Dacă îi pui să intre în direct la televizor şi să spună cum arată harta lor electorală din propriul colegiu şi din judeţ, politicienii noştri ştiu pe de rost fiecare alegător şi fiecare vot încotro se duce. Şefii de campanii electorale şi cei care se pricep la numărat, începând de la Viorel Hrebenciuc, Liviu Dragnea, Tudor Chioariu, Vasile Blaga până la Şerban Mihăilescu, Adriean Videanu, ştiu pe de rost toată harta electorală a ţării, fiecare cu cine a votat şi cu cine urmează să voteze.
Dacă îi întrebi însă despre harta businessului românesc, ce afaceri sunt în fiecare judeţ, în colegiul lor electoral, câţi angajaţi sunt în fiecare fief şi unde lucrează, ce cifră de afaceri şi câte locuri de muncă au companiile din zona în care au fost trimişi în Parlament, se va aşterne liniştea. Probabil că nici nu îi interesează. Mai mult îi interesează ce companii şi ce oameni de afaceri cotizează la partid/partide.
De ce l-ar interesa pe Crin Antonescu, parlamentar de Teleorman, că în judeţul lui electoral sunt numai 5.656 de firme care au un număr de 29.665 de salariaţi la o populaţie totală de 380.000 de locuitori? Iar judeţul lui se află pe locul 35 într-un top al judeţelor în funcţie de cifra de afaceri a companiilor care sunt acolo. Sigur asta este prima lui grijă, că în Teleorman „bate vântul“ în activitatea economică. Cred că nici pe Liviu Dragnea, liderul politic al Teleormanului şi vicepremier în cabinetul Ponta, nu-l interesează acest lucru, pentru că dacă l-ar fi interesat, judeţul lui, pe care îl administrează de mai bine de un deceniu, nu ar fi aşa sărac economic.
Credeţi că Tudor Chiuariu, un lider important al PNL din tânăra generaţie, ştie că judeţul care l-a trimis în Parlament, Mehedinţi, este pe ultimul loc în ţară ca activitate economică, având numai 4.116 firme cu 25.435 de angajaţi şi care realizează o cifră de afaceri de 0,9 mld. euro pe an? Sigur nu s-a confruntat vreodată cu aceste cifre, iar la televizor vorbeşte despre activitatea lui Băsescu sau a lui Ponta, mai nou. Dacă ar fi întrebat câţi investitori a adus şi câte locuri de muncă s-au creat în Mehedinţi în urma activităţii lui parlamentare, te-ar înjura. Ce, asta e treaba lui? E treaba guvernului, a lui Băsescu, a lui Boc, a lui Tăriceanu, a lui Ponta. Ce, el creează locuri de muncă?
Dacă l-ai întreba pe Şerban Mihăilescu, omul „de casă“ al lui Adrian Năstase, ce se întâmplă în Botoşani, ar scoate listele cu votanţi cărora le-a trimis pliante electorale, nu cu activitatea economică a judeţului care l-a trimis în Parlament. Credeţi că ştie că în Botoşani sunt numai 4.626 de firme cu 32.426 de angajaţi la o populaţie a judeţului de 412.000 de locuitori? Iar Botoşaniul se află pe locul 41 din 42 de judeţe din punctul de vedere al cifrei de afaceri a companiilor de acolo.
Toate partidele, toţi liderii lor au în faţa ochilor numai harta electorală a României, cine cu cine votează, unde trebuie să te duci ca să fii ales, ce trebuie să dai în fiecare judeţ, cu cine trebuie să vorbeşti, care sunt liderii locali care aduc voturi, începând de la profesori, sportivi până la preoţi. Ce treabă avea Daniel Chiţoiu, fostul ministru al finanţelor, cu Giurgiu sau Ana Birchall, politician al PSD, cum îi dă Google la căutare, cu Vrancea?
Dacă îi întrebi pe toţi despre harta activităţii economice din judeţul lor care i-a trimis în Parlament şi care îi plăteşte cu 1.000 de euro pe lună, mă îndoiesc că se găsesc 1% să vorbească despre ce se întâmplă acolo în indicatori economici, în investiţii sau locuri de muncă.
Nu ştiu dacă guvernul, indiferent că a fost Tăriceanu, Boc sau Ponta, are harta economică a fiecărui judeţ.
Ziarul Financiar a publicat joi una dintre cele mai dezastruoase statistici economice a României. Zece judeţe au 70% din businessul României şi 80% din angajaţii din companii. Asta înseamnă că 32 de judeţe se bat pe rămăşiţele a 30% din cifra de afaceri a companiilor din România şi au numai 20% din numărul de angajaţi.
Ultimele zece judeţe ca activitate economică din România – Sălaj, Giurgiu, Teleorman, Vrancea, Tulcea, Covasna, Caraş-Severin, Vaslui, Botoşani, Mehedinţi – au 3 milioane de locuitori, dar numai 55.000 de firme cu 300.000 de angajaţi. Iar liderii politici din aceste judeţe sunt printre cei mai vocali la nivel naţional. Sorin Frunzăverde, fost influent lider al PDL, dar trecut acum la PNL, conduce Caraş-Severninul de peste 15 ani, dar judeţul lui este pe locul 39 ca activitate economică. Iar lumea îl alege an de an şi ascultă de sfaturile lui la nivel naţional.
Fieful premierului Ponta, Gorjul, se află pe locul 31 ca activitate economică, bătându-se cu Ialomiţa la cifră de afaceri a companiilor din judeţ. Pentru statistică, în Gorj sunt 7.395 de firme care au 54.107 salariaţi, iar şomajul din judeţ este de 8,2%.
Poate că pe premierul Ponta îl interesează ce investitori poate să aducă în România, pentru că marchează din punct de vedere electoral. Dar sigur pe Şerban Nicolae (lider cunoscut al PSD, ales în Mehedinţi), Antonescu, Chiţoiu, Frunzăverde şi pe toţi ceilalţi politicieni nu-i interesează ce se întâmplă economic în judeţul lor electoral, câţi angajaţi sunt acolo, câte firme se deschid sau cum pot să atragă investitori fie străini, fie români, ca să facă locuri de muncă şi poate astfel salariile de acolo să crească.
Creşterea nivelului de trai, cum scrie în orice program de guvernare, nu vine de la sine, numai dintr-un discurs de la tribuna Parlamentului în faţa camerelor de televiziune.
ZF a făcut harta economică a fiecărui judeţ pe baza rezultatelor din 2012 şi 2013. Nu cred că această hartă era schimbată foarte mult pe vremea guvernării Tăriceanu sau Boc. Faptul că România este atât de dezechilibrată economic, că 32 de judeţe fac numai 30% din cifra de afaceri a companiilor din România, nu este numai vina premierului Ponta, ci şi a guvernării de zece ani a lui Băsescu. Chiar îi aparţine şi guvernatorului BNR Mugur Isărescu, care a stat la masă cu toate guvernele şi cu toţi preşedinţii şi avea toate datele statistice ca să avertizeze în privinţa acestui dezechilibru economic, social, dar şi politic şi electoral (ultimele zece judeţe sunt fiefuri PSD de sus până jos şi nimeni nu se va atinge de ele). Faptul că guvernatorul constată acest lucru, că industrializarea se produce în enclave şi nu uniform, nu rezolvă problema. „Nu avem dezindustrializare, avem un fel de industrializare. Se face în enclave. Nu mai trece nimeni cu elicopterul. (...) Nu se mai ocupă nimeni de repartizarea judicioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării. Asistăm la o reindustrializare pe alte principii.“
Isărescu: Jumătate din industria din 1990 trebuia restructurată sau închisă
Cine să se ocupe de repartizarea judicioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării? Băsescu, Ponta, Antonescu, Tăriceanu, Dragnea, Chiţoiu, Şerban Mihăilescu? Ei au avut mai mult de un deceniu la dispoziţie fiind în politică şi nu au făcut nimic.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 17.03.2014
