ZF 24

Ce-a fost bun pentru Germania în 1953 este bun şi pentru Grecia în 2015: Grecia nu va putea supravieţui ca economie dezvoltată fără iertarea datoriilor, „cadoul“ fără de care nici Germania nu şi-ar fi putut reveni după război

Ce-a fost bun pentru Germania în 1953 este bun şi...

Autor: Bogdan Cojocaru

07.07.2015, 00:04 14048

Referendumul prin care grecii au spus nu austerităţii creditorilor interna­ţionali a declanşat o mo­bi­lizare politică fără precedent pe scena politică grecească, marile partide de opoziţie acceptând să-l sus­ţină pe premierul Alexis Tsipras în negocierile privind datoriile ţării. Acum, pentru că are sprijinul clar al populaţiei şi pe cel al politicenilor, lucru rar în Europa, Tsipras are o poziţie de negociere mai solidă ca niciodată. 

Mai devreme sau mai târziu, el va argumenta că ceea ce a fost bun pentru Germania în 1953 este bun şi pentru Grecia în 2015, scrie The Guardian.

Albrecht Ritschl, profesor de istorie eco­nomică la LSE, scria în urmă cu trei ani în revista The Economist: „Planul Marshall avea un strat exterior, programul european de recu­perare economică, şi unul intern, reconstrucţia economică a Europei pe baza iertării datoriilor Germaniei şi integrarea comercială a Germaniei. Efectele imple­mentării au fost uriaşe. În timp ce vestul Europei se lupta în anii ’50 cu raporturi ale datoriei la PIB apropiate de 200%, noul stat vest-german a beneficiat de datorii mai mici de 20% din PIB. Aceasta şi reintrarea forţată pe pieţele europene au fost adevăratele beneficii ale Germaniei din planul Marshall“.

Pentru cine nu ştie, planul Marshall a fost ideea se­cre­tarului de stat al SUA George Marshall şi a avut ca scop reclădirea economică a Europei de­vas­tate de Al Doilea Război Mondial. El a fost aplicat când capacităţile industriale europene erau, la propriu, la pământ. Comerţul interstatal era inexistent. Foametea era peste tot, iar comunismul ameninţa să infecteze Europa, cel puţin din punctul de vedere al lui Marshall. Organizarea cheltuirii banilor americani a fost lăsată în responsabilitatea ţărilor euro­pene.

„Părea să aducă speranţă acolo unde nu exista nimic“, îşi aminteşte Ernest Bevin, pe atunci ministrul de externe al Marii Britanii.

Planul Marshall avea o abordare diferită faţă de trata­mentul aplicat Germaniei după ce aceasta a pierdut Primul Război Mondial şi a fost forţată să plătească despăgubiri uriaşe. Aliaţii îşi învăţaseră lecţia din greşelile trecutului. 

 

Timp de patru ani, SUA au pompat 13 mi­liarde de dolari în Europa, echivalentul a 150 de miliarde de dolari în prezent, în speranţa că astfel europenii îşi vor reclădi capacităţile economice, vor reporni comerţul şi vor respinge ameninţarea sovietică. Nu a fost un act pe deplin altruist. Pe atunci, SUA reprezentau 50% din economia mon­dială şi aveau nevoie de pieţe pentru exporturile sale. Franţa, Italia şi Germania de după război erau practic inexistente ca pieţe. Marea Britanie a fost cel mai mare beneficiar al fondurilor Marshall, primind jumătate din acestea. Germania a încasat 1,4 miliarde de dolari (11% din total), de patru ori mai mult decât Grecia.

Hans Werner-Sinn, preşedintele insti­tutului de cercetare economică Ifo, remarca în urmă cu trei ani că fondurile Marshall au reprezentat doar 4% din PIB-ul german, în timp ce Grecia chiar şi atunci a primit asistenţă financiară echiva­lentă cu 200% din PIB.

Deosebirea între Ger­mania şi Grecia era, însă, că Grecia avea o economie devastată de valurile de invazii militare, de ocupaţia străină, de luptele de rezistenţă şi de războiul civil. Grecia era, în vremurile bună, o ţară cel mult săracă. 8% din populaţia de 7 milioane a fost ucisă, o rată a morţii de 10 ori mai mare decât cea din Marea Britanie în timpul războiului. Ocupaţia germană a secătuit ţara de tot ce putea fi transportat, iar podurile, drumurile, căile ferate, porturile au fost distruse.

Transferul de bani a fost doar una din feţele ajutorului dat Germaniei prin planul Marshall. Mult mai importantă decât fondurile de 1,4 miliarde de dolari a fost ştergerea datoriilor hotărâtă la conferinţa de la Londra din 1953.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO