Dacă 2012 a fost un an pierdut din punct de vedere economic din cauza căderii guvernului Ungureanu şi a luptei politice din vară cu referendumul pentru demiterea preşedintelui, 2013 a fost un an în care economia a luat aer, dar clasa politică, cu noua putere USL - PSD şi PNL –, a făcut tot posibilul să o tragă înapoi în mlaştină.
Cu 70% din puterea parlamentară, USL şi guvernul Ponta ar fi trebuit să împingă economia în sus cum nu a putut să o facă niciun guvern în ultimii 20 de ani, având în vedere puterea de care dispune.
2013 ar fi trebuit să fie un an în care să se ia decizii economice care sa susţină creşterea economică pentru următorul deceniu şi să scoată România din recesiune. Guvernul Ponta ar fi trebuit să aducă încredere în viitor, să aducă şi să dea drumul la bani astfel încât să se pună în mişcare, măcar în prima viteză, economia, consumul, afacerile şi sistemul bancar, care sunt prinse de câţiva ani în insolvenţe, amânări de plăţi de la o lună la alta, amânări de investiţii şi noi angajări sau bani ţinuţi la saltea de frica viitorului.
Macroeconomic am stat neaşteptat de bine, cu o creştere economică peste aşteptări, cu o inflaţie în scădere, dar, din păcate, din lipsa cererii, cu ştiri economice pozitive care s-au pierdut printre scandalurile politice, ceea ce face ca România să nu îşi poată „marketa şi monetiza“ pe plan intern şi extern lucrurile bune realizate.
Am ales zece evenimente care au fost surprinzătoare pentru mine în 2013, într-un sens pozitiv sau negativ:
1. Scăderea dobânzilor pe piaţa monetară într-un mod destul de solid, ceea ce a permis ca indicele ROBOR, folosit ca indicator de referinţă în contractele de credit, să scadă sub 3% pe an. Cred că dobânzile de acum, cel puţin cele la depozite, sunt la un nivel minim istoric chiar de pe vremea lui Ceauşescu. Scăderea inflaţiei, de asemenea la un nivel minim istoric, este un lucru bun, dar şi rău, pentru că economia României încă nu poate să se descurce fără inflaţie. Companiile româneşti încă nu sunt atât de competitive încât să facă faţă pe o perioadă lungă de timp presiunii pieţei interne şi cererii consumatorilor fără inflaţie şi deprecierea cursului. Scăderea inflaţiei a adus mari probleme şi bugetului de stat. Dar până la urmă faptul că odată cu scăderea ROBOR ar putea să se reducă şi dobânzile la creditele în lei astfel încât să se micşoreze avantajele pe care le au creditele în euro este un lucru demn de menţionat.
2. Ieşirea banilor din ţară. Din păcate, sistemul financiar, şi aşa secătuit de anii prelungiţi de criză, se confruntă cu ieşiri de bani pentru că băncile-mamă îşi retrag banii din România, din operaţiunile locale. Băncile, care de-abia acum încearcă să îşi cureţe portofoliile de credite neperformante, nu au niciun interes să majoreze creditarea, de teamă să nu adune din nou neperformante şi să rămână fără bani.
3. Consumul a bătut pasul pe loc. Deşi statul a injectat în economie un miliard de euro prin reîntregirea salariilor şi majorarea pensiilor, acest lucru nu s-a văzut în consum, ceea ce a ţinut economia pe loc. Fără creşterea consumului, România nu poate să trăiască numai din exporturi şi din agricultură. Comerţul are nevoie de o supapă care să aducă încrederea şi în viitor.
4. Bursa a fost o surpriză plăcută, dar nu atât prin creşterea înregistrată, ci mai ales prin faptul că guvernul Ponta şi-a ţinut promisiunea de a lista Romgaz şi Nuclearelectrica, societăţi mari, care au readus puţin România pe radarele investitorilor.
5. Gestionarea publică de către guvern şi clasa politică a proiectelor gazelor de şist şi Roşia Montană a fost un dezastru care a arătat cât de serioşi sunt politicienii şi guvernanţii români. Nu poţi ca prim-ministru să aprobi în guvern proiectul Roşia Montană şi după o zi să te dezici de el ca parlamentar. Proiectul gazelor de şist este gestionat atât de prost, încât poate să iasă o criză politică de care România nu are nevoie.
6. Investiţia Daimler de la Sebeş este un eveniment de care economia românească va beneficia mulţi ani de acum încolo, pentru că va arăta că există industrie, că există know-how local într-un domeniu extrem de tehnologic, că avem ingineri şi că există potenţial pentru o şcoală auto mondială. Dacă nemţii vor face investiţii de 1 mld. euro, România va trăi din aceşti bani.
7. Industria de pantofi din România. Am aflat că suntem pe locul al 14-lea ca producător de pantofi la nivel mondial şi că suntem pe locul al patrulea la nivel preţurilor, tot la nivel mondial. Producem mai mult decât pe vremea lui Ceauşescu, dar este greu de promovat acest lucru la nivel public cât timp oamenii văd în jurul lor gestionarea dezastruoasă a resurselor României de către clasa politică.
8. Samsung a ajuns să deţină cel mai mare parc solar din România după investiţii de 100 mil. euro. Nici acum nu ştiu ce caută producătorul sud-coreean în acest domeniu, dar, dacă ei au decis să parieze pe România, înseamnă că „există un viitor undeva, într-un domeniu“.
9. Despăgubirile oferite de stat celor care au cumpărat hârtiile moştenitorilor. În subteran, în linişte, cu concursul tuturor partidelor, România a acordat despăgubiri pe bandă rulantă, dar nu celor care şi-au pierdut proprietăţile când au venit comuniştii la putere, în 1945, ci „samsarilor“ acestor ani. Cum este posibil ca Vasile Giambazi, nepotul lui Gigi Becali, să primească o despăgubire de aproape 300 mil. lei, pentru un teren care nu i-a aparţinut şi pe care l-a cumpărat la discount prin faptul că adevăraţii moştenitori au fost ţinuţi la uşă timp de un deceniu? Nimeni nu vrea să publice listele cu cei cărora li s-au plătit despăgubiri. Gândiţi-vă că România mai are de despăgubit, de data asta prin puncte, de 8 mld. euro, după ce 4 miliarde cash au fost plătite până acum, prin acţiuni la Fondul Proprietatea sau bani lichizi.
10. Creşterea economică peste aşteptări, de aproape 3%, care a venit din industrie, export, agricultură şi nu din consm, ceea ce arată ca există o bază solidă în economie peste care se poate construi sustenabil în anii urmatori.
Din păcate, a fost un an bun, pe creştere, dar fără bani, şi cu o teamă continuă atât a populaţiei, a investitorilor şi companiilor în viitor. Şi asta numai din cauza clasei politice.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 23.12.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
