Creşterea economică mai mare decât aşteptările pe primul semestru al acestui an, estimată la 2,2%, a indus o letargie pentru actualul cabinet. Deşi a venit pe un val uriaş de contestare a abuzurilor cheltuielilor guvernului anterior, de un an şi trei luni de când este la putere acţiunile de transparentizare şi eficientizare administrativă au intrat într-un con de umbră.
„Dacă nu făceam acum această tăiere, cu FMI-ul la uşă, scăpam cel mai bun prilej pentru a restructura statul“, a spus într-un cerc de apropiaţi preşedintele Traian Băsescu în mai 2010, imediat după ce anunţase tăierea cu 25% a tuturor salariilor din administraţia publică.
Este adevărat că mişcarea de atunci, însoţită şi de creşterea brutală a TVA, a provocat prăbuşirea consumului şi economia încă nu a reuşit să-şi revină din acel şoc.
Dar privind acum evoluţiile actualei administraţii în ceea ce priveşte eficientizarea cheltuielilor publice, devine explicabil de ce doar prin astfel de mişcări brutale se pot pune sub control cheltuielile administraţiei în România. Altfel, caracatiţa îşi întinde tentaculele şi te înghite încă înainte de a face vreo mişcare. De trei ori a fost făcută şi refăcută legea salarizării între 2009 şi 2012 şi rezultatul este că mai trebuie făcută încă una. Ce o fi aşa de greu să iei toate salariile bugetarilor şi să le aliniezi de mâine la cel al preşedintelui?
Birourile sunt pline de oameni care mişcă două hârtii de la o instituţie la alta, iar profesorii şi medicii sunt în continuare la capătul liniei de salarizare.
Au fost opinii că din sistemul bugetar trebuie să plece 300.000 de oameni, faţă de circa 1.200.000 acum şi 1.400.000 cât ajunseseră bugetarii sub guvernul Tăriceanu. Şi sunt corecte. În 1990 erau doar 800.000. Trebuie drastic scuturate organigramele, cu 25%. Pentru mulţi, angajarea la stat a devenit ţinta vieţii. Plus 20% la cheltuielile salariale în bugetul consolidat pe primele şase ale anului, aşa cum arată execuţia bugetară venită ieri de la Finanţe, demonstrează pentru ce a fost lupta în alegeri. Astfel, ponderea în buget a cheltuielilor cu salariile pe primele şase luni a crescut de la 2,7% din PIB în 2012 la 3,1% din PIB în 2013.
Pur şi simplu s-au folosit de nemulţumirea oamenilor pentru a se aşeza în fotolii, dar nu-şi dau seama că o să fie şi ei la fel de repede zdrobiţi de valul nemulţumirilor dacă nu pun pe masă măsuri concrete.
În acest moment sunt mişcări subterane, se fac calcule febrile ce ministere să-şi mai reducă cheltuielile prin rectificare ca să se adapteze la veniturile bugetare în scădere. Nimeni nu se atinge şi nu pune însă problema reducerii drastice a numărului de bugetari şi a selecţiei prin concurs a celor rămaşi.
Veniturile trebuia să crească cu 9% pe primul semestru, dar nu au crescut decât cu 4,8%, ceea ce înseamnă că sunt în scădere cu 2 miliarde de lei faţă de nivelul asumat conform proiectului de buget. Pentru tot anul 2013 înseamnă 4- 5 miliarde de lei venituri nerealizate.
Cât să mai tai de la investiţii (cheltuielile de capital sunt în scădere cu 8% pe primele cinci luni) ca să te încadrezi în ţinta de deficit?
Numărul total de bugetari este ţinut sub cheie de Ministerul Finanţelor şi nu este publicat decât atunci când acceptă secretarul de stat Gheorghe Gherghina să răspundă la solicitările presei. Cu 1,2 milioane de bugetari şi cheltuieli salariale cu bugetarii de 24% din veniturile strânse la bugetul consolidat al statului, România este raiul sinecurilor.
Ca o molimă se întinde în cercuri concentrice angajarea la stat fără concurs. Unchi, veri, nepoţi, fini – s-a dat startul la joburi „moca“. Veniţi de le luaţi! Acesta a fost semnalul în mai 2012 când actualul guvern a luat puterea.
A plecat o haită, a venit alta. Ei nu-şi dau seama însă că toate se descarcă în cheltuieli şi că sectorul privat este sufocat nu numai de suprataxare şi suprabirocraţie, ci acum geme şi sub povara datoriilor bancare, a liberalizării preţurilor la energie şi a creanţelor neîncasate de la clienţi. Şi nu are cum să-i mai ducă în spate. Ei nu ştiu că petrecerea se va încheia mult mai repede decât şi-au planificat. Mult mai repede. La extern, timpul decontării deja a venit. România a trecut pe excedent de cont curent la cinci luni, ceea ce înseamnă că plăteşte din suta de miliarde de euro datorie pe care a făcut-o în ultimii 20 de ani.
Ţinând cont că deficitul bugetar pentru anul acesta este preconizat 2,2% din PIB şi luând în calcul un eventual echilibru al contului curent, aşa cum se preconizează, rezultă că sectorul privat se restrânge cu 2,2% din PIB anul acesta. În general, suma dintre soldul sectorului privat şi cu cel al sectorului public reprezintă soldul extern.
Exact ca o bară de metal sub tensiune care va ceda la un moment dat, businessul privat este încordat la maximum.
În loc să micşoreze taxele, aşa cum au promis în campanie pentru a-i oferi o gură de oxigen, actuala administraţie a venit la începutul anului cu noi măsuri de impunere. Unde sunt banii din economii la cheltuieli? Unde sunt promisele ajustări de cheltuieli care să elibereze 500 de milioane – 1 miliard de euro, sumă care să rămână în businessul privat printr-o reducere a CAS şi/sau a TVA?
Amânări, vorbe goale. Dar decontul vine. Mai repede, mult mai repede decât cred ei.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 26.07.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
