Acum 30 de ani, Marina Militară românească se pregătea să fie înzestrată cu trei submarine. Totuşi, din cauza unor discuţii, în flota românească a ajuns doar Delfinul, singurul submarin românesc, construit la ruşi, special pentru a vâna submarine nucleare. În prezent, Delfinul zace la cheu, în aşteptare de fonduri, conform publicaţiei locale Cuget Liber.
Totuşi, cei mai vechi membri ai echipajului îşi aduc aminte cu zâmbetul pe buze despre misiunile Delfinului.
Avea 25 de ani, când a fost selecţionat pentru una dintre cele mai importante misiuni ale Forţelor Navale Române. Maistrul principal Leonard Mănăilă îşi aduce aminte cu drag despre momentul în care a fost ales pentru a face parte din primul echipaj al submarinului Delfi-nul. A făcut parte din primul şi singurul echipaj care a făcut scufundări până la expirarea acumulatorilor, în 1995.
„Era prin anul 1985 când Forţele Navale Române au hotărât ca Marina Militară să fie înzestrată cu un divizion de submarine. La acea vreme, se voiau cel puţin trei submarine, după care să construim noi submarine pentru a ne face o flotă. Undeva prin Marina română se selecţiona echipaj, pentru submarin, pe diverse specialităţi. Prin vara anului 1985, când să se definitiveze echipajul submarinului, s-au anunţat mai multe condiţii de pe la partid, ca membrii echipajului să fie căsătoriţi, să fie mem-bri de partid, mai multe criterii. S-au bulversat lucrurile atunci, mulţi au fost scoşi, iar atunci am fost şi eu selecţionat. M-am trezit că am fost cooptat pentru a face parte din primul echipaj al submarinului pe care urma să-l aducem de la ruşi. Primul lucru pe care a trebuit să-l învăţ a fost, bineînţeles, limba rusă. După câteva săptămâni, am plecat! Era o curiozitate extrem de mare, habar nu aveam ce vom face, nu ştiam ce să ne luăm la noi, era ceva nou, unic. Am ajuns în Rusia, unde a trebuit să facem cursuri, care durau aproximativ un an. Am făcut cursuri atât teoretice, cât şi practice, am făcut cursuri de avarii submarin, ne-au învăţat pe un submarin vechi cum se reacţionează în caz de incendiu, de lovitură, de apă la bord. Totuşi, cursurile care durau un an noi le-am terminat în şase luni şi am fost gata de plecare”, povesteşte maistrul principal.
