Suplimente

Daniel Dăianu: Convergenţa într-o Uniune răvăşită de crize?

Daniel Dăianu: Convergenţa într-o Uniune răvăşită...
07.12.2016, 01:20 691

Perspectiva aderării României la UE a impulsionat enorm influxul de capital străin. Acesta a contribuit la modernizare, la aducere de know-how şi cultura organizaţională; a creat expectaţii foarte mari amplificând totdată o bulă speculativă ce s-a spart în 2008-2009, când economia a implodat cu cca 7% din PIB pe fondul crizei financiare. Deficite externe de două cifre s-au redus dramatic după 2008. 

De-a lungul anilor pre- şi post aderare s-a redus decalajul PIB/loc faţă de media din UE de la cca.25% la cca. 57% în prezent la paritatea puterii de cumpărare. Această cifră este însă înşelătoare dacă ignorăm distribuţia veniturilor. Mai mult, România este economia emergentă din UE unde ponderea muncii în PIB s-a diminuat foarte mult după 2008 la cca 32%; în Ungaria, Cehia, Polonia, Bulgaria, raportul este substanţial mai echilibrat. Mult din exportul României se bizuie pe salarii mici.

Evaziunea fiscală şi evitarea plăţii impozitelor privează economia de importante resurse pentru dezvoltare. Venituri fiscale de 27% din PIB sunt o vulnerabilitate majoră pentru bugetul public, societatea românească. Deşi ţara şi-a schimbat fizionomia şi fiziologia şi au apărut clustere industriale de excelenţă (în unele oraşe mari) producându-se şi un avant excepţional al sectorului IT, există disparităţi regionale frapante şi exodul de capital uman este considerabil.  Acest exod trebuie să fie diminuat prin politici publice, care implică şi reduceri ale diferenţialelor salariale faţă de media din UE. însă măriri de salarii nu trebuie să primejduiască echilibre economice de bază. Exploatarea unor resurse naturale (ex: păduri) se face prădalnic, iar politica de redevenţe ţine puţin cont de interesele naţionale. Nici grija faţă de terenurile agricole nu este în ordine.

România nu trebuie să fie un simplu teritoriu unde se fac tranzacţii! Piaţa Unică din UE nu înseamnă că dispar interese naţionale.  Avem nevoie de o strategie de dezvoltare care să construiască avantaje competitive ieşind din zodia salariilor mici şi având în vedere mutaţii tehnologice revoluţionare în lume. Dezvoltarea înseamnă să foloseşti şi să învingi pieţele; avem nevoie de pragmatism în politicile economice, nu de clişee şi fundamentalisme. Avem nevoie de infuzie de capital străin. Dar este nevoie şi de o prezenţă mai activă a capitalului autohton onest în economie, inclusiv în domeniul bancar; o bancă pentru dezvoltare (după exemplul KfW) este necesară. Trebuie să dezvoltăm infrastructura, să investim mai mult în educaţie de vârf şi vocaţională.

Trebuie să economisim mai mult şi să investim cu eficienţă utilizând fonduri UE la maximum; am putea astfel duce potenţialul de creştere a economiei spre 5% (acum este în jur de 3%). De-euroizarea trebuie să fie încurajată deoarece măreşte robusteţea economiei. Deturnarea resurselor publice trebuie să fie combătută în mod ferm şi trebuie penalizate practicile rele din lumea afacerilor. Trebuie să realizăm proiecte investiţionale în mod efectiv, nu pe hârtie. Uniunea nu trebuie să fie mitizată, ci judecată cu plusurile şi minusurile sale.

România nu este pregătită să adere la zona euro: este nevoie de o masă critică de convergenţă reală şi structurală ex ante; şi zona euro are nevoie de reforme, de mijloace de amortizare a şocurilor asimetrice. Pentru linişte pe continent este important ca UE să nu se destrame. Managementul crizelor (imigranţilor, a euroariei, etc) va continua. Este bine pentru toţi ca divorţul UE de Marea Britanie să fie „de catifea”.

Daniel Dăianu este membru în CA al BNR

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO