Românii au avut mereu au apetit pentru vin, însă abia recent piaţa autothonă, fragilă, a început să aspire la vinuri de calitate, cu preţuri mai ridicate. Industria românească de vin va trebui să se bazeze pe exporturi pentru a supravieţui şi prospera, însă producătorii locali trebuie să înveţe arta cooperării, este concluzia la care a ajuns Financial Times după un studiu al podgoriilor româneşti.
Deşi nu sunt o noutate în România postcomunistă, târgurile de vinuri tind să fie dominate de producătorii puternici autohtoni, sau boicotate de aşa numiţii producători local ”promiţători”, animaţi de dorinţa de a se întoarce la rădăcinile româneşti, scrie Financial Times.
Mulţi producători locali au fost susţinuţi de fonduri nerambursabile pentru reconstrucţie disponibile în România înainte de aderarea la UE în 2007, iar după finanţarea a trecut pe fonduri structurale.
În jur de 30.000 de hectare de viţă de vie au fost plantate din 2007, adică aproape o treime din suprafaţa cultivabilă din România.
Unul dintre cei mai importanţi factori care ţin de lipsa coeziunii comericale este varietatea foarte mare de influenţe cutlurale. Unul dintre primii investitori privaţi, şi totodată primul care a celebrat varietăţile autohtone româneşti de vin, a fost Guy de Poix, pe vremea lui Ceauşescu. Domeniul SERVE al acestuia, localizat în partea de sud-est a ţării, este unul dintre principalii jucători.
Avincis, denumit de Financial Times un ”templu modernist” construit de un politician român, este condus de un producător francez de vinuri şi de soţia sa de origine columbiană.
Corcova are un director de vânzări englez, în timp ce Halewood şi Recaş, doi dintre cei mai mari exportatori de vin, îşi au rădăcinile în oraşele britanice Liverpool şi Bristol.
Gama largă de produse proprii Recaş sunt direcţionate în mod deliberat către supermarketurile din Marea Britanie şi sunt produse de un cuplu australiano-spaniol.
Oprişor este unul dintre cei mulţi producători de vinuri care au în spate investitori germani sau austrieci, în timp ce Bella Geza, mai aproape de granţia cu Ungaria, este maghiar la ”suflet”.
Davino a fost fondat de o persoană venită din SUA, în timp ce Prinţul Ştirbey , ale cărui vinuri sunt disponibile în Marea Britanie prin Societatea Vinului, este un domeniu privat, deţinut de o familie românească care a fugit de comunişti în urmă cu trei decenii.
Jurnaliştii de la Financial Times au luat parte la o degustare de vin la Timişoara, organizată de Szövérdfi-Szép Zoltán, un ungur care locuieşte în România. Ulterior, aceştia au vizitat două crame româneşti: Recaş, pe care au catalogat-o drept o operaţiune ”eficientă”, şi Petro Vaselo, deţinută de italieni, cu clădiri moderne, care contrastează puternic cu zona rustică în care se află.
Publicaţia britanică a fost surprinsă de competiţia de pe piaţa românească de vin, departe de vinurile dulci, ajutate de produse chimice, care erau trimise în trecut în masă înspre Germania.
Recent producătorii români au realizat că pieţele de export sunt mai interesate de produsele autohtone şi de viţele româneşti decât de un alt Chardonnay sau Cabernet.
Cele mai de succes produse ale podgoriilor româneşti sunt Fetească Regală, Fetească Albă şi Crâmpoşie Selecţionată pentru vinuri albe şi Fetească Neagră, Negru de Drăgăşani, Novac şi Babească Neagră pentru vinuri roşii.
