ZF 24

Bă, da’ comunişti mai suntem! Sper să fiţi voi capitaliştii. Dar nu pe banii statului!

Bă, da’ comunişti mai suntem! Sper să fiţi voi...

Autor: Cristian Hostiuc

07.07.2013, 20:53 5518

Săptămâna trecută mă sună un amic avocat: Aţi primit temă să daţi în aştia de la ANRP, cu despăgubirile? Nu! Şi atunci de ce cereţi ca titlurile de proprietate să nu mai poată fi vândute (către cesionari)? Îşi ia omul banii înainte (adică adevăratul proprietar) şi e treaba celuilalt să îşi ia banii mai departe (de la stat). Şi ce e ăla impozit de 85%?... Urmează o discuţie între amic şi mine pe această temă, că sub ochii noştri şi cu legea în mână se desfăşoară unul dintre cele mai mari jafuri – respectiv afacerea cu restituirea proprietăţilor, despăgubirile acordate, cum adevăraţii proprietari stau cu anii să-şi ia banii, în timp ce cei care au cumpărat drepturile litigioase la discount de 10-20% au deja banii în cont, cei 300 de milioane de lei pe care trebuie să îi ia nepotul lui Gigi Becali pe drepturi litigioase cumpărate acum 3-4 ani de la proprietari şi finalul este… Bă, da’ comunişti mai sunteţi (noi, ZF - n. red.).

Adică ideea este ce avem noi cu cei care fac bani, de ce cerem impozit de 85% pentru câştigul celor care au cumpărat drepturi litigioase  sau de ce vrem ca drepturile de proprietare să nu poată fi vândute către terţi?

Nu ştiu cum amicul meu plus alţii definesc comunismul şi capitalismul, dar sigur ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în această mare afacere a restituirii proprietăţilor celor cărora li s-au confiscat la naţionalizare, în 1948, unde adevăraţii câştigători nu sunt proprietarii de atunci sau moştenitorii acestora, ci cei care au cumpărat drepturile litigioase şi au sărit peste rând la ANRP şi Finanţe ca să îşi ia banii. O mie de oameni au luat deja, într-un fel sau altul, 7 miliarde de lei, în timp ce sunt zeci de mii de oameni care stau cu actele în mână de ani de zile prin tribunale, aşteptând să le vină rândul. Între timp, unii chiar au murit. Asta înseamnă capitalism, în antiteză cu afirmaţia amicului – Da’ comunişti sunteţi!, – ca nepotul lui Gigi Becali, care are în jur de 30 de ani, să ajungă în faţă la ANRP cu drepturi cumpărate cine ştie cum şi să încaseze 300 de milioane de lei? Ce poate fi mai sfidător la adresa României, a statului român, compus din cei 21 de milioane de cetăţeni, decât să-ţi zâmbească cineva dintr-un Mercedes sau Rolls Royce, plimbându-se pe Dorobanţi, „aspirând“ totul în jur şi arătând „cât de tare este“ pentru că a reuşit să îşi ia banii pe care ANRP, Finanţele şi Guvernul i-au pus la dispoziţie cu cea mai mare nonşalanţă, conform legii.

Capitalism înseamnă să creezi ceva, să construieşti un produs, un serviciu, o fabrică, să îmbunătăţeşti continuu un flux tehnologic, să devii mai performant, să oferi un preţ mai mic, astfel încât produsul tău să fie mai democratic, adică să poată fi cumpărat nu numai de o elită etc.

Capitalism înseamnă şi afaceri cu statul, pentru că este cel mai important cumpărător de produse şi servicii, dar nu înseamnă numai să plimbi hârtii şi dosare între birouri sau instituţii ale statului în căutarea unei breşe sau a unui funcţionar care să fie al tău, cu care să împarţi câştigul.

România, „ruptă-n fund“, cu WC-ul în curte, care atrage investiţii străine punând pe primul loc salariile mici – 800 de lei net pe lună -, cu medici şi profesori plătiţi atât de prost încât îşi riscă libertatea pentru 50-100 de euro, a oferit cel mai generos plan de despăgubire pentru cei cărora li s-au naţionalizat bunurile în 1948.

Problema nu este asta, ci faptul că principalii beneficiari nu au fost cei îndreptăţiţi, adică cei cărora li s-au luat proprietăţile, ci cei care au cumpărat drepturile litigioase.

Premierii Tăriceanu, Boc şi Ponta au oferit o schemă de despăgubire prin care au creat milionari care nu aveau nici o treabă cu proprietăţile din 1948, ei nici măcar fiind născuţi atunci. Ironic, unul dintre cei care se ocupa cu tranzacţiile cu drepturi de proprietate, cu reconstituirea lor, cu încasarea de acţiuni la Fondul Proprietatea era un iranian, pe care guvernul român l-a ajutat din toate puterile să fie milionar.

Trei premieri, prin miniştri, prin funcţionarii de stat şi prin instituţiile aflate în subordine au fost atât de generoşi, că doar nu dădeau din banii lor, încât au pus pe masă până acum 4 miliarde de euro (cash şi titluri la Fondul Proprietatea) şi mai urmează câteva miliarde de euro prin noua schemă de despăgubire, din care a rezultat, ca unul dintre beneficiari să fie nepotul lui Gigi Becali. Problema nu este a nepotului, ci a tuturor celor care au făcut să se ajungă aici, funcţionari ai statului. Ăsta e capitalism?

Poate suntem comunişti pentru că protestăm prin scris, mai mult sau mai puţin vehement, acesta fiind singurul mijloc, la toate afacerile făcute de funcţionarii statului care sub protecţia legii, pe care ei singuri o dau, transferă bani de la buget, adică de la contribuabili, la toată clica lor, care este transpartinică. Noi protestăm deoarece vrem ca peste ani capitalismul să mai existe, să nu mai fie naţionalizări, dreptul de proprietate să fie recunoscut, libera iniţiativă să fie încurajată, la orice oră să se nască antreprenori români care să schimbe lucrurile, ca investitorii străini să rămână în România nu să plece, ca toţi să creadă că au şansa lor în economie, prin munca şi mintea lor, nu prin telefoane şi cafele băute în Dorobanţi sau, mai nou, în Herăstrău. De aia suntem comunişti.

Primii care ar fi trebuit să protesteze la sfidarea de la ANRP, de fapt la sfidarea guvernului, sunt antreprenorii români, şi mici şi mari, cei care stau pe la uşile statului să-şi încaseze o factură veche de un an de zile, care se chinuie să-şi recupereze din piaţă, de la clienţi, pentru munca prestată, fie 1.000 de lei, fie 1 milion de lei. Câţi antreprenori români au un profist sau măcar o cifră de afaceri de 300 de milioane de lei? Unii nu ajung la aceşti bani nici într-o generaţie, care munceşte de dimineaţă până seara, şi mai are şi 50 de angajaţi pe statul de plată, plus statul căruia trebuie să îi plătească toate taxele şi impozitele.

Capitalismul înseamnă să faci ceva care se vede cu ochiul liber, nu să arăţi din vârful maşinii şi al ţigării că eşti prieten cu „statul“ şi de acolo îţi iei banii, dintr-un buget la care contribuim, într-un fel sau altul, toţi.

Când un mic antreprenor se plânge că i-a scăzut bonul, pentru că clienţii consumă numai o apă plată, să ştie că este şi din cauza abuzurilor prin lege făcute la ANRP, pentru că cei 300 de milioane de lei s-au luat de la alţii şi s-au dat într-un loc. Când Dan Şucu, de la Mobexpert, se plânge că TVA este mare, să ştie că nu poate fi scăzut, că ANRP are de dat bani, câteva miliarde de euro.

Când directorii din multinaţionale şi din marile companii româneşti se plâng că taxele sunt mari, că şcoala nu le livrează angajaţi pregătiţi, să ştie că profesorii n-au nici un chef să-i înveţe pe elevi mai mult pentru că sunt prost plătiţi, pentru că bugetul de stat trebuie să îi plătească nepotului lui Becali 300 de milioane de lei.

În loc să protesteze ei, care pot să câştige bani mai mulţi dintr-o funcţionare corectă a statului, nu din devalizarea lui (sau e invers, nu?!), noi suntem cei comunişti.

Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 08.07.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO