gând să pun la învechit 20 de mii de butoaie, el mă întreabă de ce”, a spus Nawaf Salameh,CEO, Alexandrion Group.
„Sistemul bancar local este pregătit pentru finanţarea businessului, este robust, are lichiditate suficientă şi s-a curăţat de creditele neperformante“
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR:
♦ Avem nevoie de echilibru într-o ţară dominată în mare măsură de emoţie şi de multe ori de exagerări.
♦ Banca centrală nu va începe să majoreze dobânda-cheie înainte de o revenire a inflaţiei, care statistic este inevitabilă.
♦ Diminuarea intermedierii financiare arată că ceva nu merge bine în economie. Avem nevoie de reforme structurale pentru a ajuta tot mai multe firme să treacă în zona bancabilă.
♦ Disponibilitatea băncilor de a da credite este mare. Băncile au bani şi sunt dispuse să dea credite. Dar creditul trebuie să fie rambursat.
♦ Băncile dau credite ieftine în prezent dacă găsesc firme bancabile. De ce se plâng firmele că este scump creditul? Am văzut în piaţă credite cu dobândă de 3%,adică marjă de 2% peste Robor. Este foarte puţin.
♦ Probabil băncile se uită la garanţiile statului pentru că nu găsesc garanţii la companii.
♦ Percepţia este în continuare aceea potrivit căreia cursul valutar este stabilit de BNR. Lumea crede că e cineva la BNR care stabileşte cursul. Sunt între 3.000 şi 10.000 de tranzacţii zilnice pe piaţa valutară care nu trec pe la BNR. Cum ar putea BNR să manipuleze aceste tranzacţii? Bancherii au partea lor de vină pentru că în tăcerea lor lasă să circule această bazaconie. Niciun onorabil bancher nu a ieşit să spună că BNR nu stabileşte cursul. BNR face doar o medie.
♦ Vă rog să fiţi mai vocali.Trebuie să penetraţi dezbaterea publică. Staţi prea pitiţi. Nu lăsaţi o ghicitoare în stele să spună cât trebuie să fie cursul.
♦ Cred că educaţia financiară trebuie să înceapă cu bancherii. Este o perioadă cu multe riscuri, dar şi cu multe oportunităţi în acelaşi timp. O provocare este cum vom comunica cu opinia publică despre riscurile care apar astfel încât să atenuăm impactul.
♦ În economie nu exisă laboratoare. A face experimente pe economie este o dramă, o tragedie. Pentru că nu există un laborator economic, ca în fizică şi chimie, este nevoie de simularea unui laborator – dezbatere/dialog– dar nu orice fel de trăncăneală.
♦ Impozitul pe cifra de afaceri merge la o firmă care nu creează valoare adăugată, nu are lanţuri multe de producţie. Nu? Cumpără ceva şi vinde altceva. Un restaurant, un birt, o firmă mică. Nu începi să iei mai multe produse şi... Ce facem, îi impozitezi pe toţi? Aceasta a fost marea revoluţie a TVA şi diferenţierea între impozitul pe vânzări, cum se numeşte în Statele Unite, şi TVA-ul din România.
Liviu Voinea, viceguvernator al BNR
♦ Vrem ca sistemul bancar să fie solid, sigur, stabil. Mandatul nostru este de a asigura stabilitatea preţurilor, dar din ce în ce mai mult şi pe plan internaţional capătă egală importanţă şi stabilitatea financiară. Stabilitatea financiară este un bun public, dar nu o putem oferi singuri, ci face parte din mixul de politici. Noi ne facem partea noastră din mixul de politici.
♦ Ne uităm la intermedierea financiară scăzută. Există potenţial de creştere a creditării. Când ai cel mai mic nivel de intermediere financiară ai de unde să creşti. Dar trebuie să creşti sustenabil, sănătos.
♦ Numărul de bănci sau valoarea activelor nu ţine de banca centrală. Nu este exclus să vedem şi jucători noi pe piaţă, în perspectivă.
♦ Sunt 12.200 de firme din România care au un nivel al profitabilităţii foarte bun şi un grad de îndatorare sub medie. Aceste firme pot susţine un nivel de creditare de 5% din PIB.
♦ Cel mai mare potenţial de creditare este în industrie, dar în mod paradoxal în industrie se direcţionează cel mai redus flux de creditare. Pe de altă parte, în sectorul construcţiilor/imobiliare potenţialul de creditare a fost depăşit.
♦ Doar o firmă din 5 realizează investiţii. Din 560.000 de firme locale doar 138.000 au făcut investiţii în 2015, iar valoarea medie a unei investiţii este de 420.000 lei, un nivel prea mic pentru a susţine capacităţi noi. Vorbim practic în principal de investiţii în reparaţii, mentenanţă, investiţii care nu au acelaşi efect de antrenare.
Sergiu Oprescu, preşedinte ARB, CEO al Alpha Bank România
♦ La indicatorii de stabilitate, sistemul bancar arată bine. Are o rată de adecvare a capitalului ridicat, lichiditate imediată, cred că primul loc în UE. Dacă vrem intermediere financiară de 40% în 5 ani, cu un PIB estimat să crească cu 3-3,5% (la 300 mld. euro), deci credite private de 80 mld. euro, trebuie să vedem dacă sistemul bancar e pregătit pentru o astfel de creştere? De la 50 mld.euro.
♦ Dacă ne uităm la lichiditate, pe 5 ani, ar trebui să avem lichiditate suplimentară, chiar cu creşterea bazei de depozite, dar trebuie şi din economisire externă, inclusiv prin obligaţiuni ipotecare. Sunt 600.000 de societăţi, din care 120.000 nu au activitate, 360.000 au cifra de afaceri sub 100.000 euro şi la final baza este undeva la 30.000 de societăţi către care putem merge cu finanţare.
♦ La IMM trebuie să creştem baza antreprenorială. Suntem pe unul din ultimele locuri la raţiile antreprenoriale la 1.000 de locuitori.
♦ Marja dobânzii este de 2-3 puncte peste dobânda de bază în zona de IMM. Cred că elasticitatea nu e la preţ, ci la încredere.
♦ Consolidarea sistemului bancar se întâmplă. Suntem în perioada în care datele despre economie, industrie, poziţionările din sistemul bancar pe segmente sunt tot mai importante. Ele declanşează strategii de intrare, de consolidare. Ele trebuie făcute publice, analizate.
♦ În 5 ani, sistemul va arăta cu o intermediere mai mare, mai consolidat decât azi şi mi-aş dori mai multă consolidare cross-border, pe canale din exteriorul sistemului bancar.
♦ Aş vrea ca BNR să ne întrebe: ”Ce am putea face noi, BNR, ca băncile comerciale să poată contribui la creşterea intermedierii
Sergiu Manea, CEO al BCR
♦ Vom schimba puţin abordarea dinspre volum spre încredere. Cred că este foarte important să putem proiecta în următorii 5 ani, prin acţiuni concrete şi nu prin vorbe, ideea că încercăm să ne înţelegem clienţii. Este foarte important să ne câştigăm locul în viaţa clienţilor. A câştiga această poziţie în viaţa clienţilor înseamnă un set enorm de acţiuni, înseamnă încredere.
♦ Aş vrea să dezvoltăm o boală care să se numească „customer obsession”;
♦ Vrem şi să dăm încredere acţionarului majoritar că România este o ţară care are mediu predictibil, înţelege adevăratele priorităţi şi rolul şi potenţialul pe care îl are în regiune.
♦ Noi suntem societăţi comerciale care conform obiectului de activitate luăm depozite şi dăm credite. Noi trăim din a da credite. Nu suntem fonduri monetare. Suntem bănci care trăiesc din finanţarea economiei reale. Este vorba despre cererea eligibilă, pentru că ofertă există.
♦ Va fi foarte important să înţelegem cum 37 de bănci universale se vor transforma în bănci de nişă, digitale, cum vor ataca noi segmente de clienţi. Cred că o parte din ele vor rămâne universale, iar altele vor găsi nişe care le vor face profitabile. Există multe oportunităţi. Trebuie să te uiti şi la profitabilitate, şi la satisfacţia clienţilor.
Omer Tetik, CEO, Banca Transilvania
♦ Noua producţie de creditare a fost peste 10% în sistemul bancar anul trecut şi anul acesta Există o mişcare dinamică în sistemul de creditare. Este o creştere sustenabilă. Trebuie să ne uităm la lucrurile pozitive ale economiei, care se văd şi în cifre.
♦ Numărul de bănci e o cifră, nu e aşa important. Cred că primele 5-10 sau 37 de bănci vor fi mai eficiente, mai digitalizate în 5 ani. Avem o populaţie mare nebancarizată şi nu cred că vom vedea o revoluţie pe digitalizare pentru că oamenii nu vor trece direct pe mobile banking dacă nu au avut un cont măcar înainte.
♦ Sistemul bancar este inovativ şi se adaptează repede la provocările economiei, dar trebuie să produci valoare pentru clienti, angajati şi actionari. Trebuie să oferi acces la servicii financiare românilor care se încăpăţânează să rămână în România.
♦ Vrem să folosim tehnologia, digitalizarea în avantajul clienţilor, al angajaţilor. Să vorbim mai puţin banchereşte şi mai mult româneşte cu clienţii.
♦ Industria, zona de large corporate sunt sectoare cu potenţial. Vedem investitori noi, nu ne luăm clienţi de la unii la alţii. Rămânem însă o bancă de IMM, cu focus pe retail.
François Bloch, CEO, BRD-SocGen
♦ Sistemul bancar local este pregătit pentru finanţarea businessului, este robust, are lichiditate suficientă şi s-a curăţat de creditele neperformante.
♦ Noi vrem să dăm credite şi semnăm contracte noi de credite în fiecare zi, în fiecare săptămână. Avem clienţi noi.
♦ Se vorbeşte că nu există încredere în bănci din partea clienţilor, eu văd însă încredere.
♦ Agricultura, producţia, IT şi sectorul medical sunt principalele domenii unde există potenţial semnificativ de creditare. Creditarea este un pilon important al profitabilităţii unei bănci.
♦ Vedem un trend de creştere în zona de customer care şi a incluziunii financiare. Cred că în cinci ani sistemul bancar se va învârti în jurul conceptului de customer satisfaction. Mă aştept să văd mai multe colaborări între bănci şi fintech-uri.
♦ Consolidarea „per se” în sistemul bancar trebuie văzută din punctul de vedere al valorii adaugate aduse pieţei. Avem un număr de actori care aparţin unor grupuri internaţionale şi care sunt forţaţi să iasă din piaţa locală. Nu mă aştept la consolidare în rândul băncilor din top zece doar de dragul de a creşte cota de piaţă.
♦ Este loc de creştere a numărului de clienţi şi mă aştept la o creştere, însă nu creşterea este importantă, ci modul în care băncile vor trata clienţii. Clientul nu mai vrea să fie tratat ca un oarecare, vrea servicii personalizate.
♦ Avem nevoie de predictibilitate şi stabilitate în România.
Gabriela Gavrilescu, vicepreşedinte corporate, BRD-SocGen
♦ Esenţial în luarea deciziei de creditare este planul de afaceri al unei firme, iar garanţiile trec pe al doilea plan şi sunt cerute doar atunci când anumite caracteristici ale firmei necesită şi colaterizarea cu garanţii.
♦ Prin garanţii se înţelege în spaţiul public în principal garanţii imobiliare. Acestea sunt doar o parte a tipurilor de garanţii şi s-a dovedit că nu întodeauna acestea pot rambursa creditul. Mai sunt şi alte tipuri de garanţii care se bazează pe contracte, creanţe, iar în situaţii în care coroborând profilul societătii cu cash flow-ul şi atunci când anumite măsurători nu sunt suficient de asigurătorii pentru bănci în raport cu suma contractată, perioada şi sectorul de activitate al firmei atunci se pune problema unor altor tipuri de garanţii.
♦ Există business nou în zona de corporate. Businessul nou nu a fost însă suficient astfel încât să compenseze amortizările, au existat si write-off-urile care au diminuat activele. Business nou există şi este diferenţiat pe companii mari si companii mici şi mijlocii. Putem avea generare de business nou care să fie dat de investiţii noi sau din ceea ce se poate întâmpla în zona de fuziuni şi achiziţii.
Mihaela Bîtu, vicepreşedinte Corporate, ING
♦ Companiile antreprenoriale din România se confruntă cu o lipsă de capitalizare, iar de multe ori antreprenorii vor să folosească creditul bancar ca pe un capital. Din experienţa mea antreprenorii vor ca băncile să îşi asume riscuri care nu sunt din categoria riscurilor bancare.
♦ Băncile nu îşi pot asuma acelaşi riscuri ca şi antreprenorii. Nu ne putem asuma rolul de finanţator de ultimă instanţă.
♦ Acordăm un credit şi avem datoria de a-l recupera şi nu întotdeauna îl recuperăm. Au fost ani în care sectorul bancar a pierdut mult, deci nu i se poate reproşa ca nu şi-a asumat riscuri.
♦ De multe ori antreprenorii vor să folosescă creditul de la bancă ca pe un capital.
♦ Companiile antreprenoriale se confruntă cu o lipsă de capitalizare, societăţile trebuie capitalizate mai bine. Totodată, nu trebuie aşteptat ca această capitalizare să vină de la bănci, există fonduri de investiţii, piaţa de capital. Răspunsul nu trebuie să vină doar de la bancă.
♦ Pe de altă parte, bancherii trebuie să înţeleagă mai profund businessul clienţilor. Acest aspect este un factor diferenţiator între bănci şi poate permite asumarea unor riscuri mai mari. Înţelegerea businessului clienţilor este o zonă unde băncile trebuie să progreseze.
♦ În ceea ce priveşte corporaţiile noi am făcut o estimare şi am observat că atâtea credite cât sunt acordate corporaţiilor de băncile locale, atâtea sunt luate de la companiile-mamă sau de la băncile de pe pieţele de origine.
Florin Şandor, vicepreşedinte, Intesa Sanpaolo Bank
♦ Creditarea nu a fost pe măsura creşterii economice. De exemplu, industria auto, cea de componente, a atras multe investiţii, majoritatea însă finanţate cu credite de la compania-mamă.
♦ Dacă vrei stabilitate bancară trebuie să ai o monitorizare a portofoliului, să te specializezi pe industrii şi să identifici sisteme noi de creditare care să ţină pasul cu economia.
♦ Uităm unde eram acum 17 de ani. S-au făcut paşi fantastici în sistemul bancar. Este un progres evident, sistemul e matur deja, ţine pasul cu creşterea economică.
♦ Economia merge aproape din inerţie, un factor este Uniunea Europeană, de unde vin investiţii noi.
♦ Exportul creează o siguranţă mai mare pentru companii, profesionalizare, sunt avantaje. Mulţi lucrează în lohn şi acumulează şi alte competenţe. Dar văd avantaje şi pentru cei care lucrează doar pe piaţa românească. Sunt multe de făcut aici, în infrastructură, servicii, utilităţi. Internaţionalizarea poate aduce businessuri mai multe, noi suntem încă timizi. Sunt companii care pot ieşi oricând pe pieţe externe.
♦ Vrem să fim mai activi pe zona de IMM.
Bogdan Neacşu, vicepreşedinte Risk, Patria Bank
♦ În sistemul bancar avem suficient capital pentru a absorbi eventuale şocuri. Indicatorii de prudenţă au un nivel foarte bun la ora actuală.
♦ Nu iau în considerare o nouă criză, ci o nouă etapă de dezvoltare pentru România. Cred că se bazează pe creşterea intermedierii financiare, să iei banii de la clienţi şi să îi plasezi în economia reală.
♦ Economia trece prin cicluri de dezvoltare şi vedem că am supravieţuit după criză. Sistemul şi-a rezolvat problemele. Trebuie să ne uităm la businessul bancabil şi la gradul de bancarizare.
♦ Avem 7,5 milioane de persoane cu un grad de bancarizare de 50%. Potenţial este enorm. Dacă nu mă duc la ei, dacă nu cunosc industria, cash flow-ul, businessul nu îi pot finanţa. Trebuie să creştem gradul de bancarizare.
Tamás Erni, managing partner, Loxon
♦ Piaţa locală se dezvoltă rapid, este mult potenţial aici. Pentru bănci văd potenţial mare pe IMM, dar şi pe retail. IMM nu sunt nici retail, nici large corporate, sunt un segment destul de riscant, practic nu au colateral, deci trebuie să le inţelegi bine businessul, concurenţa, actionariatul, industria, să le monitorizezi.
♦ În Ungaria, s-a început finanţarea IMM-urilor la final de ani ‘90, mult mai devreme decât în România. Sistemul bancar român este destul de puternic, iar dacă îl compar cu cel din Ungaria este chiar mai competitiv.
♦ În viitor, nu va fi o mare diferenţă între a vinde un produs bancar şi a vinde asigurări prin bancă. Digitalizarea înseamnă să ştii nevoile consumatorului şi să îi dai o ofertă personalizată.
♦ Băncile nu vor dispărea în viitor, ci se vor adapta. Tot mai multe produse vor fi vândute online şi vom vedea mai puţine sucursale fizice. Dar băncile au redus numărul de sucursale acum câţiva ani în SUA de exemplu, dar apoi l-au crescut din nou. Oamenii vor să discute în sucursală când iau un credit pe mai mulţi ani, pentru o casă de exemplu. E nevoie de încredere.
Nawaf Salameh, CEO, Alexandrion Group
♦ Ştiţi bancul cu bancherul şi umbrela? Bancherul îţi dă umbrela vara şi o ia când începe să plouă. Când firma merge bine, îţi oferă tot ce e posibil, şi când vrei să concurezi mai agresiv şi cheltuiesti mai mult, atunci băncile se retrag. Problema este că bancherii refuză să înţeleagă businessul.
♦ Firmele puternice trebuie să iasă din România, să se extindă, dar nu există susţinere din partea băncilor pentru o astfel de dezvoltare. Bancherii nu înţeleg businessul.
♦ Dacă te duci să investeşti 20 de milioane euro, nu te ajută nimeni, rămâi o firmă locală. Nu exista reguli ale jocului în holding, băncile le aplică asupra noastră când vor ele.
♦ Noi nu putem comunica cu banca, doar ei cu noi. Când chem un bancher şi îi spun că am de gând să pun la învechit 20 de mii de butoaie, el mă întreabă de ce.
♦ Primul milion de dolari l-am făcut singur. Bancherii trebuie să înţeleagă businessul. Ei caută lucruri uşoare.
Mirela Iovu, vicepreşedinte, CEC Bank
♦ Cred că platformele de social media sunt foarte bune pentru promovarea brandului, pentru a te face cunoscut generaţiei Millenialls şi este un canal de promovare mult mai ieftin decât promovarea tv.
♦ Nu putem vorbi acum în România de vânzarea de produse bancare pe Facebook, Amazon sau eBay, dar ele reprezintă viitorul. Probabil în 3-7 ani vom vedea şi astfel de vânzări. Datele arată că 70% dintre tinerii generaţiei Y nu se despart de smartphone. Canalele tradiţionale de vânzare se vor muta în viitor spre mobile.
♦ Avem un model de business care corespunde unei bănci universale comerciale. Viitorul este al digital banking. O bancă trebuie să se ocupe prioritar de vânzarea produselor sale. Dacă poate vinde în paralel şi alte tipuri de produse, gen asigurări, e ok. Dar noi vindem doar împreună cu un produs al nostru.
♦ Tehnologia, trecerea la businessul bazat pe tehnologie va duce la dispariţia unor locuri de muncă. Trebuie să găsim un echilibru între ce avem acum şi ce va veni. Se discută de ”robocalipsă”. E o masă de salariaţi care va trebui să se reprofileze. Şi nu sunt din generaţia millenialls.
Sorin Drăgulin, retail products & segments director, UniCredit Bank
♦ Trebuie să fim unde sunt clienţii. Cred că de aici porneşte totul. Este foarte important ca fluxurile pe care le desenăm să fie unele simple si pe înţelesul clienţilor.
♦ Posibilitatea de a vinde digital, produse de creditare, se împarte în două,depozitele, oricine poate face un depozit în mobile banking, e la îndemână. Pe partea de produse de creditare intervin mai multe: acordul pentru ANAF, acordul pentru Biroul de Credit, contractul de credit, contractul de asigurări. Nu putem face ceva doar jumătate digital.
♦ Noi chiar dăm credite folosind semnătura digitală, ANAF-ul în schimb nu poate si trebuie să folosim o metodă clasică. Împreună cu un partener de electrocasnice avem proiecte dezvoltate pe plan digital.
♦ Retail înseamnă standardizare şi de aici porneşte challenge-ul , cu toţii ne dorim să venim cu produse adaptate nevoilor clienţilor. Standardizatul are avantajul preţului şi al valorii. Într-o schemă de beneficii se lucrează. Pot fi produse standardizate, dar mulate, iar clientul să îşi poată alege ce îşi doreşte din acele beneficii.
Vlad Antoniu, director comercial, Ergo Asigurări de Viaţă
♦ Primele cinci companii din piata de asigurări de viaţă care au şi activităţi de bancassurance controleză circa 35% din valoarea totală a pieţei de asigurări de viaţă, iar dacă mai adaugăm o estimare de 10% vorbim practic de jumătate din piaţa asigurărilor de viaţă venită prin canalul bancar.
♦ Produsul de asigurare are drept componentă principală riscul, care este o specialitate a asigurărilor, iar atunci când vorbim de bancasurance trebuie să adăugăm elemente importante precum procese, clientul bancar şi distribuţia prin bancă.
♦ Produsele vândute prin bancassurance sunt create special pentru acest segment, iar unele dintre ele nu pot fi achiziţionate altfel. De exemplu, acoperirea riscului de pierdere involuntară a locului de muncă este oferit exclusiv de asigurători pentru că au acces la produse bancare. O astfel de poliţă nu poate fi cumpărată din piaţa asigurărilor. Aceste produse vândute în parteneriat cu băncile sunt rezultatul unei adaptări, iar adaptarea este baza acestor parteneriate.
♦ În viitorul apropiat mă aştept să văd parteneriate între asigurători, bănci şi furnizori de utilităţi. Pe termen mediu am putea să vedem parteneriate cu furnizorii de servicii medicale, iar pe termen lung parteneriate cu companii precum Google sau Facebook.
