Profesii

Angajatul român nu este productiv. Cât mit şi câtă realitate? "Muncitorul român este harnic şi implicat, inclusiv în Ro­mânia, dacă mediul de lucru este propice"

5 mar 2016 Autor: Dorin Oancea

România nu merge prea bine din punct de vedere economic pentru că are o problemă de pro­duc­tivitate, susţin de mai bine de două decenii o parte din analiştii eco­nomici.

Dar aceasta este o afirmaţie care ascunde ceva capcane; de exemplu faptul că i se impută an­ga­ja­tului dotarea teh­nică care de multe ori lasă de dorit. Sau lipsa pro­gramelor de pre­gă­tire, de re­con­versie pro­fesională, sau slaba co­relare dintre sistemul de învăţă­mânt şi ne­voile reale ale pieţei muncii.

„Mitul că românii nu ar fi mun­citori este unul fals. Impor­tant este ca tehnologia cu care ne facem trea­ba, fie că vor­bim de agricultură, minerit, pro­ducţie sau fizică nucleară, trebuie să fie nouă, performantă şi capabilă să-şi facă treaba în timp“, spune Marcel Bărbuţ, proprie­tarul AdePlast. „O astfel de tehnologie costă mult şi se poate face doar cu credite. Noi am urmat această cale şi acum avem pe cele trei plat­forme fabrici noi, cu cea mai nouă tehnologie în lume la acest mo­ment. Asta ne conferă un avantaj major pe piaţă, pentru că produ­cem la costuri mici, rapid şi cu mare flexibilitate. În lunile de vară înţelegem cel mai bine de ce am investit peste 50 mil. euro în fa­bricile noastre. Fabricile AdePlast au o pro­ducţie anuală de peste 244.000 de euro pe cap de angajat, categoric cea mai bună din indus­trie. Sigur că nu faci nimic cu tehno­logia dacă nu ai oameni an­trenaţi să o manevreze. Şi aici vine o a doua mare cheltuială pentru com­panii, care este de fapt o in­vestiţie în personal. Şcoala nu-i poate învăţa pe oameni să se descurce cu noile tehnologii, deci companiile trebuie să o facă, spune Bărbuţ.

Iar cei 244.000 de euro din cazul lui Bărbuţ nu sunt o ex­cep­ţie; Ioan Mezei, director ge­neral al Stihl România, spune că reu­şeşte să aibă o pro­duc­ti­vi­tate de circa 1 mil. euro pe anga­jat, da­to­rită mo­de­lului de mana­ge­ment ales şi a orga­ni­zării pro­ceselor interne.

„Muncitorul român este harnic şi implicat, inclusiv în Ro­mânia, dacă mediul de lucru este propice“, spune Mezei.

Productivitatea românului tre­buie înţeleasă prin consecinţele ei, explică profesorul universitar Mircea Coşea.

„Românul are mentalitatea că munca este în interes personal, nu face legătura între interesul per­sonal şi interesul naţional, nu face legătura cu faptul că trăieşte într-o societate în care munca fiecăruia contribuie la bunăstarea tuturor.

Nu simte că munca sa face parte dintr-un sistem mai larg, şi de aici tendinţa de a presta muncă la negru, de a fura de unde poate, de a înşela obligaţia pe care o are faţă de locul de muncă pe care îl ocupă. El doreşte să îşi facă treburile lui, fără a înţelege să cedeze o parte din muncă pentru interesul general. Productivitate mai mare înseamnă venituri mai mari şi o viaţă mai bună. Este rău dacă nu înţelegi acest lucru, că productivitatea la locul tău de muncă contează indirect şi mai târziu, şi nu imediat, în viaţa pe care o ai. La noi rezultatul se vrea imediat şi cât mai direct, nu luăm în consideraţie faptul că avem un lanţ de consecinţe. Munca se caracterizează printr-o notă puternică de individualism, nu avem o cultură a unei apartenenţe la un întreg.“

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 29.02.2016

 
Cuvinte cheie:
Angajat
, productivitate
, angajare
, munca
, analisti
, costuri
, falsificare
, piata muncii
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide