32 dintre cele mai importante 40 de industrii ale României au înregistrat în perioada 1989 - 2011 un declin în termen de volum de producţie, potrivit unei analize a viceguvernatorului BNR Florin Georgescu, pe baza datelor INS, care arată rezultatele dezindustrializării din ultimii 20 de ani.
România produce astăzi cu 15% mai puţină carne şi cu 22% mai puţine brânzeturi decât în 1989, iar producţia de ciment şi oţel a înregistrat în ultimii 20 de ani un declin de 34% şi respectiv 74%.
Alte industrii, precum cea de camioane, locomotive şi tractoare, au consemnat scăderi de peste 98% ale producţiei.
Aceste scăderi se văd în slăbiciunea economiei, fabricile de producţie fiind închise rând pe rând pentru că nu erau productive sau nu mai aveau piaţă de desfacere, iar oamenii rămaşi fără slujbe au fost obligaţi să plece din ţară.
Specialiştii spun că multe dintre aceste industrii puteau să fie salvate dacă statul nu şi-ar fi risipit banii, care înainte de ’89 erau alocaţi pentru investiţii, pe cheltuieli de protecţie socială şi ar fi privatizat la timp aceste industrii, sau managerii companiilor respective nu ar fi asistat pasivi la declinul comenzilor şi ar fi luat măsuri rapide de restructurare.
„Statul român nu a făcut nimic după 1990. Singura investiţie realizată este unitatea numărul 2 de la Cernavodă, în rest şi-a risipit resursele pe plata ajutoarelor de şomaj şi alte plăţi. A vândut ce a putut şi a băgat banii în consum. În plus, statul nu a asigurat condiţiile pentru a atrage investitorii străini. Nu s-a făcut nimic în 20 de ani pentru a avea o infrastructură de autostrăzi şi infrastructură de căi ferate şi transport aerian moderne“, spune Petru Ianc, fost director în Ministerul Economiei.
Potrivit acestuia, statul mai putea asigura condiţii legislative atrăgătoare investitorilor străini pentru a prelua fabricile şi prin organizarea pieţei interne. În schimb guvernanţii au desfiinţat cooperativele prin care era organizată agricultura, iar efectul a fost dispariţia industriilor constructoare de maşini care se bazau pe aceasta, precum cea de tractoare, semănători, dar şi camioane.
„Închiderea minelor a avut acelaşi rezultat asupra industriilor conexe. Apoi investiţiile în canalizare, apă, gaze s-au făcut prost şi cu întârziere. Ne-a mai lipsit şi un sistem de învăţământ care să ţină cont de realităţile economice. După 1990 specialiştii au plecat din ţară şi companiile străine au simţit lipsa forţei de muncă înalt calificate în unele domenii. La şcoli se fac 10 ani de teorie şi s-au desfiinţat şcolile profesionale“, mai spune Petru Ianc.
De aceeaşi părere este şi Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, care consideră că unele industrii puteau fi salvate dacă statul român oferea condiţiile necesare, dacă exista cerere pentru acestea şi România ar fi beneficiat de investiţii din partea companiilor străine.
„O altă cale de continuare a producţiei ar fi fost dacă le privatizam şi le dădeam unor companii mari din acele domenii care să investească în ele şi care aveau conexiuni cu pieţele externe. Industrializarea făcută de comunişti nu a fost realizată pe criterii economice, ci sociale şi când economia s-a deschis n-a făcut faţă concurenţei, iar multe industrii s-au pierdut şi, pentru că nu s-au salvat la timp, acum am ajuns unde suntem. În cazul industriei de avioane spre exemplu, nu ştiu dacă avioanele produse de România erau performante, dar nu s-a făcut nimic foarte mult timp în acest domeniu şi în timp se pierd oameni pentru că fabricile acelea însemnau în primul rând forţă de lucru calificată pe care dacă o pierzi, foarte greu o mai aduci înapoi“, spune Croitoru.
El mai este de părere că România nu a lăsat pieţele să funcţioneze liber, fiind impuse restricţii în termenii politicilor economice de după 1990 şi aderarea la Uniunea Europeană s-a făcut cu întârziere, abia în 2007.
Liberalizarea pieţei în 1990 a deschis concurenţa cu jucătorii internaţionali, iar unele produse româneşti n-au rezistat din cauza costurilor mai mari de producţie, altele din cauza calităţii mai slabe sau pe fondul scăderii consumului intern.
„În cazul oţelului spre exemplu, scăderea producţiei s-a datorat în principal consumului intern în declin, care în 1989 era undeva la 9 milioane de tone/an datorită programelor mari de investiţii pe care le avea România şi care în primii ani de după 1990 a coborât la 2,5 milioane de tone şi s-a stabilizat acum la 4-5 milioane de tone. În industria de textile problemele au apărut din cauza lipsei de materie primă, în condiţiile în care nu s-a mai cultivat in şi cânepă şi aşa au murit topitoriile şi ţesătoriile şi s-au dezmembrat fluxurile din textile. Bumbacul se aducea înainte de 1990 din import în mod centralizat. După această dată n-a mai fost nimeni să-l aducă şi s-a intrat în criză de materii prime“, spune Ianc.
Industria de electrocasnice a înflorit însă pentru că România avea produse de calitate şi înainte de ’89, iar investitorii care le-au preluat le-au eficientizat şi au reuşit să crească producţia pe seama exporturilor.
De exemplu producţia de aspiratoare şi frigidere a crescut de 6,5 ori şi respectiv trei ori din 1989 şi până în 2011, în timp ce producţia de anvelope şi automobile s-a majorat de patru şi respectiv două ori, prin atragerea pe plan local a unor jucători de calibru, cum ar fi Michelin, Pirelli, Continental, respectiv Renault şi Ford în industria de automobile.
Deşi în prezent sunt mai multe autobuze decât acum 20 de ani, producţia a dispărut pentru că produsele nu erau de calitate şi România n-a reuşit să atragă un investitor străin care să restructureze producţia.
„Camioanele şi tractoarele româneşti erau destul de bune înainte de ’90, dar costurile erau mari. Exportam tractoare în Iran, Turcia, Siria sau Irak, însă prin dezmembrarea agriculturii consumul a scăzut drastic. Am crescut producţia de cherestea pentru că s-au tăiat pădurile“, a precizat Petru Ianc.
Producţia de cherestea a crescut cu 36% din 1989, cea de bere s-a maiorat cu 63%, creşteri fiind consemnate şi la producţia de preparate din carne (27%) şi maşini de gătit (6%) - parte a industriei de electrocasnice.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 11.12.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
