Grecii au transformat uleiul de măsline într-un brand de ţară şi fac 200 mil. euro/an din sticlele pe care le trimit în 80 de ţări, din Statele Unite până în Japonia

Grecia, o ţară cu 11 milioane de locuitori, ara­tă din prima rănile pe care criza din 2007/2008 le-a lăsat adânc în economie – clă­diri în construcţie neter­minate, pensiuni tu­ristice goale aflate acum în mâinile bancherilor şi magazine părăsite de proprietarii care nu şi-au mai permis plata chiriilor.

Atmosfera este apăsătoare după şase ani consecutivi de recesiune, dar în agricultură fermierii şi procesatorii taie în continuare facturi pentru că grecii au reuşit să îşi construiască un adevărat brand naţional alimentar.

Acesta este uleiul de măsline, ce poate fi găsit în sticlele de pe mesele hotelurilor şi retaurantelor şi care ajunge în fiecare an în peste 80 de pieţe internaţionale, din Statele Unite până în Japonia, şi din care companiile greceşti fac 200 milioane de euro anual, potrivit Eurostat.

Livezile de măslini şi fabricile de ulei împânzesc întreaga Grecie, dar motorul producţiei este Creta, cea mai mare şi mai sudică insulă elenă.  Aici sunt câteva sute de mici unităţi de procesare tradiţională a uleiului de măsline şi câţiva proprietari de fabrici mai mari care se pot mândri acum cu statutul de industriaş.

Acesta este şi cazul familiei Vassilakis, care de 150 de ani şi şase generaţii se ocupă de producţia de măsline şi procesarea de ulei în Neapoli, o mică localitate aflată într-o depresiune în nord-estul insulei Creta.

Drumul şerpuit din apropierea fabricii este flancat de o parte şi de celalată de livezi de măslini care se apropie în prezent de mo­mentul în care boabele închise la culoare vor fi strânse şi trimise în gurile de admisie ale preselor.

„În Creta sunt 3-4 fabrici mai mari, printre care ne numărăm şi noi. Avem fabrica aici din 1995 şi a fost modernizată în 2007“, a spus Georgia Vassilakis, reprezentanta fabricii din Neapoli. În dealurile pietroase ale Cretei, fabrica familiei Vassilakis s-a transformat într-un adevărat integrator de producţie agricolă brută, astfel că pe linia de procesare a unităţii de producţie ajung măslinele strânse de la aproximativ 3.000 de mici fermieri din zonă, dar şi recolta din livada familiei. „Producem 1.500 de tone de ulei anual, de la jumătatea lunii noiembrie până în februarie. Din 4 kilograme de măsline iese cam 1 litru de ulei“, a spus Georgia Vassilakis, cu ocazia unui tur pe teme agricole organizat în Creta de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), instituţia românească de stat care gestionează programul de fonduri europene pentru agricultură.

Lipsa materiei prime nu este o problemă pentru fabrică având în vedere că livezile de măslini acoperă cam 1 milion de hectare în toată Grecia, adică un sfert din suprafaţa agricolă a acestei ţări.

Cifrele sunt însă în continuă schim­bare şi nici măcar autorităţile de la Atena sau Comisia Europeană nu deţin date publice exacte despre suprafeţele sau producţia de măsline.

La uleiul de măsline, Grecia este însă al treilea cel mai mare producător din lume după Spania şi Italia, dar şi un jucător pe piaţa internaţională a acestui produs, arată Consiliul Internaţional al Măslinelor, organizaţie inter­guvernamentală a economiilor cu interes pe această piaţă. „Facem exporturi şi în Polonia, Suedia, Franţa, Emiratele Arabe Unite, dar şi în România colaborăm cu un magazin din Bucureşti unde trimitem câţiva paleţi pe an“, a spus Georgia Vassilakis, reprezentanta fabricii, care a achiziţionat utilaje de 89.000 de euro cu ajutorul unei finanţări de 50% prin intermediul fondurilor europene pe agricultură.

Mirajul afacerilor cu ulei de măsline în Creta nu i-a atras doar pe micii fermieri, astfel că la 60 de kilometri de fabrica din Neapoli există o altă unitate de procesare mai mică, dar cu un proprietar atipic pentru mediul de afaceri: o mânăstire, care pe lângă ulei produce şi energie „verde“, cu ajutorul panourilor fotovoltatice, pe care o vinde în sistemul energetic al economiei elene.

„Mânăstirea face ulei aici de 500 de ani. În ultimii 20 de ani am modernizat fabrica, iar în ultimii doi ani am luat certificările necesare pentru a vinde către piaţă pentru a ajunge pe piaţă cu un produs standardizat“, a spus reprezentantul mânăstirii Sfântului Agarathos.

Aceasta este una dintre cele patru mânăstiri din Creta care procesează ulei de măsline, insulă ce găzduieşte o biserică la fiecare 8 kilometri pătraţi.

„Uleiul de măsline cretan este vândut (istoric – n.red.) în toată lumea. Cretanii vindeau în trecut fără marketing şi fără standardizare. Exportăm 25%-30% din producţie pe pieţe creştin-ortodoxe precum cea din Rusia, dar şi în Olanda sau Germania“, a spus reprezentantul mânăstirii.

Pe piaţa uleiului de măsline din Grecia s-au făcut în medie afaceri de 700 milioane de euro/an în ultimii cinci ani, iar seg­mentul înseamnă 6% din pro­ducţia agricolă de 10 mi­liarde de euro a acestei economii sud-europene.