ZF 24

Expunerea financiară personală

Expunerea financiară personală
26.01.2015, 13:33 1527

 

Decizia recenta a Bancii Nationale a Elvetiei de a lasa liber francul elvetian pe piata valutara internationala, dupa ce a renuntat in a-l mai sustine la acel prag minim istoric de 1,2 franci la Euro, e deja istorie. Foarte recenta, e adevarat, dar istorie.

Din punctul de vedere strict al politicilor financiar – monetare si valutare internationale, foarte probabil ca decizia oarecum intempestiva a autoritatii monetare elvetiene are legatura cu decizia si mai recenta de acum cateva zile a Bancii Centrale Europene de a pompa lichiditate in economia UE pentru a combate stagflatia sau chiar deflatia zonei Euro pe termen scurt. Elvetienii au vrut probabil sa nu mai fie reactivi la fluctuatiile Euro, la deprecierea monedei europene din ultima perioada si au luat o decizie asteptata si logica de fapt de mai multa vreme, daca tot nu sunt tara UE.

Scopul acestui demers insa nu este analiza deciziei elvetienilor, ci cum si daca ne protejam intr-un fel contra acestor miscari ale pietei financiar valutare, care afecteaza intotdeauna si piata creditului. Si nu doar a creditului persoanelor juridice, ci si al persoanelor fizice. Pentru ca si persoanele fizice au ceea ce se cheama in limbajul de specialitate expunere la risc. Deci despre ce risc vorbim ? Despre un dublu risc, respectiv al schimbarii ratei dobanzii, daca nu am un contract cu dobanda fixa si riscul valutar, al schimbarii cursului valutar daca iau credit in valuta, deci nu in moneda locala in care imi obtin in general veniturile, din care platesc dobanda si rambursez creditul.

Sa le luam pe rand. Riscul ratei dobanzii, respectiv acela de a plati o dobanda mai mare in timp daca nu ai o dobanda fixa, poate fi compensat de situatia in care dobanzile scad pe piata si pe termen mai lung in medie poate fi OK; daca insa ai negociat o dobanda fixa la contractul tau de credit si pare ca nu ai nici un risc, tot poti pierde si sa regreti ca nu ai o dobanda variabila, atunci cand dobanzile pietei sunt in scadere. Deci ce e de facut ca sa fi acoperit contra unui risc de a plati mai mult decat ti-ai propus, la incheierea unui astfel de contract de imprumut ? In primul rand depinde de durata si destinatia imprumutului, elemente care dicteaza regulile imprumutului. Daca vorbim de termen scurt, cativa ani, este bine sa fim informati despre evolutia dobanzilor in moneda/valuta in care vrem sa ne imprumutam si despre previziunile specialistilor pentru a alege o varianta cu risc mai scazut, fie printr-o dobanda fixa, daca dobanzile pot creste, fie printr-una variabila daca dobanzile par a fi in scadere. Daca e vorba de termen mai lung, precum in cazul creditelor imobiliare, ipotecare, atunci atentia si informarea cat mai avizata sunt cu atat mai importante, astfel incat sa alegem o varianta cu risc minim pe termen lung, chiar daca nimeni nu poate garanta pe termen lung (mai mare de 5-7 ani) nici rata dobanzii, nici cursul valutar dintre doua sau mai multe valute.

Riscul valutar care vine impreuna cu cel al modificarii ratelor dobanzii la creditele in valuta (moneda unei alte tari sau grup de tari – Euro, Dolar, Franc elvetian, etc..) este unul suplimentar pentru creditele denominate in respectivele valute. De ce ? Simplu, pentru ca alaturi de dobanda fixa sau variabila pe care o platesc lunar la acel credit voi plati mai mult sau mai putin, tot lunar, in lei, in functie de evolutia cursului de schimb dintre leu si acea valuta, in aceste zile vorbim de francul elvetian. Povestea este asemanatoare din acest punct de vedere si pentru creditele in Euro !

Cum ne protejam contra acestui risc de depreciere a leului fata de aceste valute ? Nu prea avem multe alternative, mai ales ca persoane fizice, odata ce ne-am asumat acest risc, mai mult sau mai putin constient. Cel mai usor mod de a te proteja contra acestui risc la creditele in valuta este daca ai de asemenea venituri denominate in valuta respectiva sau macar salariul calculat la o suma fixa in acea valuta. Dar cati oameni se pot bucura de acest privilegiu ? Nu prea multi cred. De aceea insa este bine sa constientizam acest risc de la inceput, chiar daca un astfel de imprumut este mai ieftin initial si chiar asa a si fost, atat cel in Franci elvetieni, cat si cel in Euro, din punctul de vedere al dobanzilor contractate. Acesta este si motivul pentru care o buna parte dintre noi am preferat sa luam credite in valuta acum 7-8 ani sau mai mult, erau mult mai ieftine la dobanda decat cele in lei, adica la mai putin de jumatate ! Deci atunci am facut economii de costuri, acum insa este reversul medaliei, dar situatia se poate schimba la loc, francul se poate deprecia la loc fata de Euro si fata de leu, probabil insa ca nu pe termen foarte scurt, dupa injectia de lichiditate in Euro.

Aici este o alta poveste cu avertizarea autoritatilor romane asupra indatorarii in valuta, insa daca vrei ca lumea sa se imprumute in moneda locala, atunci stimuleaza piata financiar – bancara pentru reducerea dobanzii in moneda locala. Daca dobanzile intre imprumuturile in lei si respectiv, in valuta ar fi fost comparabile, nu spun la fel, acum 7-8 ani, 10 ani, cu siguranta nu am mai fi avut acum atatia oameni expusi la deprecierea leului fata de francul elvetian si nici fata de Euro. Precum si deprecierile anterioare ale leului, atat fata de franc, cat si fata de Euro, dolar, cam din trim IV 2008, de cand a venit criza financiara si in Romania. Poate am uitat cat era Euro in 2008: 3,6 – 3,7 lei, iar in ianuarie 2009, 4,2 lei. Francul ? 2,2 – 2,5 lei in 2008, 2,8 lei in 2009, 3,3 lei in 2010, 3,5 lei in 2011…

Companiile, persoane juridice, bancile au instrumente de protejare contra acestor riscuri, chiar daca acestea presupun costuri suplimentare si nu intotdeauna au succes, plus ca odata intrat intr-un contract de hedging, de protectie contra riscului de crestere a ratei dobanzii sau de depreciere a monedei nationale, nu mai poti beneficia de eventualele castiguri dintr-o schimbare posibila de directie a acestor miscari, dar pentru persoanele fizice, aceste posiblitati sunt mult mai limitate.

De aceea ramane cel mai important asumarea constienta a tuturor riscurilor, prin punerea corecta si in cunostinta de cauza a avantajelor imediate, dar si a acelora pe termen mai lung, cu riscurile asociate. Aceasta este ceea ce numesc eu expunerea personala, de care pana la urma suntem singurii responsabili, ni le asumam. Iar mult trambitata din nou lege a insolventei pentru persoanele fizice nu trebuie sa devina in nici un caz un avocat al inconstientei si iresponsabilitatii personale.

Piata financiar – valutara, ca si piata asigurarilor, a pensiilor private sau piata de capital are regulile ei si este datoria noastra sa le intelegem si sa le acceptam daca avem nevoie de ea, de ele. Si avem, pentru ca altfel nu ne putem dezvolta mai repede, mai eficient, dar si mai constient. Nu intamplator trei dintre pietele enumerate mai sus sunt reglementate de ASF, cea despre care am vorbit mai mult aici, de BNR, iar restul tine de educatia financiara tot mai necesara noua tuturor.

Opinie scrisă de Ovidiu Dimbean-Creta, Profesor Finante, Decan, Scoala de Afaceri Asebuss.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO