Economia României se confruntă în 2014 cu o anomalie statistică ce are consecinţe directe, nu atât macroeconomice, cât în încasările la buget. O întrebare macină mediul economic pe măsură ce apar datele pe 2014: cum de încasările la buget sunt atât de proaste, sub estimări, dacă evoluţia economiei este atât de bună?
Pentru 2013, s-a spus că nivelul de creştere economică de 3,5% a fost determinat de exporturi şi de agricultură, deci poate fi de înţeles că încasările nu au fost conform aşteptărilor.
Însă, ce se întâmplă în 2014? Pe primele două luni avem o creştere a comerţului substanţială, de 7%, însă evoluţia încasărilor din TVA, care ar trebui să urmărească îndeaproape vânzările de retail, arată doar un plus de 3,7%.
Şi această necorelare are un efect substanţial. Astfel, la încasări anuale din TVA de circa 11 miliarde de euro, o creştere de 8% pe an cât este conform bugetului înseamnă un plus de aproape 900 de milioane de euro. Dacă plusul este numai pe jumătate, rezultă bani lipsă la buget pe anul în curs de circa 450 de milioane de euro, adică 0,3% din PIB.
O privire asupra evoluţiei comerţului, în paralel cu încasările din TVA din 2007 încoace, ne arată că din 2012 până în prezent există o corelaţie foarte strânsă între banii încasaţi de stat şi creşterea comerţului raportată de INS. Între 2009 şi 2011, recesiunea şi majorarea abruptă a TVA în iunie 2010 au rupt corelaţia.
Dar pe ce date se bazează INS când calculează evoluţia retailului, adică mai precis, a indicatorului comerţ cu amănuntul (cu excepţia comerţului de autovehicule şi motociclete)?
Sunt reflectate vânzările din 1.601 unităţi de vânzare, magazine specializate şi nespecializate de mărfuri alimentare şi nealimentare. Evoluţia raportată este deflatată, adică nu cuprinde inflaţia anuală. Practic, indicatorul privind evoluţia comerţului se obţine prin raportarea valorii vânzărilor din luna curentă la valoarea vânzărilor din aceeaşi lună a anului trecut, însă prima valoare este calculată la nivelul preţurilor din luna anului trecut.
Ca urmare, evoluţia indicatorului arată creşterea în volum a vânzărilor, „curăţată“ de creşterea preţurilor.
Pentru a evalua astfel creşterea vânzărilor în valoare trebuie adăugată inflaţia la indicatorul raportat de Statistică. Procedând aşa, avem o creştere de peste 8% a comerţului în valoare pe primele două luni, ceea ce din păcate nu se vede şi în evoluţia de doar plus 3,7% a încasărilor din TVA.
Dar TVA înseamnă 24% din încasările oricărui comerciant şi ar trebui ca evoluţia lui să urmărească foarte aproape evoluţia vânzărilor din comerţ. Ipoteza se verifică în cazul anului 2012, când am avut o creştere a comerţului cu 2,9% şi o inflaţie de 3,4%, deci cumulat o creştere a comerţului în valoare de 6,4% (102,9 x 103,4 / 100, adică compunerea celor doi indici), iar încasările din TVA au crescut cu 5,4%.
În 2013 am avut o creştere a comerţului de doar 0,5%, o evoluţie a inflaţiei de 1,7% şi o creştere a comerţului în valoare de 2,2%, iar încasările din TVA s-au majorat cu 2,6%, după cum ne arată tabelul alăturat.
De asemenea, pentru 2008, ecuaţia se verifică, când comerţul a crescut cu 20%, inflaţia a fost de 7,8% (deci cumulat aproape 30%) şi am avut o creştere a încasărilor din TVA de 30%.
Primul răspuns atunci când vine vorba de a explica de ce evoluţiile din comerţ nu se văd în încasările bugetare ar putea fi evaziunea. Dar Institutul de Statistică nu măsoară firmele care vând la negru! Cealaltă explicaţie, mai plauzibilă, ar fi lipsa de reprezentativitate a celor 1.601 de puncte de vânzare, aflate exclusiv în mediul urban şi în majoritate fiind puncte ale retailerilor moderni. De altfel, inflaţia este calculată de Statistică numai pe baza raportărilor de la puncte de vânzare din mediul urban.
Pe de altă parte, TVA se adună din toată ţara, din comerţul modern şi cel tradiţional, din mediul rural şi cel urban, din toate regiunile ţării. Este posibil ca în anumire regiuni mai solide economic precum Bucureşti, Ploieşti, Timişoara, Cluj, unde îşi au sediile în general companiile de export, să avem vânzări în creştere.
Problema este cu celelalte judeţe, unde, aşa cum a arătat un articol recent din Ziarul Financiar, activitatea economică este foarte slabă şi deci consumul la fel. Şi iată cum disparitatea economică, polarizarea tot mai accentuată se vede şi în rezultatele proaste ale încasărilor la buget şi în lipsa de corelaţie cu indicatorii de retail.
În general, indicatorii macroeconomici raportaţi de INS sunt numere abstracte pe care oamenii le aud, dar nu le corelează neapărat cu activitatea lor şi de multe ori nu le dau crezare.
Însă deseori aceşti indicatori macro au consecinţă directă în banii care intră (sau ies!) din buzunarele oamenilor.
Pentru că un guvern neputincios în a găsi explicaţii de ce avem creştere a comerţului şi încasări bugetare lipsă se va întoarce până la urmă către mesager, aşa cum s-a întâmplat în 20112, când preşedintele INS a fost demis pentru că ar fi raportat o creştere economică nereală, prea mare, necorelată cu, şi în acel caz, încasările la buget. Şi apoi va mări taxele.
Ar trebui să zbârnăie preşedinţii de la Prognoză, de la Statistică, de la ANAF prin cabinetul ministrului de finanţe să-i explice de ce în România avem creştere economică de 3,5%, creştere a comerţului de 8% şi totuşi guvernul e nevoit să impună taxe noi pentru că nu-i ajung banii la buget!
Astfel de anomalii trebuie să iasă din tabele şi să devină bătăi de cap zilnice pentru cei care ţin în mână finanţele României, altfel nici nu au terminat bine de introdus noile taxe pe benzină şi pe stâlp că vor fi nevoiţi să inventeze altele.
