Sambata la sase dupa-amiaza, Bucurestiul era in obisnuitul sau: cu trafic inca aglomerat, cu aceleasi reclame de-acum bine invechite, cu trotuarele gri, batute de pietoni, de praf si de bucati de pungi din plastic. La gura de metrou de la Teatrul National erau aceiasi adolescenti pe trepte, iar la cea de la Romana – aceiasi distribuitori de pliante, fluturasi si vorbe jumatate americane, jumatate românesti. Undeva, dincolo de miezul noptii, Bucurestiul parea un alt oras: animat, plin de voci tineresti si de râsete, cu multe, mult mai multe cladiri luminate si insufletite de zeci, sute de oameni din interiorul sau de pe treptele lor. Animatia s-a stins spre zori, incheind o noapte alba pentru bucuresteni: Noaptea Nuzeelor.
Manifestarea care precede Ziua Internationala a Muzeelor (sarbatorita la 18 mai in fiecare an) a debutat in Franta in 1999, iar in 2005 a fost extinsa in intreaga Europa, deci si in România. In aceasta noapte, muzeele ies din tiparele obisnuite. Tot ceea ce presupune, tot ceea ce contine acest concept de muzeu se coloreaza, se anima, se schimba. Linistea pioasa pe care o pastreaza aici vizitatorii de peste an face loc exuberantei, scortosenia supraveghetorilor ce atintesc asupra ta ochi suspiciosi daca te apropii prea mult de exponate este inlocuita de o mladiere si o solicitudine care incurajeaza. Muzeul nu mai e acel spatiu-templu al unor colectii incremenite in timp, ci reprezinta o iesire a respectivelor exponate in spatiul public si in viata fiecaruia. Autobuzele care realizeaza circuitul muzeelor sunt pline. Când opresc in dreptul unuia, o mare de oameni (tineri!) coboara si o alta urca. Sunt 11 muzee care le stau la dispozitie si doar o singura noapte. Multi isi aleg un punct de referinta si urmaresc numeroasele manifestari concepute pentru acest eveniment, altii, impinsi de curiozitate, vor sa le cuprinda pe toate: e pacat sa nu treci pe la Muzeul de Arta si sa nu pasesti, chiar daca mai rapid decât ar fi cazul, prin Galeria Europeana sau prin cea Nationala. sa nu vezi o masina cu abur in functiune la Muzeul Tehnicii sau sa te apropii de scenele de pe Columna lui Traian nu la Roma, ci la Muzeul National de Istorie din Bucuresti. Manifestarile ies si in aer liber, multe proiectii sau auditii facându-se in curtea muzeelor sau pe terasele acestora. Se poate orice: e liber la inventivitate, astfel ca la Cluj, in cadrul unei Expozitii Gastronomice, Mircea Dinescu a gatit si a oferit stufat de miel (probabil dupa o reteta proprie). Din pacate, din motive obiective (lucrari de restaurare si reamenajare), doua dintre cele mai vizitate muzee anul trecut nu au fost deschise: Muzeul Grigore Antipa si Muzeul Taranului Roman. In acelasi timp cu Noaptea Muzeelor, cateva galerii si-au deschis si ele portile, participând la ceea ce trebuia sa faca aceasta manifestare si anume "sa incurajeze interactiunea dintre muzee si actul de creatie in toata diversitatea lui".
Pentru mine, Noaptea Muzeelor a avut câteva tentatii carora le-am dat curs din prietenie sau din obligatii de scriitor. In rest, in pauzele dintre diversele manifestari, am incercat, printr-un tur cu un autobuz care-a circulat special pentru aceasta Noapte, sa iau pulsul, sa simt atmosfera. Fara indoiala se poate spune ca tonul atmosferei a fost dat de tineri: multi, curiosi si neinhibati, dar nu lipsiti de reverenta fata de institutiile de cultura in care intrau. Printre vizitatori, multi copii, un bun semn ca educatia culturala poate incepe de la orice vârsta, prin stârnirea curiozitatii.
La Paradisgaraj, pe Batistei, Mihai Zgondoiu a aniversat, in acel spatiu neconventional folosit pentru experiment, un an de la "Kitsch me", expozitie de arta stradala ce i-a incântat anul trecut pe bucuresteni, care au vazut caricaturizate, pe zidurile Universitatii, simbolurile kitsch de la noi: Adrian Copilul Minune sau cuplul Bahmutean-Prigoana, Gigi Becali si alt cuplu de vise rele Monica si Irinel Columbeanu, Vanghelie, primarul care este, si Corneliu VadimTudor, Oana Zavoranu si Dan Diaconescu. Aceste kitsch-uri au fost ornamentele unor torturi pe care cei prezenti la aniversare le-au gasit excelente. S-a pariat (ce personalitate va ramâne nemâncata, deci nedorita de nimeni) si s-a râs din belsug.
Muzeul National al Literaturii Române (MNLR) a fost inundat de vizitatori. Ca obisnuit al locului, pot spune, cu mâna pe inima, ca nu ma asteptam ca la un recital de poezie sala sa fie nu numai arhiplina, ci sa se si reverse pe holurile muzeului, dar mai ales sa fie atât de receptiva. Simtind aceasta imensa disponibilitate a salii pentru poezie, cei sapte poeti s-au intrecut pe ei insisi, incercând si reusind sa dea farmec si culoare amarelor, tristelor, jucauselor, dramaticelor, profundelor lor versuri. Traian T. Cosovei, Bogdan O. Popescu, Ioan Es. Pop, Adrian Suciu, Cornelia Maria Savu, Dan Mircea Cipariu si Paul Vinicius au fost acompaniati si subliniati de acordurile lui Mircea Tiberian, clasic deja al jazzului si al seratelor de poezie.
Proiectia spectacolului de la Odeon dedicat centenarului Eugen Ionescu ("Cinci piese scurte", in regia lui Alexandru Dabija), teatru pe esplanada dupa Tristan Tzara ("Prima aventura celesta a domnului Antipirina", in regia lui Radu Baiesu), dezbateri literare pentru elevi ("e-book vs carte tiparita") si o donatie de 12 carti bibliofile – rod al fantasmelor noptii, dupa cum zicea critical de arta Paul Susara – facuta de catre Emil Stratan, amator de arta pana la a-si consuma intregul profit din afaceri in gratuitatile frumoase ale cartilor-obiect au tinut in Muzeul National al Literaturii Romane si in afara lui o multime entuziasta. Bonus, dupa miezul noptii, Ioan Grosan a oferit, in cadrul Cinematecii Literaturii, filmul lui Bertoloucci "Ultimul tangou la Paris". In Rotonda MNLR nu mai era loc nici sa arunci un ac!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
