„Sunt 4-5 mari firme străine care domină piaţa achiziţiilor de cereale. Acest lucru ar trebui cercetat de Consiliul Concurenţei pentru că diferenţele între preţurile de achiziţie sunt foarte mici, de un euro la tona de grâu. Oare această cartelizare nu ar trebui observată şi de guvern şi de Consiliul Concurenţei?“, a spus Băsescu, citat de Mediafax.
Primii cinci traderi multinaţionali prezenţi în Români au făcut anul trecut împreună afaceri de 1,5 mld. euro, sumă echivalentă cu 30% din totalul producţiei de cereale.
Astfel, liderul pieţei este Cargill (462 mil. euro), urmat de Alfred Toepfer (424 mil. euro), Glencore (250 mil. euro - rulaje estimate), Ameropa Grains (198 mil. euro) şi Bunge (131 mil. euro).
Tensiunile din piaţa cerealelor în debutul noului sezon început în urmă cu două luni au fost aduse în lumină de Ziarul Financiar, care a semnalat încă din „preambulul“ campaniei tendinţa de scădere accelerată a preţurilor pe fondul recoltelor mari atât în regiune cât şi în economia mondială dar şi că traderii au o campanie agresivă de vânzări la export.
Reacţiile negative ale fermierilor la adresa traderilor vin şi pe fondul diferenţelor de structură dintre cele două pieţe.
În timp ce producţia agricolă industrială este împărţită între câteva zeci de mii de firme, comerţul şi exportul de cereale se află în curtea unui club restrâns de companii.
Mai mult, Bunge, Alfred C. Toepfer şi Ameropa Grains au reuşit pe parcursul lunii iulie şi în primele zile din august să semneze contracte de export în Egipt pentru 540.000 de tone de grâu, adică 7% din recoltă.
Preţurile de export obţinute de cele trei companii nu au coborât sub 188 euro/tonă pentru marfa livrată în porturile ţării nord-africane.
În acelaşi interval, preţurile de la poarta fermelor din România au fost de aproximativ 150 de euro/tonă.
Totuşi, marja traderilor este mult sub diferenţa dintre preţul de achiziţie şi cel de vânzare în condiţiile în care 10 euro/tonă reprezintă navlul, iar alţi 10-12 euro/tonă acoperă transportul până în port şi condiţionarea mărfii.
Preţul grâului la poarta fermei este în prezent cu 25% sub cel din aceeaşi perioadă a anului trecut, însă micşorarea cotaţiilor în perioada imediată după recoltă este considerat un eveniment tipic în anii cu recolte bogate în condiţiile în care piaţa este inundată de marfă, iar fermierii fără depozite şi cu credite scadente sunt în căutare de lichidităţi.
„Anul trecut am avut un an agricol destul de prost, iar anul acesta, cu o producţie foarte mare la grâu, secară, orz, agricultorii vor încasa, urmare a lipsei certificatelor de depozit, cel mult cât au încasat anul trecut, într-un an foarte prost. Deci mi se pare strigător la cer. Ar fi fost cu totul altă capacitate de negociere a producătorilor agricoli români dacă guvernul nu ar fi desfiinţat certificatele de depozit“, a spus Băsescu.
În replică, premierul Victor Ponta a reacţionat în cursul zilei declarând că preşedintele „pune pile“ permanent pentru sponsorii săi baroni din agricultură.
„Noi ne gândim la toţi agricultorii din România, nu la ăia 3-4 care îi sponsorizează campania preşedintelui“, potrivit Mediafax.
Lipsa certificatelor de depozit a dus în jos preţurile?
Preşedintele Băsescu a mai afirmat că imposibilitatea fermierilor de a garanta cu marfa prin intermediul aşa-numitelor certificate de depozit este unul dintre motivele pentru care fermierii nu au avut putere de negociere în faţa comercianţilor agricoli.
„Neasigurând la fondul de garantare resursele necesare pentru certificatele de depozit, guvernul i-a lăsat pe producătorii agricoli români dezarmaţi în faţa achizitorilor.“
Sistemul certificatelor de depozit reprezintă o metodă introdusă în 2009 prin intermediul căreia agricultorii aveau posibilitatea de a obţine de la bancă 80% din contravaloarea în bani a producţiei de cereale depozitate într-un spaţiu autorizat şi licenţiat de Ministerul Agriculturii.
Pe baza cantităţilor de cereale depuse, fermierul primea certificatul de depozit cu o evaluare în bani ce era garantată de Fondul de Garantare a Creditului Agricol, iar pe baza acestui document putea primi o finanţare bancară.
Acest mecanism avea rolul de a oferi o soluţie pentru problemele de lichiditate pe care fermierii le acuză an de an în perioada de după recoltare şi de a conecta comerţul cu cereale la sistemul bancar atât ca pârghie de fiscalizare, cât şi pentru a deschide uşile băncilor în faţa jucătorilor din agricultură.
Utilizarea certificatelor de depozit a fost suspendată însă în luna aprilie a acestui an de către Ministerul Agriculturii.
Una dintre motivaţiile din spatele deciziei au fost fraudele apărute în piaţă, a declarat pentru ZF Daniel Botănoiu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii.
„Certificatele de depozit au fost suspendate, nu eliminate, pentru a modifica legea. Au fost depozite care au ţinut marfa în siloz, după care aceasta a dispărut. Banca s-a îndreptat către Fondul de Garantare a Creditului Rural pentru a obţine despăgubirile, iar Fondul a venit la rândul său către noi, către Ministerul Agriculturii.“
În ultimii patru ani, în perioada în care sistemul certificatelor de depozit a funcţionat, au fost emise certificate pentru 1,6 milioane de tone de cereale, ceea ce înseamnă 2% din producţia aferentă aceleaşi perioade.
„Legea în forma trecută era o aberaţie. Nu spun că nu este nevoie de certificate de depozit, ci de o altă formă a legii, pentru că utilizarea certificatelor este foarte bună.“
În consecinţă, Ministerul Agriculturii ar urma să reformuleze legea până la sfârşitul lunii septembrie astfel încât să poată obţine certificate de depozit şi practic să poată garanta cu marfa şi fermierii care deţin spaţii de depozitare, iar depozitele ce pot folosi acest sistem urmează să fie supuse unor noi programe de auditare, licenţiere dar şi inspecţiilor.
Totul pleacă din lipsa de responsabilizare a agrocompaniilor, spune un mare fermier
Evaziunea fiscală, lipsa de disciplină comercială şi dezechilibrele apărute în piaţa producţiei şi comerţului cu cereale apar din cauza lipsei de reglementare, a spus Mihai Anghel, antreprenorul care a fondat Cerealcom Dolj, o afacere cu rulaje de peste 100 milioane de euro anual din producţia şi comerţul de materii prime agricole.
„Depozitarii sunt băncile fermierilor, iar ca şi în cazul băncilor tradiţionale care depun sume de bani garanţie la Banca Naţională pentru a obţine licenţa de funcţionare, aşa ar trebui să facă şi aceştia. Dacă un depozitar este prins că a fraudat, rămâne şi fără licenţă, şi fără banii depuşi ca garanţie.“
El a mai adăugat că fraudele apărute în trecut în utilizarea sistemului de certificate de depozit au apărut pentru că depozitarii nu au fost obligaţi prin legislaţie să treacă prin „filtre“ şi să acţioneze la nivel local, regional, naţional sau internaţional.
„Comerţ cu cereale poate face acum oricine, introducerea unei obligativităţi de a face comerţ doar prin intermediul depozitelor licenţiate ar face ordine în piaţă, ai şti în orice moment câtă marfă este în silozuri, cât s-a vândut, unde şi cine a produs-o. Am avea întregul drum al grâului din lan până în farfurie.“
Un sistem similar de monitorizare şi control este utilizat în Statele Unite, unde United States Department of agriculture, instituţie similară unui minister al agriculturii, dă publicităţii periodic un raport cu totalul producţiei estimate, al stocurilor, importurilor şi importurilor.
Un astfel de instrument de control nu a fost niciodată pus în aplicare în România în ultimii 20 de ani şi în prezent nu există o monitorizare în timp real a balanţei cerealelor.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 22.08.2013.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
