Să vezi şi să scrii despre crearea şi evoluţia unui antreprenor, a unui brand, a unei companii, a unei economii, a unei societăţi în ansamblu cu tot zbuciumul ei, cu toate creşterile şi scăderile, cu toate speranţele, visele, dar şi dezamăgirile, din postura de jurnalist este un lucru extraordinar.
Ziarul Financiar a pornit la fel, de la un vis, de la o dorinţă, de la o idee, de la un număr zero, de la primul număr, de la încercări şi încercări continue, de la victorii, eşecuri şi victorii, şi a ajuns, după 15 ani, la mai mult decât un simplu ziar. Ziarul Financiar este un brand românesc 100%, este un brand antreprenorial, este un nume care a trecut testul timpului şi al evenimentelor la care a fost martor.
Mai mult decât atât, Ziarul Financiar este locul unde antreprenorii şi managerii se găsesc şi se regăsesc, unde pot să-şi spună povestea, unde pot să vorbească despre ce se întâmplă în jurul lor şi în România. Fiecare om de afaceri are o poveste, fiecare brand are o istorie, fiecare tranzacţie are ceva de dezvăluit, fiecare indicator statistic are o explicaţie, fiecare declaraţie are substratul sau mesajul ei, fiecare poză are unghiul ei, iar fiecare autor şi fiecare articol au subiectivismul lor.
Ziarul Financiar a prins, a fost martor, a scris despre toate evenimentele care se pot petrece într-o economie şi într-o lume a afacerilor. Cred că singurul lucru pe care nu l-am prins încă este o naţionalizare, în formă modernă.
În 1998, România şi economia noastră păreau că vor fi strivite de criza rusească şi mă gândeam că vom fi aruncaţi şi uitaţi acolo pentru câteva decenii de o Europă Occidentală şi de un NATO pentru care nu prezentam niciun interes.
Orizontul nostru era de la lună la lună, în cel mai bun caz puteam privi cu un an înainte. Dacă vă mai amintiţi, cele mai multe finanţări pentru companii se dădeau pe maximum un an, iar creditele acordate populaţiei pentru locuinţe se opreau la cinci ani. Economia României era slabă, devalizată, continua să-şi lingă rănile şi să-şi găsească un viitor competitiv după căderea comunismului şi a CAER-ului. Antreprenorii români şi managerii companiilor de stat făceau bani din comerţ, din importuri şi din plimbarea contractelor de la producător la cumpărător.
În 2000, când România a fost la un pas de o criză financiară majoră – prin căderea FNI şi falimentul unor bănci de stat şi private - care ar fi însemnat ultimul cui la coşciug, nimeni nu se gândea că vor urma opt ani de creştere economică neîntreruptă care vor schimba fundamental România şi economia.
Noi nu credeam în noi, dar investitorii străini da, iar acest lucru a schimbat fundamental faţa unei economii cenuşii, etatiste, care aştepta direcţia şi banii de la guvern. Întâi au fost investiţiile străine, crearea de noi locuri de muncă în capacităţi de producţie moderne. Apoi au venit antreprenorii români, mult mai mulţi decât cei care au răsărit la începutul anilor ‘90, care au căpătat curaj să înceapă o afacere şi să investească pentru o nouă clasă de mijloc care se crea sub ochii lor.
A urmat boom-ul creditării care a făcut ca împrumuturile să nu mai aparţină numai celor care aveau deja garanţii. Acest lucru a dat posibilitatea câtorva milioane de români să aibă acces mai rapid, chiar din primii ani de job, la casă şi maşină, ceea ce părinţii lor obţinuseră după decenii.
Chiar dacă criza din ultimii cinci ani a lăsat urme adânci, a întunecat multe feţe şi a mai redus din speranţe în viitor, nu totul s-a dărâmat, nu toate joburile bune au dispărut şi nu toate apartamentele şi casele s-au dat înapoi băncilor.
După cinci ani de criză şi fără un orizont clar în faţă, mulţi antreprenori, multe companii şi mulţi angajaţi, toţi plini de datorii, cred mai puţin în viitor. Clasa politică nu ne dă nicio speranţă, iar uzura vieţii de zi cu zi aproape fără sens este atât de mare încât îţi consumă toată energia.
Ca unul care a văzut şi a trăit pe viu anii ‘90, sunt mult mai încrezător în România şi în businessul românesc decât am fost în 1998. Economia şi lumea afacerilor nu înseamnă o linie continuă, numai în sus, ci un parcurs în care creşti, dar şi cazi, înregistrezi succese fabuloase, venite de nicăieri, dar poţi să te prăbuşeşti pe neaşteptate, fără să fi luat deloc în considerare acest lucru.
România nu mai este un pământ virgin, trebuie să munceşti mult mai mult ca antreprenor pentru fiecare leu sau euro, clienţii au alternative şi au învăţat să ceară, oamenii buni au preţul lor, multe pieţe sunt închise, dar asta este şi slăbiciunea lor, iar oportunităţile de afaceri par mult mai reduse, dar în realitate limita este doar cerul.
Ziarul Financiar a asistat la crearea milionarilor şi miliardarilor în România, persoane venite atât din negura tranziţiei, cât şi din deschiderea pieţelor. Îi admir pe toţi cei care îşi pun propriul nume pe firmă sau pe un produs, pe cei care într-o clipă de inspiraţie nasc un brand, pe cei care creează locuri de muncă şi stau în mijlocul unei capacităţi de producţie sau pe cei care vorbesc cu mândrie despre afacerea lor, pentru că şi Ziarul Financiar face parte dintre ei.
Dacă voi, cei care formaţi această clasă a antreprenorilor, a oamenilor de afaceri mai mari sau mai mici, a managerilor sau a profesioniştilor din diferite domenii, care v-aţi născut şi v-aţi câştigat respectul în ultimii 15 ani aţi fi puţin mai uniţi, dacă aţi învăţa să daţi puţin înapoi societăţii din jurul vostru din câştigul obţinut, dacă aţi bate cu pumnul în masă şi aţi ieşi efectiv în stradă atunci când clasa politică şi administraţia vă încalecă, atunci România ar arăta mult mai bine, ar fi mai prosperă şi aţi avea mai mult de câştigat, atât voi, cât şi oamenii din jurul vostru.
Acesta trebuie să fie obiectivul următorului deceniu pentru toată clasa de business. Este rândul vostru să vă luptaţi pentru un viitor economic aşa cum vreţi voi să fie, nu cum vor cei care ne conduc din punct de vedere politic. Asta dacă nu vreţi să pierdeţi ce aţi câştigat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
