Poate părea simplă ecuaţia producţiei de energie din Gorj, dar ea este compusă din 19.000 de oameni care susţin 200.000 de alte locuri de muncă pe orizontală, cele mai mari termocentrale din România şi 17 cariere din care până acum s-au extras un miliard de tone de cărbuni.
Ar mai fi de extras încă un miliard de tone de cărbuni din Oltenia, dar dacă investiţiile se vor limita numai la vorbe, aşa cum a fost cazul ultimilor 24 de ani, va mai rămâne un pământ bogat în lignit şi cam atât.
„Trebuie neapărat să facem ceva nou pentru că până acum am avut o politică de supravieţuire. Dacă laşi să moară totul, nu mai ai cum să te mai întorci la cărbune. În 24 de ani nu s-a întâmplat nimic“, spune Corneliu Diţescu, directorul Sucursalei Electrocentrale Turceni, fostul Complex Energetic Turceni, care azi face parte din Complexul Energetic Oltenia.
Turceniul este cea mai mare termocentrală din România care poate să asigure de una singură peste 10% din toată energia de care are nevoie ţara. Primele patru grupuri au fost puse în funcţiune în patru ani, între 1978 şi 1982, iar apoi au mai urmat încă trei unităţi. Unul deja a fost casat, iar un alt grup mai are 1.600 de ore de funcţionare şi-l aşteaptă acelaşi lucru. Ţinând cont de capacitatea lor cumulată, este ca şi cum ai trimite la tăiat un reactor al centralei nucleare de la Cernavodă.
Centrală cât 1.200 de terenuri de fotbal
„Toată centrala se întinde pe 1.200 de hectare, ceea ce înseamnă cam 1.200 de terenuri de fotbal. Coşurile de fum au 228 de metri înălţime, ceea ce înseamnă cam cât trei hoteluri Intercontinental puse unul peste altul. Noi credem că este cea mai frumoasă termocentrală. Dintr-o mână de cărbuni poţi să aprinzi trei becuri, ceea ce înseamnă lumină suficientă pentru o garsonieră“, explică pe înţelesul tuturor Diţescu, care lucrează din ’76 în centrală.
În toţi anii săi de experienţă, întrerupţi de câteva pauze, centrala s-a schimbat mult, dar ceea ce ar avea nevoie acum este de un grup nou, de 500-600 MW, care să înlocuiască „bătrânele doamne.“
„În ’76 m-am angajat aici şi ţin minte că am făcut prima punere în funcţiune a grupului 4 în noaptea de Crăciun. Îmi amintesc că după aceea am oprit doi copii într-o benzinărie să-mi cânte şi mie pentru că altfel nu mai auzeam colindele. În anii de vârf, în centrală lucrau peste 5.400 de oameni. Mergeam aşa cum puteam pentru că nu importam tehnologie, aşa că în permanenţă cineva repara ceva. În plus, toată lumea trebuia să aibă servici. Te luau cu maşina să te duci la muncă. Acum alergi tu după servici. Mai suntem cam 1.900 de oameni şi toţi am vrea să avem un grup nou la centrală, de 500-600 MW“, spune şeful celei mai mari termocentrale din România.
Termocentrala care se bate cu hidrocentralele
Dacă Turceni este cea mai mare termocentrală din România, Rovinari este cea mai eficientă, cu cel mai mic cost de producţie care se poate lupta de la egal la egal cu multe dintre hidrocentralele controlate de Hidroelectrica. În timp ce la Turceni cărbunele este transportat de la 20-25 de kilo-metri, la Rovinari lignitul vine de la 7 kilometri, de la patru mine care înconjoară unitatea, Rovinari, Tismana, Pinoasa şi Roşia.
De exemplu, potrivit unor informaţii furnizate de Hidroelectrica, cel mai mic cost de producţie pe MWh este realizat la sucursala Porţile de Fier, care administrează cea mai mare hidrocentrală din România, şi era de 73 de lei anul trecut. La Haţeg însă, un MWh costa aproape 410 lei, ceea ce înseamnă de peste 2,5 ori mai mult decât costurile termocentralei Rovinari.
„La Rovinari avem cel mai ieftin MWh dintre toate termocentralele noastre şi este de 155 de lei. La Turceni, costurile ajung la 190-200 de lei pe MWh, iar la Işalniţa avem un cost de 220-240 de lei“, explică Laurenţiu Ciurel, directorul general al Complexului Energetic Oltenia, structură înfiinţată în 2012 prin alipirea complexurilor energetice Turceni, Rovinari şi Craiova cu minele de cărbuni ale SNLO.
„La Rovinari avem 1.800 de oameni din care 300 sunt femei. Centrala asigură circa 10% din producţia de energie a României“, spune Ion Pisc, directorul general al Sucursalei Electrocentrale Rovinari. Pisc lucrează de 33 de ani la Rovinari. „Între ’85 şi ’89 eram militarizaţi, adică aveam lângă noi soldaţi înarmaţi care ne supravegheau. Directorul avea omolog un comandant. Asta era să nu care cumva să faultăm sistemul“, îşi aminteşte Pisc. Spre deosebire de Turceni, care nu a atras niciun investitor pentru grupul nou dorit, la Rovinari chinezii ar putea construi o termocentrală de un miliard de euro. Proiectul este încă în faza de analiză, iar costul mic de producţie datorat apropierii carierelor de exploatare de lignit este un avantaj semnificativ. Una dintre carierele care alimentează Rovinariul cu lignit este Roşia.
Platou de film SF
„Din cei 13.000 de angajaţi din divizia minieră 1.400 sunt aici, la cariera Roşia. Oamenii lucrează 24 din 24 de ore, cinci zile pe săptămână pentru că altfel nu ar mai ajunge cărbunele la termocentrale“, spune Daniel Antonie, directorul diviziei miniere.
Cariera Roşia este o mină de suprafaţă, cu o arie de 18 kilometri pătraţi, care are o adâncime de 200 de metri. Groapa se desfăşoară în trepte aşa că nu-ţi dai seama că este atât de adâncă. Straturile de cărbune se disting de straturile de pământ prin culoare.
„Este negru deasupra şi sub este alb. Este ca un sendviş“, spune Antonie. Cărbunele este scos la suprafaţă prin nişte excavatoare de 30 de metri, cât un bloc de zece etaje. În ciuda dimensiunii, utilajele se pierdeau în acea groapă.
„Dacă veniţi săptămâna viitoare, veţi vedea că mina s-a mutat“, ne spune şeful diviziei miniere din CE Oltenia. Alte pământuri sunt scurmate mereu pentru a scoate la suprafaţă cărbunele, păduri sunt rase, sate sunt înghiţite, cimitire sunt mutate de groapa plină de lignit.
„Circa 51% din preţul final al unui MWh reprezintă cărbunele. Înainte ponderea era la 32-38%, dar aveam o producţie de 30 de milioane de tone. Acum avem 25 de milioane de tone“, mai spune Laurenţiu Ciurel, şeful de la CE Oltenia.
De modul în care merge Complexul Energetic Oltenia nu depind numai cele 19.000 de locuri de muncă ale companiei, ci peste 200.000 de slujbe pe orizontală, pentru că în afară de minerit, turismul, de exemplu, nu aduce deocamdată foarte mulţi bani. De altfel, mineritul face din Gorj al treilea judeţ din România ca venituri pe cap de locuitor, după Bucureşti şi Prahova.
Marile probleme
În ciuda acestui lucru, boom-ul energiilor verzi, consumul în scădere, preţurile la curent tot mai mici, dar şi restructurarea întârziată ridică probleme enorme pentru producătorul de energie, care asigură peste 20% din total.
În 2013 lumea a uitat de noi pentru că a plouat mult şi a bătut vântul, dar în 2011-2012 din două-n două luni se spunea că noi am salvat economia. Germania de exemplu a produs anul trecut cea mai multă energie pe cărbuni din istoria sa. Vorbesc despre decarbonizare statele care nu au cărbune, iar pentru noi ar fi o mare greşeală dacă renunţăm la acest domeniu. Mai avem rezerve pentru încă 50 de ani“, explică Ciurel.
Potrivit acestuia, misiunea termocentralelor de a rezista în piaţă este cu atât mai complicată cu cât anumite categorii de producători beneficiază de avantaje din partea statului român. „De exemplu, anul trecut am preluat centrala pe gaze Brăila în contul unor datorii de 30 de milioane de euro ale Termoelectrica. Este foarte bine amplasată, dar nu are aceleaşi beneficii ca Petrom şi Romgaz. Noi plătim 480 de dolari pe gaze, iar ei le iau la 190 de dolari“, spune Ciurel. Regenerabilele sunt o altă pacoste pentru producătorii termo pentru că energia lor este preluată cu prioritate în sistem, dar dezechilibrele sunt rezolvate tot de termocentrale sau hidrocentrale. Primele au ajuns să polueze mai mult din cauza modului de funcţionare.
Nebunia din 2013
„Suntem extrem de expuşi la un blackout (pană masivă de curent - n.n.) şi nu doar România. În decembrie, sistemul aproape a picat pentru că deodată un reactor de la Cernavodă s-a oprit, iar vântul nu a mers conform predicţiilor. În loc să livreze 1.500 MW în sistem, producţia a fost zero. Nu mai aveam la ce să mai dăm drumul.
Obligaţia producătorilor de energie regenerabilă de a avea un back-up trebuie să fie trecută în lege. Şi în gol de sarcină (de exemplu în weekenduri când scade consumul de energie - n.red.) ar trebui stabilit un procent de funcţionare pentru energia eoliană, pentru că noi nu putem să fim opriţi şi porniţi după cum bate vântul. Sau ar putea primi preţuri negative la energie, adică stai în piaţă, dar plăteşti“, spune Ciurel.
Potrivit acestuia, în aprilie Complexul Oltenia a avut 29 de opriri şi porniri pe grup pentru a echilibra sistemul de variaţiile introduse de eoliene. Fiecare astfel de manevră costă 200.000-300.000 de lei, costuri care mai departe se duc în buzunarele consumatorilor.
„A fost o nebunie ce s-a întâmplat anul trecut“, îşi aminteşte Ciurel.
Dincolo de acest lucru, preţul energiei a scăzut anul trecut din cauza consumului şi a producţiei bune de energie hidro şi eoliană şi nici pentru anul acesta nu se anunţă veşti încurajatoare.
Tăieri pe linie
În tot acest context, statul român insistă să meargă mai departe cu listarea la bursă a Complexului Oltenia, deşi sunt puţine motive care să justifice această măsură. Reorganizarea nu este terminată, iar perspectivele de piaţă nu sunt bune. „Aveam 119 tipuri de sporuri pentru angajaţi, acum avem 29. Am tăiat din fondul de salarii 70 de milioane de lei de la 875 de milioane de lei cât aveam pentru anul trecut“, spune Ion Răuţ, directorul diviziei de resurse umane din cadrul CE Oltenia.
Dincolo de acest lucru, compania are şi un plan de reducerea a personalului, 600 de oameni urmând să plece anul acesta.
„Necesitatea creşterii productivităţii muncii pentru menţinerea competitivităţii societăţii pe pieţele de energie electrică determină planificarea reducerii cu 3.138 a numărului de salariaţi în perioada 2014-2018“, spune Răuţ.
Totodată, în activitatea de minerit se urmăreşte o scădere a costului de exploatare pe tona de liginit de la 66 de lei anul trecut la 56 de lei anul acesta. Toate eforturile sunt însă pentru a rămâne pe linia de plutire pentru că la un preţ al energiei de 184-186 de lei pe MWh nu se prea poate vorbi de profituri substanţiale când costurile de producţie ajung şi la 240 de lei pe MWh.
Ca la noi, la nimeni
„Este absolut iraţional să stau în piaţă şi să concurez cu Hidroelectrica. Acolo curge apa, eu am mii de oameni în mine. Da, aş vrea să se rupă Hidroelectrica, aş vreo o hidrocentrala ca Lotru. Noi trebuie să funcţionăm în bază (constant - n.red.), iar vârfurile trebuie acoperite cu hidro. Ar trebui să fie 3-4 astfel de companii în piaţă care să concureze între ele“, spune Ciurel.
România a avut un plan, de a crea două companii energetice mari, Electra şi Hidroenergetica, în urma căruia trebuia să rezulte un mix de producţie de energie, aşa cum au toate ţările. Planul s-a izbit însă de un zid ridicat de Fondul Proprietatea, care este acţionar minoritar în toate companiile energetice importante deţinute de stat, şi de finanţatorii României care i-au cerut să-şi vândă companiile mai degrabă decât să le întărească. La final au rezultat Complexul Energetic Oltenia şi Hunedoara care nu rezolvă problema sistemului spart pe surse de producţie.
„Toate deciziile importante se iau cu 90% din voturi, iar la noi Fondul Proprietatea are 20%“, spune Ciurel. Astfel, în timp ce în Italia Enel are un mix de producţie, iar în Cehia CEZ înglobează energie nucleară cu termo, în România Complexul Energetic Oltenia trebuie să se bată de la egal la egal cu Hidroelectrica şi Nuclearelectrica.
„Dacă funcţionam într-un mix energetic, eram şi noi în rândul lumii. Rovinari poate de unul singur să se bată cu Hidroelectrica, dar restul nu se descurcă. Nouă ne trebuie între 200 şi 400 MW în hidro ca se ne facem vârfurile (să acopere vârfurile de consum - n.red.)“, spune şeful CE Oltenia.
Problema este că un astfel de plan, de a forma un mix de producţie, este tot mai departe de realizare, mai ales în contextul în care Nuclearelectrica s-a listat la bursă, la rând fiind Hidroelectrica şi Complexul Energetic Oltenia.
„Asigurăm 200.000de locuri de muncă pe orizontală. Oamenii buni nu se formează decât în zece ani de zile. Este foarte grav ce se întâmplă acum. Nu există o altă modalitate de a supravieţui decât mixul de energie“, insistă Ciurel.
Ieri Hidroelectrica a primit 5 oferte de intermediere pentru listare, toată lumea bună din finanţe fiind interesată să facă bani din vânzarea perlei sistemului energetic local, iar pentru CE Oltenia listarea a fost anunţată pentru octombrie.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 21.01.2014
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
