Acum aproape două luni guvernatorul BNR Mugur Isărescu a anunţat că Banca Centrală are în vedere din a doua parte a anului, odată cu scăderea inflaţiei şi diminuarea presiunilor pe curs, intrarea într-un nou ciclu de relaxare monetară şi reducerea dobânzii de referinţă care se află de un an şi o lună la nivelul de 5,25%. Anunţul a luat prin surprindere, analiştii bancari şi-au refăcut imediat calculele, previzionând chiar atingerea unui nivel de 4,25% al dobânzii pentru finalul anului.
BNR spera că această scădere şi relaxare monetară ar presa băncile să reducă dobânzile la credite, pentru a mai apropia clienţii de bancheri şi a nu-i alunga cu ratele mari, şi mai puţin la depozite pentru a nu ieşi economiile în lei din sistem şi a le îndrepta spre valută sau spre saltea.
Băncile au acţionat imediat la declaraţia guvernatorului privind mişcarea viitoare a BNR, ce-i drept puţin diferit, adică au redus instantaneu dobânzile la depozite şi puţin mai greu la credite.
Dar cum două luni înseamnă mult în lumea asta globalizată, între timp peisajul s-a schimbat fundamental, nu în România, ci pe pieţele financiare internaţionale, care are repercusiuni şi pe piaţa românească.
Banca centrală americană FED a anunţat că va tipări mai puţini bani în viitor pentru că economia americană dă semne de redresare, ceea ce a antrenat imediat un val de vânzări pe piaţa obligaţiunilor americane, scăderea preţurilor instrumentelor cu venit fix şi automat creşterea dobânzilor. Concomitent investitorii au început să iasă de pe pieţele emergente, ceea ce a dus la deprecierea monedelor naţionale, majorarea primelor de risc cerute şi creşterea dobânzilor. Acest lucru s-a întâmplat şi în România, cursul leu-euro marcând o fluctuaţie de 3-5% - între 4,35 şi 4,56 lei/euro - în funcţie de intrările şi ieşirile investitorilor străini de pe titluri de stat, iar dobânzile la titlurile de stat în lei au urcat de la 4,6-4,8% la 5,2-5,4%.
În actualele condiţii de inversare a trendului pe dobânzile la titlurile de stat în lei, dar şi în valută, odată cu schimbarea percepţiei investitorilor străini privind randamentul acceptat pentru bănii plasaţi în România în sensul creşterii, întrebarea este dacă BNR va mai opera relaxarea monetară anunţată acum aproape două luni care ar fi trebuit să intre în vigoare odată cu şedinţa de politică monetară de luni 1 iulie.
De la 5,25 la 5% tot va scădea, măcar ca bună intenţie, dar s-ar putea ca ciclul anunţat de Isărescu să se oprească înainte de a fi început, din cauza revenirii tensiunilor şi fluctuaţiilor pe pieţele financiare internaţionale. În condiţiile în care leul este mai mult un instrument de plasament financiar pentru că oferă o dobândă mare, în special investitorilor străini care astfel finanţează bugetul de stat şi mai puţin un instrument pentru influenţarea activităţii economice interne care depinde mai mult de curs şi intrările de valută, Banca Naţională este blocată în propria creaţie monetară. Avem lei, pot fi generaţi automat de către BNR doar printr-o simplă tastare, în limbaj tradiţional se numeşte tipărire de bani, dar ce facem cu ei? Cine-i vrea?
Guvernul Ponta a menţinut echilibrele macro în ultimul an prin reducerea finanţărilor de la buget către economie, adică a stopat banii alocaţi pentru investiţii şi pentru noi achiziţii, ceea ce începe să se simtă. Lucrările de infrastructură suferă pentru că se plăteşte ceea ce s-a efectuat în anii anteriori, noi achiziţii de bunuri şi servicii sunt în stand by până se dă drumul la noi bani, care nu sunt. Consumul a fost pe plus din majorările de salarii de la stat, care îşi pierd acum efectul. Salariile în sectorul privat bat pasul pe loc, dacă nu chiar scad.
Toată lumea resimte un blocaj acut în economie de bani, păstrarea cash-ului şi prelungirea cât mai mult a termenului de plată a facturilor sunt cuvintele de ordine (numai director financiar să nu fii în aceste zile când te sună toţi furnizorii) şi nicio companie sau om de afaceri nu are curajul să dea drumul la cheltuieli sau noi investiţii. Bancherii nu fac nici ei nimic pentru că trebuie să găsească şi să ţină cât mai mult de bani decât să-i împrumute, acestea fiind ordinele venite de afară.
Am fi vrut să vedem cum se transmite în economie şi ce înseamnă o relaxare monetară a BNR, care istoric a operat mai mult cu politici monetare strânse, dar s-ar putea ca lungul trend de scădere a dobânzilor să fie oprit înainte de a începe. Şi nici paleta de alte instrumente ale BNR nu este prea vastă.
Paradoxal, ieşirea din această nouă situaţie - revenirea tensiunilor externe şi majorarea dobânzilor în afară - ţine de o înrăutăţire a situaţiei în Statele Unite. Dacă acolo economia dă semne că mai are nevoie de timp pentru a-şi reveni sustenabil şi rata şomajului scade sub 7% pe o perioadă mai lungă şi nu aleatoriu, FED nu va opri tiparniţa de bani să meargă în continuare 24 din 24. Asta e şansa BNR pentru a putea relaxa propria politică monetară ceva mai consistent, respectiv ca America să nu-şi revină prea repede, iar dobânzile de acolo să fie din nou mici şi astfel banii să vină în România, unde dobânzile sunt mai mari.
Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 01.07.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
