Agricultura, o industrie de 15-18 mld. euro anual, este unul dintre puţinele sectoare ale economiei care pun România în fruntea topurilor europene, datorită producţiilor generoase de cereale şi plante oleaginoase.
Spre exemplu, anul trecut România a ocupat locul întâi în UE la producţia de floarea-soarelui şi locul doi la producţia de grâu şi porumb, după Franţa, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică.
Încurajarea producţiei autohtone este unul dintre principalele obiective asumate de Ministerul Agriculturii în 2017, un deziderat pentru care instituţia acordă subvenţii de până în 10.000 de euro pentru sprijinirea producţiei de carne de proc şi câte 3.000 de euro pentru producţia de roşii, două categorii de produse pentru care România depinde de importuri.
Agricultura României nu îşi atinge însă întregul potenţial din cauza fragmentării masive a suprafeţelor agricole, a lipsei tehnologizării sau a unui sistem de irigaţii funcţional, acestea fiind şi unele dintre principalele motive pentru care România înregistrează unele dintre cele mai slabe randamente la hectar din UE, la principalele culturi.
Decidenţii români nu au renunţat, cel puţin la nivel declarativ, la „legea supermarketurilor”, o lege care impune ca cel puţin 51% din produsele agroalimentare prezente pe raftul marilor comercianţi să fie româneşti, o măsură care în prezent nu se aplică.
Cu toate acestea, retailerii s-au aliniat cerinţelor pieţei, pariind pe prezenţa produselor româneşti la raft pentru a atrage clientela, produsele „made în România” fiind o carte pe care mizează majoritatea retailerilor în strategiile lor de marketing.
