Băncile din România vor contribui din 2016 la Compartimentul Naţional al unui Fond Unic de Rezoluţie administrat de Uniunea Europeană care, în cazul în care vreo bancă din România va fi pe cale să intre în faliment, va interveni şi o va prelua pentru a-i onora obligaţiile, inclusiv prin preluarea de acţiuni.
Nu este încă limpede cum va fi calculată această contribuţie - ca procent din depozitele atrase sau din activele deţinute, însă principiul acestui Fond Unic de Rezoluţie este că în situaţia în care pentru salvarea unei bănci locale nu ajung banii, fiecare ţară va putea apela la Compartimentele Naţionale din celelalte ţări membre ale acestui fond. „În felul acesta nu va mai trebui ca statul român să intervină pentru salvarea băncilor, în cazul în care ar fi nevoie. Este un mecanism de protecţie la care am reuşit să fim şi noi parte“, au explicat pentru Ziarul Financiar surse oficiale din Ministerul de Finanţe.
Acordul a fost gândit de către Uniunea Europeană în primul rând pentru statele din zona euro, care au trebuit să intervină în criza din 2009 pentru a salva băncile cu bani de la buget, dar vor fi semnatare şi alte câteva state din afara zonei euro, printre care şi România.
„Pentru noi este foarte important să fim parte a acestui acord, pentru că este o măsură de prudenţialitate care va fi apreciată de creditorii externi“, a mai explicat sursa citată. Participarea României la acest acord va fi anunţată în următoarele zile. Acordul urmează să fie semnat în mai 2014.
Sistemul bancar din România se confruntă cu un nivel uriaş al creditelor neperformante, de 23% iar unele bănci mari au atins şi 30%.
Cel mai mare semn de întrebare este de ce s-ar simţi statul român obligat să le salveze în cazul în care ar deveni insolvente, cum s-a întâmplat cu băncile din Irlanda sau Spania, de vreme ce 80% din sistemul bancar local este deţinut de bănci străine, majoritatea din zona euro.
Conform datelor de până în prezent, aceste contribuţii vor fi plătite de băncile cu capital local dar şi de sucursalele locale ale băncilor străine, chiar dacă băncile străine vor plăti la rândul lor contribuţia către Compartimentul Naţional al Fondului din ţările lor.
Fondul Unic de Rezoluţie ar urma să ajungă în opt ani la circa 1% din valoarea depozitelor garantate în statele participante, adică la 55 miliarde de euro. Ponderea depozitelor garantate din România în totalul depozitelor din ţările semnatare se ridică la circa 0,17%, estimează sursele citate. Fondul va putea împrumuta bani de pe pieţe, astfel încât capacitatea sa de intervenţie va putea fi multiplicată de 10-20 de ori în cazul în care va fi nevoie.
Fondul Unic de Rezoluţie este parte a procesului de constituire a Uniunii Bancare, pe care UE are ca obiectiv să o construiască pentru a preîntâmpina crizele financiare şi necesitatea intervenţiei statului. Filosofia este ca băncile să se autosalveze în caz de nevoie şi să nu mai fie nevoie de banii statului.
Fondul Unic de Rezoluţie va fi administrat de către Comitetul Unic pentru Rezoluţie de la Bruxelles, deci contribuţiile băncilor locale vor merge la Bruxelles. Nu este clar dacă acest Compartiment Naţional va avea personalitate juridică română, în subordinea/coordonarea locală a cărei instituţii va fi şi cine îl va conduce pe plan local.
În fiecare ţară din Uniunea Europeană există deja un Fond de Garantare a Depozitelor, dar acesta va funcţiona în mod independent în continuare. În România, populaţia are depozite în bănci de circa 25 miliarde de euro în echivalent, dar Fondul de Garantare are în seifuri doar circa 700 milioane de euro.
Fondul de Garantare se finanţează de la bănci printr-o contribuţie în valoare de circa 0,5% din depozitele atrase. Sunt garantate doar depozitele de sub 100.000 de euro. Numai 12.000 de persoane au în România depozite de peste 100.000 de euro.
