Promisiunile şi efortul statului de a aduce mai mulţi bani la buget se traduc, până la urmă, printr-o presiune crescândă nu asupra evazioniştilor, ci tot a celor care îşi plăteau şi până acum obligaţiile către Fisc. Când tragi linie şi încerci să afli ce a făcut statul cu banii tăi, constaţi nu doar că nu primeşti în schimb niciun serviciu pe măsură, ci că, de fapt, nu primeşti mai nimic. Şi atunci?
Relaţia stat – contribuabil a fost dintotdeauna tensionată, dar, în ultima vreme, pe măsură de Guvernul îşi înăspreşte tonul şi susţine că nu mai tolerează evaziunea care, după cum arată datele Consiliului fiscal înseamnă 20 mld. euro anual (14% din PIB), oamenii care sunt interfaţa între companii şi stat susţin că suportă presiuni crescânde faţă de trecut, deşi au fost mereu corecţi cu statul.
Prezenţi la două emisiuni diferite ZF Live, doi oameni din zone diferite, Dragoş Doroş, directorul departamentului de asistenţă fiscală al KPMG, şi Mădălin Niculeasa, avocat, managing partener la Niculeasa Litigator, au susţinut aceleaşi lucruri. Companiile care îşi plăteasc taxele în România suportă mai mult decât cele care nu plătesc această presiune legată de foamea de bani a statului. Şi, într-un fel, este explicabil, spune Dragoş Doroş cu ironie: evazioniştii sunt mai greu de prins!
„Este mai uşor să mergi la companiile pe care le găseşti imediat decât la cele greu de găsit“, comentează Doroş. O astfel de atitudine devine supărătoare spune el, dar evită să dea de-a dreptul vina pe Fisc afirmând că acesta se confruntă, din păcate, cu o lipsă de resurse.
Despre cât de mulţi bani dă Fiscului fără să simtă că primeşte nimic în schimb vorbeşte şi Mădălin Niculeasa: „Pe mine statul mă verifică la sânge când îmi deduc cheltuielile“. Însă, arată el, dacă lucrurile stau aşa, şi statul ar trebui să dea socoteală de felul în care cheltuieşte banii strânşi de la cetăţeni: „Eu nu simt că mi se întoarce vreo utilitate la banii pe care îi plătesc statului“.
Predictibilitatea legilor, a taxelor, este un lucru esenţial pentru o societate, dar în România oamenii politici nu sunt interesaţi de acest aspect pentru că de pe urma unor legi clare şi limpezi nu poţi profita, acuză Niculeasa. El spune că politicienii preferă să facă legi neclare şi imprevizibile pe termen mediu şi lung. „Nu-şi doresc predictibilitate, pentru că nu profită cei care caută valoare adăugată şi banii din şmecherii. Când ai o lege clară, nu poţi s-o speculezi. Impredictibilitatea le e utilă.“
Dragoş Doroş a mai spus la ZF Live că în goana după bani statul se îndreaptă tot către companiile bune plătitoare de impozite şi taxe, unde „strânge şurubul“, pentru că evazioniştii sunt mai greu de prins.
„Este oarecum firesc ca acele companii care plătesc taxe în România să simtă o strângere a şurubului din partea Fiscului. Fiscul este în deficit de bani şi caută bani peste tot“, a spus în emisiunea ZF Live de marţi, 15 octombrie, Dragoş Doroş.
El a mai precizat că aceste companii care respectă legea şi îşi depun situaţiile financiare la timp sunt mai uşor de controlat de către stat şi că în lupta contra evaziunii „este mai uşor să mergi la companiile pe care le găseşti imediat decât la cele greu de găsit“.
Vedeţi aici emisiunea integrală din data de 16 octombrie 2013
Doroş spune că Fiscul a adoptat în ultimul timp o atitudine mai proactivă în colectarea de bani, atitudine care devine uneori supărătoare pentru antreprenorii români.
„Nu pot spune dacă s-au intensificat controalele, dar există o atitudine a Fiscului mai proactivă în colectarea de bani, ceea ce este firesc. Sigur că această atitudine devine una supărătoare, dar nu aş spune că Fiscul nu se comportă corespunzător, ci din păcate se confruntă cu o lipsă de resurse“, a spus Doroş.
El spune că acest deficit de resurse este resimţit tot de companiile „curate“, care din această cauză nu-şi primesc certificatele de atestare a faptului că nu au datorii la stat.
„O companie care îşi face treaba doreşte să primească nişte servicii pe măsură, iar acest lucru nu se întâmplă încă“, a explicat Doroş.
Ce a mai spus Dragoş Doroş la ZF Live:
- Evazioniştii sunt printre companiile care nu-şi depun situaţiile financiare, nu-şi declară sediile sociale, nu fac facturi nici când cumpără, nici când vând, sunt mai greu de prins.
- Toată consultanţa din România lucrează la un proiect mare pe care ministerul s-a apucat să-l facă, şi anume rescrierea Codului fiscal. Trebuia refăcut din temelii, în sensul structurării, dar odată cu asta se vor modifica şi nişte lucruri importante, pe care aşteptăm să le vedem aprobate.
- Aş putea menţiona legislaţia referitoare la holdinguri. Holdingurile înseamnă pentru noi o creştere a competitivităţii fiscale. Fiscal nu este un lucru foarte complicat, dar este o decizie politică importantă, pentru că cei care vor aproba acest lucru trebuie să renunţe la nişte impozite pe care le avem în Codul fiscal, adică să nu mai impozităm dividendele între companii.
- Au fost anumite legislaţii care s-au consacrat pentru antreprenorii români pentru a investi în România, de exemplu structurile în Cipru sau Olanda. Circuitul de bani între companiile unor holdinguri ar trebui să fie gratis din punct de vedere fiscal, astfel încât investitorii să vină în România. Să sperăm că va fi aplicată de la 1 ianuarie 2014.
- Din punct de vedere fiscal, în România s-a judecat destul de strict în privinţa deductibilităţii cheltuielilor. Cu ani în urmă, un inspector fiscal îţi spunea că nu ai o cheltuială deductibilă decât dacă e legată de un venit impozabil. Acum doi ani, conceptul a avut o mică evoluţie, considerându-se deductibile cheltuielile aferente veniturilor, respectiv tot ceea ce faci în ideea obţinerii de venituri sunt cheltuieli deductibile. Însă în mentalul colectiv, ideea a rămas aceeaşi, dacă ai un venit, îţi deduc cheltuielile. Atunci avem o problemă în cheltuielile aferente dezvoltării economice, pentru că dacă un antreprenor încearcă zece idei de afaceri şi doar una îi iese, cheltuielile vor fi deductibile doar pentru acea afacere. Acum Codul fiscal spune mai mult: dacă ai făcut cheltuieli în interesul activităţilor economice, atunci sunt deductibile.
- Administrativ vorbind, Fiscul se reformează. Ca să ajungem la un nivel acceptabil la nivelul administraţiei fiscale mai sunt mulţi paşi de făcut. Însă avem o veste bună: s-a lansat deja proiectul finanţat de Banca Mondială de reformă a Fiscului. Este vorba de 70 de milioane de euro pe care Fiscul vrea să-i investească într-o reformă totală. Intenţia este să se şteargă ce avem acum şi să se înlocuiască cu ceva complet nou, să avem un sistem de taxe mai eficient.
- Când eram la stat, am început să lucrez la impozitul forfetar. Concluzia tehnică a fost atunci că impozitul forfetar este unul bun, dacă este structurat. După patru ani, acest lucru s-a întâmplat, a apărut un impozit forfetar, pentru trei domenii, foarte concentrat.
- Impozitul forfetar este unul simplu, pentru companiile mici. Însă companiile mici sunt foarte diverse, e normal să te uiţi la aceste întreprinderi, să vezi ce cheltuieli şi venituri au pentru a vedea ce impozit li se potriveşte.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 17.10.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
