De foarte mult timp, cei bogaţi ştiu într-o anumită măsură cum trăiesc cei săraci. Ceea ce este nou astăzi este că secretul cel mai bine păstrat faţă de săraci, cum trăiesc bogaţii, a ieşit la iveală. Prin televizorul satului, internet şi instrumente palpabile pe care un număr tot mai mare de săraci le deţin, stilurile de viaţă ale bogaţilor şi ale clasei de mijloc pot fi văzute color în casele lor în fiecare zi.
Anul trecut, când am călătorit cu preşedintele Evo Morales într-un sat bolivian aflat la peste 4.000 de metri altitudine, sătenii ne-au fotografiat cu smartphone-urile lor. În Uttar Pradesh, regiunea din India cu cel mai mare număr de săraci, am găsit persoane care vizionau telenovele coreene pe telefoanele lor inteligente. Trăim într-o lume lipsită de egalitate. Dar în timp ce bogaţii sunt insensibili la suferinţele săracilor, săracii din mai toată lumea ştiu chiar foarte bine cum trăiesc bogaţii. Şi au demonstrat că vor să treacă la fapte.
Inegalitatea răneşte pe toată lumea. Participarea redusă a femeilor la economie duce la pierderi de 27% la nivelul venitului în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Spre deosebire, creşterea prin incluziune (concept care promovează oportunităţi echitabile pentru participanţii la economie în timpul procesului de creştere economică astfel încât toate categoriile sociale să profite – n.r.) clădeşte un contract social mai puternic, mai robust între cetăţeni şi guvernele lor şi construieşte economii mai puternice. Dacă ar fi să ridicăm rata de angajare a femeilor la nivelul ratei de angajare a bărbaţilor, venitul mediu ar creşte cu 19% în Asia de Sud şi cu 14% în America de Sud.
Oamenii extrem de săraci trăiesc cu mai puţin de 1,25 de dolari pe zi, mai puţin decât monedele pe care mulţi dintre noi se descotorosesc la sfârşitul fiecărei zile. Cu toate acestea, peste un miliard de persoane din statele cu venituri medii sau sărace supravieţuiesc astăzi cu mai puţin de atât. Ştim că problemele fundamentale ale lumii de astăzi afectează nu doar milioane, ci miliarde dintre noi. Aproape două miliarde de persoane nu au acces la curent electric. Aproximativ 2,5 miliarde de oameni nu au acces la servicii financiare de bază.
Şi noi toţi, şapte miliarde de oameni, ne vom confrunta cu un dezastru iminent cauzat de schimbările climatice dacă nu acţionăm acum într-o strategie pe măsura pericolului.
Nevoile dezvoltării lumii, desigur, depăşesc cu mult capacitatea Băncii Mondiale de a le satisface. Dar putem face mult, mult mai mult. Pentru a acoperi cererea în creştere pe care o aşteptăm în condiţiile în care devemim mai buni în a livra cunoştere şi soluţii clienţilor noştri, ne întărim capacitatea financiară astfel încât să avem venituri şi capital mai mari.
Recent am luat măsuri pentru a dubla capacitatea de împrumut către statele cu venituri mijlocii de la 15 miliarde de dolari la 28 miliarde de dolari. Astfel, capacitatea de împrumut a Băncii Mondiale se va majora cu 100 de miliarde de dolari în următorii zece ani la aproape 300 de miliarde de dolari. Aceasta se adaugă celei mai mari suplimentări din istoria IDA, fondul nostru destinat celor mai sărace state, cu 50 de miliarde de dolari în garanţii şi credite.
În acelaşi timp, ne majorăm sprijinul direct către sectorul privat. Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (MIGA), agenţia Băncii Mondiale pentru asigurare contra riscului politic, intenţionează să–şi majoreze garanţiile cu aproape 50% în următorii patru ani. International Finance Corporation (IFC), vehiculul nostru pentru sectorul privat, se aşteaptă să-şi dubleze portofoliul în următorii zece ani la 90 de miliarde de dolari. În zece ani credem că angajamentele noi anuale ale IFC vor creşte la 26 de miliarde de dolari.
Luate per ansamblu, angajamentele anuale ale BM, care astăzi sunt de 45-50 miliarde de dolari, sunt aşteptate să crească la peste 70 de miliarde de dolari în următorii ani. Această putere de foc financiară suplimentară reprezintă o creştere fără precedent pentru Grupul Băncii Mondiale. Suntem acum în poziţia de a mobiliza şi garanta în total sute de miliarde de dolari anual în anii care vin.
Trebuie să găsim modalităţi mai eficiente de a lucra cu parteneri cheie şi cu membrii, inclusiv cu aceia din societatea civilă şi din sectorul privat. Avem nevoie de parteneriate, instituţii globale puternice, un sector privat dinamic şi lideri politici hotărâţi.
Dar, cel mai important, trebuie să unim oamenii din întreaga lume într-o mişcare de anvergură globală pentru a eradica sărăcia. Toate segmentele societăţii noastre globale trebuie să se unească pentru a transforma viziunea unei economii mai juste, mai sustenabile, în acţiunea decisivă care va fi moştenirea noastră lăsată viitorului. Lumea ne priveşte.
