Podul Calafat-Vidin este bun, dar şoseaua de 80 km Calafat-Craiova este un dezastru. Acum se vede haosul de la CNADNR, care a cheltuit 335 mil. euro cu Transalpina, o şosea turistică în munţi, însă nu a refăcut legătura Craiovei cu podul.
Cinci ore a durat drumul dintre Bucureşti şi Calafat, de circa 310 km, în dimineaţa zilei de vineri, deşi, în mod normal, dacă ar exista o autostradă, o astfel de distanţă s-ar parcurge în maximum 2,5 ore.
Deschiderea, la şase ani de la începerea lucrărilor, a podului rutier şi feroviar de peste Dunăre de la Calafat-Vidin este unul dintre cele mai importante evenimente la care am asistat în cei cinci ani de când sunt jurnalistă.
Toată săptămâna am avut în minte această deschidere cu adevărat istorică, în condiţiile în care din cele mai lungi 20 de poduri din ţară, doar cinci au fost construite după ’89, iar în mare parte România se bazează pe poduri construite în urmă cu 50 sau chiar 100 de ani.
Nu ştiam însă că primele lucruri pe care mi le voi aminti atunci când voi prezenta în direct inaugurarea podului la emisiunea ZF Live – iarăşi o premieră - vor fi gropile şi hurducătura de pe drumul dezastruos dinre Craiova şi Calafat, dar şi microbuzul ministerului plin de jurnalişti, al cărui geam s-a spart pe drumul dintre Piteşti şi Slatina după ce de pe şosea a sărit o piatră.
Podul de la Calafat-Vidin, o investiţie totală de aproape 300 mil. euro, deşi este un proiect de anvergură care ar trebui să schimbe la faţă zona din punct de vedere economic, prin faptul că accesul este extrem de dificil şi din punct de vedere rutier şi feroviar îşi diminuează importanţa. Chiar şi dacă a durat şase ani construcţia, inaugurarea podului i-a prins pe români total nepregătiţi: drumul dinspre Craiova la Calafat (DN 56 sau E79), ce ar trebui să fie tranzitat de camioane sau de români care vor să meargă în Bulgaria sau în Grecia, abia acum intră în reabilitare. Aici se vede încă o dată haosul în prioritizarea şoselelor care trebuie modernizate de la nivelul Ministerului Transporturilor.
CNADNR a cheltuit 335 mil. euro între 2006 şi 2010 pe Transalpina, o şosea de 148 km care traversează munţii Parâng şi este foarte puţin folosită de când a fost terminată, în 2010, dar nu a fost în stare să modernizeze 84 km de drum între Craiova şi Calafat care costă 77 mil. euro.
Ajunşi însă la Calafat, drumul până la pod este ca în palmă şi se lărgeşte la două benzi, iar fixând privirea pe partea dreaptă a şoselei deja vezi podul care urmează să fie inaugurat.
Ceremonia de inaugurare a podului a avut loc pe malul bulgăresc, în contextul în care de altfel bulgarii au fost şi cei care au avut cea mai mare contribuţie financiară la acest proiect.
Podul alb ca varul, ce va fi denumit „Noua Europă“, străluceşte sub lumina unui soare puternic de iunie. Viitura dinspre Ungaria este aşteptată să treacă pe la Calafat abia luni sau marţi, iar acesta ar urma să fie de altfel şi primul test de rezistenţă al noului pod.
La ora 15.30, câteva zeci de jurnalişti şi alte câteva zeci de bulgari şi români s-au strâns deja în jurul scenei unde urmează să fie oficiată peste o oră slujba de sfinţire, dar şi ceremonia de inaugurare.
Soarele este dogoritor, iar sticlele de apă de 500 ml date de bulgari jurnaliştilor se epuizează în mai puţin de jumătate de oră. Pentru cine a prins, că nu a fost pentru toţi.
Înainte să înceapă transmisia în direct pentru emisiunea ZF Live, vorbesc cu câteva persoane care au venit să vadă inaugurarea podului, dar care nu se pot apropia de scenă pentru că sunt „închişi“ în spatele unor separatoare rutiere.
„Ne place, acum venim mai des la voi, şi voi la noi“, spun la unison nişte români care locuiesc în Bulgaria, lângă graniţa cu Serbia. Câţiva metri mai încolo, un alt domn spune că a venit special cu bacul din Calafat la Vidin pentru a participa la inaugurare.
„Aveam şi nişte treabă în Vidin, dar dacă tot sunt aici, de ce să nu vin să îi văd pe Ponta şi pe Isărescu? Doar la televizor îi mai vezi“, spune Florin Costache, din Calafat. Cum vă va ajuta podul, îl întreb. „Păi mă duc şi cumpăr mai ieftin mâncare, legume şi haine din Bulgaria. Nu prea am bani să mă duc la bulgari la mare sau la munte“, spune el, în timp ce îşi face vânt cu un eventai improvizat dintr-o revistă.
Ceremonia ar trebui să înceapă la 16.30 şi deja oficialii bulgari, în frunte cu Patriarhul Neofit al Bulgariei, se urcă pe scenă. Căldura te toropeşte şi chiar dacă abia se mai poate respira, agitaţia se înteţeşte şi apar din ce în ce mai mulţi jurnalişti. Câteva sute de oameni se uită în văzduh şi văd un elicopter.
„Âsta sigur e Ponta“, mă atenţionează un coleg din presă. După o jumătate de oră de întârziere, apar însă şi demnitarii români, în frunte cu premierul Victor Ponta şi guvernatorul BNR Mugur Isărescu.
„A durat foarte mult pentru a fi construit, eu sunt al şaselea prim-ministru român de la Isărescu până la inaugurare. Lecţia importantă este să învăţăm împreună să lucrăm mai eficient la marile proiecte necesare ambelor ţări“, explică Ponta. Poate că aceasta este şi explicaţia - instabilitatea la guvernare. Şase prim-miniştri, 11 miniştri ai transporturilor - cine şi când să mai înveţe „tematicile“? Cine şi cum să le mai ceară subalternilor ca proiectele să avanseze?
Marile companii care au fabrici în sudul României spun că podul le va ajuta să-şi optimizeze o parte din costuri, dar recunosc că o nevoie şi mai importantă în acest moment din perspectiva dezvoltării infrastructurii locale ar fi o autostradă în sudul României. Spre exemplu, reprezentanţii Ford, care produce la Craiova circa 7.000-8.000 de maşini lunar, dar are exporturi către Bulgaria şi Grecia de ordinul zecilor, maximum câteva sute de unităţi în fiecare lună, spuneau recent că podul Calafat-Vidin nu va avea un impact direct asupra producătorului auto şi că o autostradă între Craiova şi Piteşti ar fi de departe proiectul de infrastructură care le-ar facilita cel mai mult livrările.
Podul lui Traian de la Drobeta, după planurile arhitectului Apolodor din Damasc, a fost construit în doar doi ani de zile, între anii 103 şi 105, în timp ce „Podul Prieteniei“ de la Giurgiu-Ruse, inaugurat în 1954, a fost finalizat în doi ani şi jumătate. Pe de altă parte, podul de la Calafat-Vidin a aşteptat şase ani ca să fie gata.
Deşi din punct de vedere tehnic constructorii au la dispoziţie mijloace mult mai avansate de realizare a unui astfel de proiect decât erau disponibile în urmă cu 1.900 de ani sau în urmă cu 60 de ani, nenumăratele neînţelegeri între statul român şi cel bulgar privind locul unde trebuia amplasat un astfel de pod şi chiar despre utilitatea unui al doilea punct de trecere a Dunării, precum şi structura solului, care a necesitat o nouă soluţie tehnică, au contribuit la amânarea termenului de deschidere a podului de la Calafat-Vidin.
Podul peste Dunăre între Calafat şi Vidin va avea un trafic estimat de 100.000 de vehicule în primul an de la punerea în funcţiune, urmând ulterior ca numărul maşinilor să crească. Într-un memorandum de finanţare semnat de Comisia Europeană cu Bulgaria în urmă cu câţiva ani se estimează că traficul ar urma să crească la 8.400 de vehicule şi 30 de trenuri pe zi până în anul 2030.
Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 17.06.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
