OPINIE SORIN PÂSLARU, REDACTOR-ŞEF AL ZF

Ce va fi în 2017. Încă nu ne dăm seama ce efecte dure ar putea avea Brexitul şi alegerea lui Trump asupra economiei româneşti

31 dec 2016 Autor: Sorin Pâslaru

2017 se poate dovedi un an mult mai complicat pentru România decât pare în acest moment, ca urmare a reversării tendinţelor internaţionale în investiţii şi în circulaţia liberă a mărfurilor şi serviciilor.

Brexitul şi alegerea lui Donald Trump în Statele Unite sunt deocamdată doar potenţiale ameninţări pentru deschiderea economiei globale, însă pe măsură ce vor apărea decizii concrete acestea nu vor fi în niciun caz în avantajul României.

S-a vorbit mult despre pierderile pe care le va avea România în situaţia în care cetăţenii români din Anglia vor fi trimişi acasă sau nu vor mai fi primiţi în ritmul anterior să muncească peste Canalul Mânecii. Cu siguranţă se va vedea în balanţa de plăţi o încetinire a remiterilor din această direcţie. Însă întoarcerea către interior proclamată de Donald Trump ar putea avea un efect şi mai dur pentru economia românească decât are ieşirea Marii Britanii asupra posibilităţii cetăţenilor români de a lucra în Anglia.

Dacă România a avut un sector care în ultimii zece ani a reuşit să compenseze  pierderile de joburi determinate de dezindustrializare, acesta a fost IT-ul, pe baza investiţiilor multinaţionalelor. Centrele de servicii şi centrele de producţie de software au crescut în primul rând ca urmare a posibilităţii de a expatria joburi din Vest.

Dacă insa mari companii precum Oracle, IBM, HP sau Amazon, care au creat fiecare mii de locuri de muncă în România, vor avea dificultăţi în a-şi crea centre globale de servicii prin externalizarea activităţilor din Statele Unite, aceasta se va resimţi imediat pe piaţa locală.

Deja, mari companii specializate în externalizare au pus pe hold investiţii pe care ar fi trebuit să le facă în India şi Europa de Est, inclusiv în România.

Dacă mâine un mare investitor local, cu mii de angajaţi, primeşte de la centru mesajul ”stai pe loc”, consecinţele locale se vor vedea instantaneu. Clădiri de birouri construite pentru expansiune vor rămâne goale, presiunea pe salariile din IT&C va scădea, achizitia de locuinţe, de bunuri, retailul vor avea imediat de suferit. Ce este un avantaj astăzi – creşterea economică determinată de investiţiile în IT&C – se poate transforma imediat într-un dezavantaj dacă dependenţa de acest sector devine prea mare, iar deciziile sunt în alte centre de putere.

IT&C-ul României este astăzi dependent 80% de comenzile din străinătate. Companiile cu capital autohton încă nu au atins masa critică astfel încât volatilitatea comenzilor externe să fie atenuată.

Toate semnalele de peste Ocean arată că noua administraţie va lua toate măsurile pentru a păstra joburile în Statele Unite, mai ales cele din industriile cu mare valoare adăugată. Astfel, a fost anunţat ca un mare succes faptul că grupul telecom Sprint nu va mai muta 5.000 de joburi în străinătate.

România a câştigat de pe urma externalizărilor, a shared-service-urilor, dar 2017 poate să fie startul unei noi perioade în economia mondială, a unui nou ciclu istoric, în care ţările dezvoltate să se întoarcă spre ele însele. Ţările de la periferie, la rândul lor, nu vor avea ce face şi se vor întoarce spre resursele locale pentru a găsi posibilitati de creştere.

Brexitul şi alegerea lui Trump sunt doar efecte ale celor 3-4 decenii de delocalizare masivă a slujbelor din Europa de Vest în Asia şi Europa de Est.

Fenomenul devenise deja acut încă din anii 2000 în Franţa, unde multe voci au adus în discuţia publică pierderea de locuri de muncă în industrie ca urmare a delocalizării fabricilor franceze. De asemenea, şi în Germania au fost discuţii, însă de mai mică amploare, pentru că puterea economiei germane este covârşitoare asupra celei franceze.

Dacă însă vor veni la putere în Europa de Vest, la partenerii actuali ai României din zona euro (Franţa, Italia, Germania), guverne care vor împiedica delocalizările, situaţia va fi şi mai dificilă.

România trebuie să se pregătească pentru o încetinire a fluxurilor de investiţii în centre de servicii dinspre SUA, precum şi pentru noi perspective în sectorul investiţiilor străine directe în capacităţi industriale.

Ce se vede astăzi la nivelul capitalului social subscris este că marii parteneri comerciali ai României din zona euro au oprit investiţiile în ultimii 2-3 ani. În schimb, vin la cumpărare japonezii. Sunt necesare politici care să ia în calcul posibilitatea scăderii sau chiar opririi investiţiilor multinaţionalelor din IT cu sediul în SUA. Este cu atât mai important cu cât deficitul balanţei comerciale în ultimii doi ani a fost compensat de exporturile de software, astfel încât  contul curent a avut chiar şi balanţe pozitive. Ca urmare pot apărea şi presiuni pe curs.

Noi putem să menţinem parcursul asumat al unei economii deschise, aşa cum ni se spune că este bine să facem, însă ce se poate face atunci când un sfert din PIB-ul lumii, cât reprezintă astăzi economia americană, decide că este mai bine să se întoarcă spre ea însăşi?

Este posibil ca 2017 să fie startul unui alt tip de economie globală, iar teoriile să fie încă o dată rescrise, ca de atâtea ori în istorie. 

 
Cuvinte cheie:
alegere
, refuz
, economia romaneasca
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide